3,327 matches
-
social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în fața camerelor de filmat ale reporterilor, strigând, " Dacă nu ieși, am să sparg ușa!". (Feldges: 170). A câștigat titlul mondial la profesioniști, categoria grea, în 1964, a încetat să mai fie Cassius Clay, devenind Muhammad Ali prin aderarea la Națiunea Islamului (vezi NATION OF ISLAM), apoi, campion fiind, a respins incorporarea în 1967, refuzând să participe la Războiul din Vietnam (vezi VIETNAM WAR). Este deposedat de titlu și arestat, devenind cel mai celebru draft dodger (vezi). Nu a fost închis, dar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ale reporterilor, strigând, " Dacă nu ieși, am să sparg ușa!". (Feldges: 170). A câștigat titlul mondial la profesioniști, categoria grea, în 1964, a încetat să mai fie Cassius Clay, devenind Muhammad Ali prin aderarea la Națiunea Islamului (vezi NATION OF ISLAM), apoi, campion fiind, a respins incorporarea în 1967, refuzând să participe la Războiul din Vietnam (vezi VIETNAM WAR). Este deposedat de titlu și arestat, devenind cel mai celebru draft dodger (vezi). Nu a fost închis, dar, în așteptarea deciziei Curții
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ar trage o astfel de concluzie ar lua în calcul dovezile frapante ale anilor șaizeci: pe fondul tumultoaselor mișcări și organizații mai mult sau mai puțin teroriste, mai mult sau mai puțin (contra)culturale (vezi COUNTERCULTURE, BLACK PANTHERS, NATION OF ISLAM), câteva asasinate cu extrem de mare vizibilitate și impact internațional (vezi KENNEDY, J.F., KENNEDY, R., MALCOLM X, KING, MARTIN LUTHER, JR.) ar putea da impresia ca sunt fructul unui spirit american al violenței. O abordare sociologică echilibrată trebuie sa ia în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nerecunoscută însă nici de musulmanii șiiți, nici de cei suniți), mișcarea religioasă The Nation of Islam (vezi), ajungând unul din locotenenții lui Elijah Muhammad (în certificatul de naștere, Elijah Robert Poole). Elijah Muhammad considera că predecesorul său, și fondatorul Națiunii Islamului, Wallace Fard Muhammad, fusese întruchiparea lui Allah, afirmație evident inacceptabilă pentru credincioșii musulmani mai tradiționaliști. Pe măsură ce Malcolm X a câștigat mai multă vizibilitate și a început să exprime idei oarecum diferite de cele ale lui Elijah Muhammad, tensiunile create între
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Muhammad, tensiunile create între cei doi, precum și atitudinea critică a lui Malcolm X față de pozițiile mai moderate ale lui Martin Luther King, Jr., l-au determinat pe fostul Little să devină propriul său șef, în proaspăt inventata religie concurentă Națiunii Islamului, pe nume Muslim Mosque, Inc., în anul 1964. După o călătorie la Mecca, Malcolm X vede o altă lumină, mai tolerantă, și, devenit El-Hajj Malik El-Shabazz (ca orice pelerin musulman care, ajungând la Mecca, devine hagi sau hagiu), urmărește recunoașterea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Privirea sa ageră și rece este îndreptată doar spre restul universului, neimplicând operațiuni militare de recunoaștere și spionaj la nivel terestru. Cercetarea spațiului se desprinde astfel de preocupările militare directe, marcând un alt uriaș pas înainte în istorie. NATION OF ISLAM Mișcare afro-americană mai degrabă politică decât religioasă, fondată în perioada interbelică de Wallace Fard Muhammad în Detroit, dar căpătând vizibilitate în perioada Mișcării Drepturilor Civile, ca alternativă la ea. În această perioadă frământată, N.O.I. a fost condusă de Elijah
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la fel de cunoscut este campionul de box profesionist la categoria grea, Cassius Clay, convertit și "botezat" Muhammad Ali de Elijah Muhammad în persoană. Boxerul, cunoscut și pentru stilul său extravagant de a-și face publicitate, a susținut prin imaginea sa Națiunea Islamului în atenția publică, adăugându-i o tentă mai simpatică. N.O.I. consideră că urmașii negrilor aduși în sclavie în America sunt o națiune, care trebuie să aibă teritoriul și instituțiile sale proprii (o formă de separatism negru). Consideră că mesajul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de transmodernism decât radicalismul zerzanian care a ratat o veritabilă depășire a modernismelor și postmodernismelor veacului trecut. 5.3.Transmodernismul și provocarea islamică. Să vedem alte tentative transmoderniste apusene. Una dintre cele mai interesante vine dinspre intelectualitatea desprinsă din lumea islamului. Ea încearcă să rezolve criza intervenită în lume în urma ofensivei americane în Orientul Mijlociu, din interese strategice de ordin politic și economic, un factor esențial fiind și conflictul palestiniano-isrealian, împins într-o criză sacrificială perpetuă cu largă extindere în lumea arabă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
islamic nu-și îngăduie luxul de a nu fi fundamentalist, ceea ce este, în realitate, tot o abatere radicală de la preceptele Coranului. Ciocnirea devine, astfel, inevitabilă, căci nu miza credinței intră în joc, ci mizele politice și ideologice. Occidentul secularizat acuză islamul ca fiind ostil modernizării și progresului. E o iluzie ideologică lucrând în defavoarea Occidentului. Când Occidentul era religios, el era acela care coloniza țările islamice și nu numai. Acum, Orientul rămas religios colonizează Occidentul. Dorind să se unifice, Europa nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
țările islamice n-ar face niciodată. Occidentul necreștin se iluzionează că poate cuceri Orientul cu forța armelor celor mai sofisticate, cum fac azi americanii și aliații lor în Afganistan sau în Irak. Estimp, europenii atei nu văd că, în realitate, islamul cucerește pașnic Occidentul, slujindu-se de armele democrației, ale modernității, contrazicându-i, astfel, pe ideologii europeni care-i cred "primitivi" pe orientali. Statisticile grăiesc de la sine. Franța (care s-a opus recunoașterii că Europa e creștină!) are azi peste 2
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-se de armele democrației, ale modernității, contrazicându-i, astfel, pe ideologii europeni care-i cred "primitivi" pe orientali. Statisticile grăiesc de la sine. Franța (care s-a opus recunoașterii că Europa e creștină!) are azi peste 2,5 milioane de islamici, islamul fiind a doua religie în stat. Specialiștii au constatat că europenii creștini care emigrează se lasă asimilați de la primele două generații. Cu islamicii se petrece invers: prima generație se adaptează, a doua se integrează, iar a treia "își revendică rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai stricte legi asimilatoare, islamicii refuză acum să respecte legile învățământului, ținta lor fiind ca prin forme democratice să dobândească drepturi identitare depline, inclusiv utilizarea oficială a limbii. Am dat exemplul Franței, dar procesul se petrece și-n Germania (unde islamul este a treia religie în stat), și-n Spania, și-n Marea Britanie etc. Dinamitarea familiei creștine în Europa și-n America a făcut ca în toate țările indicele demografic să fie negativ și să înlesnească noua colonizare a Occidentului de către
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deschiși către Occident, dar acesta încă ezită să treacă la o mentalitate transmodernă, singura în stare să aducă o schimbare pozitivă pentru ambele lumi, aflate în sângeros conflict sub stindardul terorismului: "În orice caz, aceasta înseamnă că analiza europeană a Islamului trebuie să treacă peste disertațiile monodimensionale precum cele despre <<conflictul civilizațiilor>> sau <<sfârșitul istoriei>>". 6. Creștinism și transmodernism. Am văzut cum ar putea răspunde religia islamică la noile provocări ale istoriei, în epoca transmodernă, dar încă sufocată de sechelele moderniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două biserici surori despărțite de Marea Schismă arată o certă vocație transmodernă. Se poate vorbi, din acest punct de vedere, de profundul transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, care a aruncat punți de reconciliere istorică spre ortodoxie, spre islam, spre mozaism. Cu "diviziile" sale nevăzute, Papa Ioan Paul al II-lea a contribuit decisiv la căderea celei mai sumbre "religii" create de modernismul european: comunismul. În schimb, n-a reușit să-i convingă pe postmoderniștii ziditori ai Uniunii Europene
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
imperiului și creștinismul minoritar, persecutat (5,8% din populație). Pricina persecuției nu venea pe criterii sexuale, fiindcă temelia oricărei religii este modalitatea de a valorifica sacrul, adică de a "gestiona" criza sacrificială. Marea diferență dintre religiile precreștine (sau postcreștine, ca Islamul), fie ele politeiste sau monoteiste, vine din natura sacrificiului: cum am mai spus-o, în vreme ce până la creștinism oamenii "îmblânzeau" violența malefică prin sacrificii animale sau umane aduse zeilor, în creștinism, pentru întâia oară, cel care se sacrifică este chiar "zeul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ontologică se dovedește a fi dialogică, precum în teologia Părintelui Stăniloae, dar, din anumite motive, Ștefan Lupașcu nu pare să fi avut această conștiință, în măsura în care, ca și Nietzsche, a confundat creștinismul cu o religie strict monoteistă, de felul mozaismului sau islamului, ceea ce nu se confirmă în Treime. Dar asupra chestiunii voi reveni. În sfârșit, etica stării T este una a alegerii. Înzestrat cu liberul arbitru, în fals și adevăr deopotrivă, omul e destinat să aleagă. În sfera celorlalte etici, alții aleg
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în postmodernism, nu numai ca narcisism de grup (vezi pretențiile optzeciștilor că numai maniera lor de a scrie este reprezentativă pentru arta de ultimă oră), dar mai cu seamă în "corectitudinea politică". Democrația americană, care se constituie ca opusă valorilor islamului, încât valorile vestice devin singurele demne de îmbrățișat, este încă foarte departe de ethosul transmodern, căci se nutrește din eticile omogenizantă și eterogenizantă din primele două niveluri de Realitate. Transmoderne, în schimb, sunt eticile rezultate din logica nicasiană a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt American Lives, 1970, și The Rise of Integral Culture, cel din urmă de găsit și pe internet. 231 John Zerzan, Future primitive and other essays, Automedia, New Autonomy Series, Brooklyn N.Y., 1994. 232 Christian Tămaș, Crize contemporane: ofensiva islamului, Editura Ars Longa, Iași, 2004, p. 114. 233 Ibidem, p. 104. 234 Ibidem, p. 92. 235 "Este adevărat scrie Christian Tămaș că, din sec. al XVIII-lea încoace, mințile luminate ale lumii se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și Goliat și de faptul că o piatră bine țintită de felul celei din 11 septembrie ar putea induce, la nivel global, o reacție în lanț, care să pună capăt noii pax romana atât de dorită de arhitecții noii lumi. Islamul continuă să lupte. Pentru cât timp, istoria ne-o va arăta." (p. 141). 236 Cf. Ziauddin Sardar, Ziauddin Sardar's A-Z of Postmodern Life, London, 2002. 237 Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
probleme de etic], evoluție și natur] uman]. Azim Nanji este profesor și șef al Departamentului de Relige din cadrul University of Florida. Este specialist în studiul culturii și filosofiei islamice și este autorul a numeroase c]rți și articole legate de Islam și studii comparative. Lucr]rile sale cele mai recente trateaz] valorile culturale și etice ale Islamului în context istoric și modern. Onora O’Neill pred] în cadrul Facult]ții de Filosofie a University of Essex. Este autoarea c]rților Faces of
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Relige din cadrul University of Florida. Este specialist în studiul culturii și filosofiei islamice și este autorul a numeroase c]rți și articole legate de Islam și studii comparative. Lucr]rile sale cele mai recente trateaz] valorile culturale și etice ale Islamului în context istoric și modern. Onora O’Neill pred] în cadrul Facult]ții de Filosofie a University of Essex. Este autoarea c]rților Faces of Hunger și Constructions of Reason și se ocup] de studiul eticii, al fiolozofiei politice și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Christian Ehics (London: Collins, 1971) Smart, Ninian: The Phenomenon of Christianity (London: Collins, 1979) Thielicke, H.: Theological Ethics Vol.1, Foundations Vol. 2, Politics (London: E.T. A&C. Black, 1968 și 1969) 9 Etică islamic] Azim Nanji i. Introducere Islamul este cea mai recent] dintre principalele religii ale lumii, aparținând familiei credințelor monoteiste, care include, de asemenea, iudaismul și creștinsmul. De la începuturile sale, acum 1400 de ani, în teritoriul actualei Arabiei Saudite aceasta s-a dezvoltat și extins pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]