1,937 matches
-
drumul, apăru și Ioanide cu Hergot. Fiindcă atmosfera de îngrijorare fusese înlăturată și bolnavul găsea plăcere să asiste la convorbire, cei de față începură comerajul. - Nu știți isprava! se repezi Suflețel în mijlocul odăii, cupărul vâlvoi, într-o comică indignare. - Ce ispravă? Întrebă Gulimănescu, prefăcîndu-se ignorant, spre a savura, ca de obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine, Suflețel își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lăsa pe masă amicului, indicând și suma aproximativă. Acesta se lăsa cucerit de idee, devenea obsedat și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu o promptitudine uimitoare, ajutat de Butoiescu-BotticelIi, transforma în interior somptuos o odaie banală. După executarea isprăvii, Ioanide venea din când în când la amicul său și, așezîndu-se picior peste picior, își contempla opera. Niciodată nu se repeta. Clientela de acest soi era așa de largă, încît Ioanide își putea permite a refuza comenzile mari ce nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era așa de mare, fiind o simplă aventură juvenilă, trecătoare, înaintea căsătoriei sale. Fata se măritase, murise și ea, nu mai rămăsese nimeni din familie în linie directă. - Așa pier toate! oftă foarte comic Hagienuș. Dacă Suflețelar fi auzit și isprava asta, cu siguranță l-ar fi numit vampir, lemur. G. Călinescu La amiază, zidarii opriră lucrul, se așezară să mănânce și îndată apoi se întinseră să doarmă chiar de-a lungul mormintelor. Ioanide pusese și el să se cumpere provizii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imploră (și pe drept cuvînt) pe amic să nu înstrăineze volumele, îl rugă să i le revândă. Apoi îndată, în panică, se întoarse acasă. - Nu mă nenorociți, copii, gîndiți-vă și voi că este unDumnezeu sus! Se poate să faceți asemenea ispravă? O viață de om am pus în rafturile astea. Astea sunt o avere. Tot ale voastre sunt. - Fugi de acolo, tată, zise Petrișor, că nu ți-am vândut nici o carte. Se poate? Uită-te singur. Hagienuș se repezi la rafturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copil și arăta în reuniuni același temperament pueril, malițios și plin de fineță intelectuală. Multă vreme Ioanide, absorbit în preocupările lui complexe erotice și paterne, nu știu nimic de toată afacerea, până ce într-o zi Gaittany zise: - Ai auzit de isprava lui Hagienuș? - Nu. Știu că nu mi-a plătit planul. - Domnule! Mi-a spus Smărăndache, a vândut cavoul.Ha-ha-ha! Ei, ce zici? - Un dobitoc! răspunse Ioanide. G. Călinescu XII A spune că arhitectul fugise de acasă cu Ioana e o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va măsura oare cu Alexandru cel Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot".) Am invidiat adesea viața bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva măreț în ei, bucuria de a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru a fost sublim și va trăi în poezia populară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are evidența tuturor, și dacă ar voi serios să pună lucrurile la punct ar putea-o face. Însă n-ar trage nici un avantaj, căci n-ar putea dovedi nimic serios, afară de curajul nostru. Chestiunea e de ordin politic. După această ispravă, am fost înaintat. O vreme am fost folosit pentru câștigarea de aderenți printre liceeni și studenți și mai ales în cercurile bune. De atunci datează legătura mea cu camaradul Hangerliu, urmașul domnitorului cu același nume. Împreună cu el, care posedă moșie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl lăsă lat lângă masă, după care ispravă ieși din local, nesupărat de nimeni. De atunci însă nu mai frecventă localurile suspecte și alese ca unic loc de întîlnire "Capșa". Fu descoperit atunci un fost ofițer, șters din controalele armatei pentru fapte pedepsite de codul penal, căruia i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decorativ, demnitar, nu erou, un director de teatru temut de tot personalul, pe scena căruia însă culegeau aplauze actorii. Situația deveni crispată când madam Pomponescu-Mamy, asistată de madam Pomponescu-mamă, semnală scandalul. Doamnele Pomponescu fuseseră și ele în mașină să vadă isprava lui Ioanide. - Ia ascultă, Jean, intră în chestiune madam Pomponescu-consoartă, nu ți se pare că te-ntreci cu amabilitatea față de Ioanide? Pomponescu tăcu, posomorât. G. Călinescu - Cu siguranță își bate joc de tine.Pomponescu își mușcă mustața. . - E o grozăvie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biserica. Întâi m-am trezit cu niște ofițeri. Toate astea sunt de ale lui Pomponescu. Cu asemenea mizerii, vă las baltă și nu mai fac nici o biserică. Să nu vă mai plângeți că scade sentimentul religios. . Autoritatea superioară află de ispravă și dădu instrucțiuni subalternilor să nu mai importuneze pe primar, de asemeni cunoscut vechi. Dimpotrivă, îi consilie să laude inițiativa și să încurajeze construcția de locașuri sfinte cu ajutoare din partea cetățenilor și autorităților civile. . - Ce s-aude, întrebă Pomponescu pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cine le-ai primit? . G. Călinescu . - De la dumneata, de la guvern, de la cetățeni maturi dincartier, negustori pașnici, care vor să aibă strană în biserică, nimic mai normal. . - Dar Ioanide ce fel de om e? . - Un talent excepțional și un om de ispravă. Nu există înRomînia un arhitect de talia lui care să fi consimțit să ridice gratis o biserică. N-am putut să-i dau mai nimic, mi-au fost tăiate creditele. . - Se agață lumea de el din cauza băiatului. . - Ce poate să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pavaj în jurul casei. Ca unul ce avea relații cu furnizorii, împrumută ceea ce-i lipsea și, înainte ca vremea să se strice, Ioanide invită pe Elvira să se mute. Pentru cărți făcuse rafturi date cu lac, de-a dreptul în perete. Isprava lui Ioanide făcu senzație. Pomponescu află firește de efectul sugestiilor lui, prefăcîndu-se tot așa de mirat ca și ceilalți. . - Ce s-a întîmplat cu Ioanide? Întrebă. . - L-a dat afară din casă! răspunse Gulimănescu. . - De ce? - Proprietarul vrea să intre în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la fort și să studieze cu Hangerliu alte posibilități. În capul ei mijea ideea unei evadări cu ajutor exterior sau a unei fugi de sub escortă în ziua execuției. Hangerlioaica era și romanțioasă și întreprinzătoare și se entuziasmase în tinereță de isprăvile ducesei de Berry. Sentimentul ei dominant era însă în acest moment necazul de a fi înfrîntă. Încă fanariotă, în fibra ei intimă dorea acum cu sete prăbușirea regimului cu concursul oricărei forțe străine, și în visurile-i agitate semna proclamații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920. Colonelul trăda tot spiritul stirpei, importanța excesivă dată relațiilor, exagerarea lucrurilor mărunte: premii școlare, decorații, avansări. Toate acestea erau consemnate cu o naivă mândrie în memoriul genealogic. Colonelul făcuse o ispravă eroică, pentru care garnizoana îl propusese la decorare. Hârtia în chestie era transcrisă în întregime: G. Călinescu "Nr. 5721 19... septembrie în 5 zile Garnizoana Tecuci către Divizia V-a Loco Cu onoare se înaintează suplica comercianților de giuvaericale H.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Omul nedrept ar fi deci cel care își dorește mai mult decăt are, cel care e mănat de înclinații abuzive care-l trimit spre cuceriri și împliniri pe care omul drept nu le cunoaște. Omul nedrept e iscusit și de ispravă, în timp ce omul drept este neiscusit și nu e de ispravă. Aici, nedreptatea e o virtute, pe cănd dreptatea e un viciu. Nu e greu pentru Socrate să-l conducă și pe noul său interlocutor într-o fundătură. Demersul său e
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
mult decăt are, cel care e mănat de înclinații abuzive care-l trimit spre cuceriri și împliniri pe care omul drept nu le cunoaște. Omul nedrept e iscusit și de ispravă, în timp ce omul drept este neiscusit și nu e de ispravă. Aici, nedreptatea e o virtute, pe cănd dreptatea e un viciu. Nu e greu pentru Socrate să-l conducă și pe noul său interlocutor într-o fundătură. Demersul său e simplu, începe cu o simplă lămurire a termenilor. In limbaj
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
primit ca dar libertatea prin sacrificiul de sine al altora să putem cel puțin să le fim recunoscători, Totuși, filosoful Gabriel Liiceanu constată că: Nu ne-am grăbit să le ridicăm o statuie a recunoștinței noastre, nu le-am comemorat isprava dănd străzilor numele lor și punăndu-le zilnic flori în poarta casei unde fuseseră bătuți și călcați în picioare de oamenii Securității. Nu ne-am dus să le cerem iertare pentru tăcerea noastră și singurătatea lor și nici să le mulțumim
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu și mai ia înfățișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numai pe vremea nopții’’. Baba nu este la prima ei ispravă: a mai izbutit să îl păcălească pe diavol, prin diferiții lui reprezentanți. Însă, lăudându-se cu aceasta, bătrâna vrăjitoare dă la rândul ei lui Prichindel prilejul de a-și reconsidera tactica, luând el acum inițiativa. Trimisul diavolului acceptă propunerea ciudată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
eroinei este de a cere să i fie adus adevăratul tată, falnicul căpitan Manoli Ghiaduri, un slujbaș credincios de-al lui vodă. Cât despre ,,antidotul’’ pe care Negoiță este solicitat a-l utiliza pentru vindecarea eroinei, lucrurile se complică. După isprava de la Craiova lui Negoiță i se ia darul, iar fostul vrăjitor se află în mare impas. El merge totuși la curtea lui Vodă, dar, nici nu se putea altfel!, domnița ,,știe’’ că Negoiță nu mai este puternicul trimis al diavolului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
călători, a cuceritorilor, a artiștilor, a oamenilor de stat, a gânditorilor. Faptele noastre mari sau mici se desprind din raza ideii care le-a precedat și care s-a alcătuit lent în vederea unei realizări viitoare. Orice biografie importantă care povestește isprăvile deosebite ale unei vieți este în aceeași măsură istoria formării proiectelor acelei vieți, istoria lecturilor, a contactelor umane și a experiențelor de viață din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moment bun al culturii, care se întoarce cu egală grijă către trecut și viitor." Noica ne vorbește apoi despre cele două cosmotizări survenite în cultura Europei: o dată, cu filozofia elină, care elimină haosul mitologiei; a doua oară cu creștinismul (tot ispravă greacă, prin Pavel - Antiohia, i se pare lui Noica). După haosul științei pe care-l trăim în epocă trebuie să vină din nou un agent cosmotic; ne trebuie iar un grec. Vineri, 7 octombrie 1977 Plimbare de neuitat în trei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri - s-a arătat încîntat.) " Dacă ne punem problema unui elitism cultural, fără de care nu poți face ispravă culturală, cred că ar trebui să avem un impact cu elevii din ultimele clase. Acolo e de aruncat sămânța, nu la cei care tocmai au ieșit din facultate și pe care în felul acesta îi pierzi pentru cei mai buni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt ați ajuns în situația când nu mai puteți pierde partida decât într-un singur fel: nejucînd-o. Dar ce înseamnă a o juca? Înseamnă a respecta imperativul cantității, care în științele umaniste este decisiv. Toți cei care au făcut o ispravă în umanistică știau o carte teribilă. Nu poți veni în cultură doar cu natura spiritului, cu înzestrarea lui animală." Andrei îi invocă pe grecii secolelor V-IV. "Era oare gândul lor îngreunat, precum este al nostru, de întreg balastul alexandrin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumina ei bună? Limba, care este întotdeauna mai înțeleaptă decât noi, știe să spună: "s-a săvârșit din viață", care est un fel de "s-a desăvârșit viețuind", "s-a împlinit". Orice moarte bună este forma unei desăvârșiri, a unei isprăvi cu cap și coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca și cum ai întreba despre tăcerea care se așterne după o simfonie. Nu poți să crezi nimic despre ea: crezi numai despre împlinirea care a fost simfonia. Eu aș acorda
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a publicat deja două în "Viața romînească". Jocurile noastre vesperale au fost inaugurate de Noica. "Mi-am propus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]