1,876 matches
-
piară împreună cu el [...] Urmează-i deci pe oamenii buni, suportă-i pe cei răi și iubește-i pe toți pentru că nu știi cum va fi mâine cel care azi e rău [...] căci Dumnezeu nu îngăduie ca robii lui să fie ispitiți mai mult decât pot duce” (I Corinteni 10, 13). Planul istoriei mântuirii își are începutul în opera providențială a lui Dumnezeu; în iubirea omului răscumpărat care răspunde iubirii lui cu o „iubire dublă”, față de El și față de aproapele. Această „caracteristică
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Puterile ni se tot scurg și mai grea, zi de zi, pare scula cu care crestăm ist răboj... De ar fi să ajungem cu bine, măcar cît pe colo, aproape de îndepărtatul popas... Că doar știm că pe urmă se vor ispiti omeni tineri, să ducă nainte aceea ce noi începurăm cîndva... prea demult... Costache Buraga Vremea Nouă dec. 1977 CARNET în planul editorial al ,,Junimii“ - Iași este trecută cartea ,,Dăinuiri dăneștene“ (15 coli) a soților Eugenia și Costache Buraga, învățători din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
comunei au participat Costache Buraga și criticul literar Gheorghe Drăgan, prefățătorul cărții, din partea editurii. Vremea Nouă 13 dec. 1977 VIAłA CĂRłILOR Eugenia și Costache Buraga: ,,Dăinuiri dăneștene“ Nici titlul ,,Dăinuiri dăneștene“, nici mai ales , lămuritorul subtitlu ,,crîmpeie monografice“, nu vor ispiti cititorul grăbit. Odată, însă, intrat pe poarta lecturii atente, dai peste desfătătoare pagini. Autorii, Eugenia și Costache Buraga, doi cărturari necunoscuți în cîmpul litaraturii, foști învățători toată viața în Dănești, ne oferă, neîndoios, o carte pe cît de originală pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la gîtul purcelului, nu o va da de fel vînzătorul, că dacă o dă, el își vinde norocul și nu va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pe lupta împotriva păcatului complex al acediei și recomandă ca principală armă, pe lângă cea a rugăciunii, munca. Astfel, Cassian insistă pe necesitatea muncii, dând numeroase pasaje biblice și exemple de la Părinții din Egipt care ziceau că monahul care muncește este ispitit de un singur demon pe când cel ce lenevește este pradă a nenumărate duhuri (cap. 7 - 23). Toma d’Aquino, considerat cel mai mare teolog romano-catolic al Evului Mediu, înlocuiește tristețea și acedia cu alte două păcate: invidia și lenea. Lista
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trupești. Războiul cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar noi avem libertatea voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar noi avem libertatea voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus adaugă la toate acestea ajutorul lui Dumnezeu, care este cu mult mai mare decât mulțimea acelora ce luptă împotriva noastră. În Convorbirea a VIII-a, Avva Serenus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
planul și scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
crezut minciuna, fiind înșelată, Adam nu a fost înșelat, însă el s-a supus dorinței Evei și a consimțit să mănânce fructul. De notat este faptul că Ioan Cassian precizează că Satana a utilizat aceleași trei păcate pentru a-l ispiti pe Hristos, numit al doilea Adam. Originea prezenței răului în neamul omenesc se află deci și în căderea lui Satan, dar și în căderea protopărinților noștri. Urmările imediate ale căderii sunt caracterizate de Cassian ca fiind mult mai ușoare pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
motivul pornirii războiului: "Pentru orice inteligență mai pătrunzătoare era însă aproape dovedit că mijlocul cel mai puternic contra războiului, dacă acesta nu era dorit, ar fi fost neutralizarea României, sub garanția colectivă a Europei ș-atunci desigur Rusia nu se ispitea de-a începe o luptă contra lumii întregi. Motivele secrete și înțelegerile intime între puteri se sustrag vederii publicului mare și abia istoricul viitor va putea să discoasă din arhive icoana adevărată a lucrurilor, în care comedia oficială nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acest punct de vedere, Eminescu pare să fi găsit mai mult sprijin moral din partea lui Titu Maiorescu. Și asta atâta vreme cât mentorul și prietenul junimist nu cade într-o cursă cu mult mai primejdioasă decât I.A. Cantacuzino, căci se lasă ispitit de meseria lui de avocat, pactizând, din acest punct de vedere, cu profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții în câmpie..." Hipnoticul inventator al unui Baaad fantasmagoric acum în cea mai bună formă se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acționează implacabil cenzura transcendentă. Tentația de a forța "ușile tainei în număr de șapte", de a escalada "Muntele Cain" și "Muntele Vinei" ori de a descoperi "Poarta Învierii" învederează în fond o mistuitoare nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cultural. Lipseau de asemenea codurile etice, pogorămintele morale. Economia și-a trădat originile, a săvîrșit un paricid. Ea s-a format și mai apoi s-a autonomizat dintr-un cîmp de reflecție mai larg, de natură spiritual-religioasă, dar a fost ispitită de putere, de materialism, de egoism, de mercantilism, de mecanicism, de individualism, de monetarism spre un tărîm căzut pe care a devenit dominantă, subjugîndu-ne spiritele și deturnîndu-ne de la adevăratele scopuri ale vieții noastre. Mai mult, unii au încercat să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
40 de ani în continuumul spațiu-timp pămîntean, între două momente cu bioritmuri similare prin care puteau intra în zona pămîntului entități din alte dimensiuni. Regula civilizațiilor este non-interferența, dar se pare că nu a fost respectată. Pămîntenii s-au lăsat ispitiți cu tehnologie, cedînd în schimb non-pămîntenilor dreptul unor experimente pe oameni și pe animale, ca și săparea și utilizarea unor laboratoare subpămîntene. Așa se face că am asistat în perioada următoare la una dintre cele mai importante străpungeri tehnologice din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cuprinde în întregime valoarea strategică, trebuie să luăm în calcul și aria de influență exercitată de Gurile Dunării în împrejurimi. Ansamblul respectiv formează regiunea Dunării de Jos, care se extinde până în Bugeac și teritoriile adiacente din Moldova și Muntenia. Suntem ispitiți de gândul că pericolul a circulat doar pe sens unic pe această imensă autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și au curs năvalnic spre Balcani. Tentația își trage seva
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de a exista și, adevărate entități plasate acolo spre aducere aminte, ne arată direcția în cazul în care înțelepciunea ne ispitește cumva... 8 Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile lui pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nell’Impero romano, Brill, Leiden, 1982, pp. 276-302. 23. Bianchi folosește termenul „misteriosofie”, inventat de savantul italian Nicola Turchi, pentru a defini acest tip de speculații care Înfloresc În jurul misterelor grecești. 24. În privința motivelor din care mintea omenească poate fi ispitită să producă soluții dualiste, am avansat În ediția franceză a acestei cărți o ipoteză Întemeiată pe abundența clasificărilor ierarhice duale și pe bicompartimentarea creierului uman, care determină o Împărțire neechilibrată a funcțiilor, ce explică și Întîietatea mîinii drepte asupra celei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În ea destule urme și semne ale unei prezențe superioare pentru a o face suportabilă. 8. Istoria neamului omenesc Potrivit rezumatului pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților 119, Ialdabaot, gelos pe măreția lui Adam, concepe planul de a-l ispiti prin femeie, pe care o făurește din Intenția (sau Reflecția) sa. Însă Sophia-Prounikos Îi răpește frumoasei Eva, astfel create, puterea distructivă. Eva este dorită de Arhonți și dă naștere unor Îngeri. Pentru a sustrage primul cuplu uman puterii lui Ialdabaot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pleromei de nord, care pătrunsese cîndva În mărul mîncat de Adam, Îi poartă pe Seth Valentinus cel lipsit ce memorie și pe puternicul Protoantrop Thomas Prescors spre planeta Lucifer, printr-un Încîlcit labirint de găuri negre. Pe Lucifer, Prescors este ispitit de Ruha, sora lui Saklas, de seducătoarea ei mamă Achamoth și de demonesa arimaneană Nekbael, cea care Își ucide iubiții În chinuri groaznice și delicioase. Saklas Încearcă să distrugă puternica triadă prin potop, la fel cum distrusese odinioară omenirea. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ibidem). Îndrăgostit cândva de Nietzsche, ajunge acum în postura de a-i admira pe cei înțelepți. Măcar de-ar putea fi unul! Și este dezamăgit că „un spirit capabil de elanuri cinice de o rară anvergură s-a putut lăsa ispitit de o viziune atât de neghioabă” (III, 299) precum aceea a supraomului. Activismul implicat într-o astfel de viziune și entuziasmul pe care l-a generat i se par lui Cioran de prost gust, în discordanță oricum cu cinismul a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]