1,688 matches
-
comercial; și dacă, printr-o minune, Îl salva, aceasta nu avea să Îi schimbe hotărârea de a nu se mai expune În veci unui refuz atât de brutal ca acela pe care Îl cunoscuse astă-seară. Gândul la timpul și energia irosite pentru a deveni dramaturg era plin de amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai interesa? Nu mai publicase nici un roman de la Muzica tragică Încoace, iar vânzările, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doua zi, m-a luat cu el să-mi arate satul Pilar. Am mers doar noi doi, cu trăsurica lui. În cursul escapadei, m-am bucurat din tot sufletul, ca orișicare argentinian, de pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de care dispun. Ca să-i scot ciuma din suflet, l-am invitat să corecteze șpalturile noii mele ediții din Ariel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Într-un prim acces de entuziasm, revista The Tattler l-a salutat drept primul exemplu concret al noii conștiințe arhitectonice. Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și defetist?! Nu vom irosi, desigur, nici o singură picătură de cerneală, nici un singur minut pentru a scrie și a face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să publice enorma activitate, dispersă pe atunci, a Meșterului Pedro Zúñiga, Morarul. Ne referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În 1805. Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
De loc în dragoste și nici măcar în suferință. Căci, oricît tărăboi am făcut despre mine, multă bucurie și sîngerare au trecut pe alături, iar mie nici că mi-a păsat. Inutil, dar, mă întreb cum de-am putut să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așa, eu și Kate am ieșit în oraș. Nu mai puteam să-mi cumpăr alte haine fără să mă simt vinovată. Nu după felul în care mă comportasem sâmbătă. Însă puteam să-i cumpăr hainuțe lui Kate. Ha! Nu vă irosiți timpul încercând să mă faceți să mă simt vinovată pentru asta. Am un alibi infailibil. În fiecare zi descopeream noi lucruri pozitive în legătură cu Kate. Kate îmi îmbunătățea încontinuu viața din toate punctele de vedere. I-am cumpărat cea mai mititică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doar să-ți faci apariția, iar el să se declare mulțumit cu o porție banală de sex. Trebuie să fii puțin mai inventivă. Dar nu mi-ai dat decât două! am spus îngrijorată peste poate. N-am vrut să le irosesc. Și oricum, pe ce era să exersez? —Ei, să sperăm c-o să te descurci cum trebuie cu primul. Altfel n-o să mai ai ocazia să-l folosești și pe-al doilea, m-a anunțat ea pe un ton mohorât. —Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Spune-mi de ce, mi-a cerut el. Nu. —De ce dracu’ nu? a vrut să știe James. Pentru că am încercat. Și iar am încercat. De ce m-ai asculta acum, când înainte nu m-ai ascultat niciodată? Nu vreau să-mi mai irosesc timpul. Nu mai încerc. —Te iubesc, mi-a spus el cu o voce pierdută. Ticălosul! Părea sincer. Mi-am mușcat buza. Nu era momentul să mă înmoi. Nu, nu mă iubești, i-am spus cu fermitate. —Ba da, a protestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta. —James, i-am spus pe un ton glacial. N-o să aibă loc nici o lămurire. Am lămurit cât s-a putut. Acum am ajuns la capăt de drum. Tu consideri că ai dreptate. Eu zic că greșești. Nu-mi mai irosesc nici timpul, nici energia ca să-l conving pe unul din noi să se răzgândească. Îți doresc numai bine și sper c-o să putem să menținem o relație civilizată, mai ales de dragul lui Kate, dar nu mai avem nimic de discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci trebuie să profiți la maximum de ea. Poate că n-o să rămână prea mult cu tine și-atunci când pleacă, n-ar fi îngrozitor să te gândești că tot timpul în care ai fi putut să fi fericit a fost irosit din cauza grijilor pe care ți le-ai făcut în legătură cu clipa în care vei pierde fericirea? — Și-acum aș vrea să ajung la punctul principal al vizitei mele, a continuat Adam dintr-o dată plin de viață. Aș putea să te întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Am să te-aștept sub vișin Elena Marin Alexe (ție, Robert, cu dragoste) Cu pașii triști prin al vieții umblet, Mă irosesc în zilele pustii. Și doar speranța-mi pâlpâie în suflet, Că într-o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
întregi, ci versuri separate sau chiar frânturi, încât nici vocea nu-i mai era dezagreabilă. Dar Andrei nu le-a priceput, ca pe o bruscă iluminare, decât atunci când a auzit-o întrerupându-l și spunând: „Îți dai seama că-ți irosești viața?“. I-a trebuit timp să-i înțeleagă vorbele, că nu la el se referea, ci la amândoi și poate mai mult la ea însăși. Numai uimirea surdă îl împiedicase să-i răspundă pe un ton răstit și batjocoritor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
convins fiind că ea va conduce în continuare ferma; și, în acest caz, părea că nu exista altă soluție decât să suporte mai departe situația. Dar mai erau desigur și animalele. Deși poate părea penibil, el nu simțea că își irosește cu totul viața atâta timp cât reușea să aducă oarece alinare vietăților supuse maltratărilor soției lui. Deja aștepta cu înfrigurare să le revadă, să se ducă în staulul de vaci și să bea în sănătatea lor din sticla pe care o ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până și câteva secunde ratate ar fi însemnat să ne fi irosit vremea. Programul avea două elemente simple: un joc cu numere, în care concurenții trebuiau să facă niște operațiuni artimetice simple (eu mă pricepeam foarte bine la asta, în timp ce mama se încurca în mod invariabil și nu reușea să se încadreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la fereastra apartamentului meu care dădea spre parc, n-am putut să nu-mi amintesc, ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vor lămuri lucrurile. Nu-mi mai puteam stăpâni enervarea când mi-a povestit și fără îndoială că țipetele și bătăile mele din picioare au zguduit-o mult mai mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu e genul care să se însoare și ea care începuse să creadă că era prea târziu să mai găsească un bărbat care s-o ia de nevastă. Și uite-așa, telefonul inițial al lui Graham nu s-a irosit deloc, deși n-a reușit niciodată să intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax în capela colegiului St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea. — Te căutam, desigur. L-ai găsit? — Pe Henry? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de spus. A durat mai mult decât am crezut. — Ce îngrozitor să omori pe cineva așa! Mortimer se gândi puțin la asta. — Da, confirmă el. Pic. Pic. — Domnule Owen, continuă Mortimer, vorbind cu mare efort.Sper că nu-ți vei irosi mila cu membrii familiei mele. N-o merită. Dumneata o știi mai bine ca oricine. — Da, dar... Oricum, acum e prea târziu. S-a săvârșit ceea trebuia să se săvârșească. Pic. Pic. Pic. — Ne aflăm sub camera de zi, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea egoist ca să doresc să fac vreun bine cu ei. Dar spre deosebire de ei, cel puțin n-am făcut nimănui niciodată mult rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și-a dat seama că o privesc, și am observat că Îi trebuie doar două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]