12,885 matches
-
ilustru, în timp ce hoțul obișnuit nu este decît un potlogar obscur. Drept premiu pentru violențele sale, primul primește lauri. Celălalt are parte de frînghie. Este adevărat că, ori de cîte ori cineva va vrea să schimbe ceva în lume, se vor ivi mii de obstacole pentru a fi împiedicat, și că un profet în fruntea unei armate va face mai multe profeții decît dacă s-ar lupta doar cu argumente. Este adevărat că religia creștină, neputîndu-se afirma decît prin dispute, a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celorlalte femei (1991-1998: 2,5 copii pe femeie față de 1,65). Dar incidența celei mai puternice fertilități a lor este totuși slabă. Imigrantele reprezintă numai 7,5% din populație și 8,5% din femeile aflate la vârsta procreării, chiar dacă se ivește o tendință: de acum înainte femeile sunt majoritare în populația imigrată (50,3%). În plus, mai ales imigrantele intrate în Franța în jur de 25 sau 30 de ani au o fertilitate net superioară celei a altor femei, având loc
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se arată pe retina din adînc... Dar ce anume se ivește acolo?... Oricum, ceva strălucitor, vaporos, feminomorf și foarte, foarte plăcut. Ce mai?! O zînă! „Cum arăt, după părerea ta?“, mă trezesc că mă Întreabă cîte o domnișoară proaspăt Întîlnită. Simte că proximitatea ei mă cutreieră În toate direcțiile și așteaptă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui Zoli, mă temeam că, În locul lui, se va ivi Într-o bună zi un picior de lemn ca al lui Weisz bácsi. O fi căzut și tatăl lui din vreo căruță cînd era mic... Dar, către sfîrșitul verii, i-au scos prietenului meu ghipsul și l-am văzut mergînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aceeași curte, despărțite doar de un covor de iarbă. Trecînd pe dinaintea lor, băieții Își făceau semnul crucii, pe care, după ce m-am uitat În dreapta și În stînga, de la o vreme am Început să-l fac și eu. Școala se ivea dincolo de biserici, intram În curte și ne Îndreptam, Caița, Zoli și cu mine, spre secția română, iar Duczi, Tibi și János spre cea maghiară. Nu eram decît șapte băieți și o fată În clasa Întîi și cinci fete În clasa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-lea, a lăudat cum s-a priceput Întinderea Atlanticului și, În sfîrșit, a ajuns la povestea tinerei sosite nu din Irlanda ori din Anglia, insule aflate pe celălalt țărm al oceanului, cu alte cuvinte, la doi pași, ce mai, ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă fără casă, fără cîștig, cu nevasta, o copilă Încă, În casa unei mătuși. Bănuiesc că prin toamna aceluiași an a luat calea Dalmației și a vaporului. Incertitudinea se ivește de acum Încolo... Să fi trimis el acasă, În șase-șapte luni, atîția bani Încît nevastă-sa să fi putut plăti, dacă nu pentru trei, măcar pentru doi oameni călătoria pînă la New York? Socot că Floare se găsea mai degrabă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Părintele s-a oprit Îndelung asupra bisericii În care slujea. Rezistase pe coama ei de deal din 1482, un an după ce fusese ridicată cetatea. Mi-o aminteam și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca o impresie, profilul ei ivindu-se impunător de după o cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești cu autobuzul. Mașina urca greu serpentinele care Îmbrățișau biserica pe toate laturile. Motorul se chinuia la deal, iar as cen siunea lui gîfÎită și curbele strînse făceau să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pretind că au găsit asemenea poeme și le-au publicat ca fiind autentice. Oficial Însă, el a fost declarat mort, erou al revoluției. Vă duva lui, poate din cauza șocului, poate din pricina chipului ei nu prea arătos, cînd i s-a ivit proxima șansă de măritiș, a uitat de toate jurămintele față de tînărul bard idealist. Erau alte vremuri, se impunea restaurația de după războiul revo luționar. S-a afirmat În curînd În societatea budapestană 150 O vară ce nu mai apune purtînd pantaloni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cocoașă de pămînt năpădită de iarbă. Am zărit-o de multe ori tot pe fereastra ratei de Sătmar. Niciodată Însă nu am apucat să mă cațăr pe dîmbul de la bază și pe ruinele ei. Cuibul de barză CÎnd m-am ivit eu pe lume, părinții lucrau ca pedagogi la internatul liceului din Ardud. Un an și jumătate mai tîr ziu, după trecerea prin nu știu ce fel de școală de partid, tata a fost numit secretar al Sfatului Popular din Rătești. N-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau cîteva straturi de flori. O luai apoi la stînga prin spatele casei, iar aici, se ivea comoa ra lui Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni. O iarbă abundentă, cu fir lung și mătăsos, se răspîndea pe sub toți acei pomi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În floare. Pot să stau liniștit de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
istoria personală, de inevitabila confruntare con comitentă a realului și a imaginarului În proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la treizeci de ani, această hibridare perceptivă nu s-ar mai fi produs. S-ar fi ivit atunci o interiorizare vizuală a feminității la un alt nivel de subiectivitate. Pretind Însă că pot să devin și agentul unei percepții obiec tive. Mă simt În stare, adică, să mi dau seama cu destulă precizie dacă o femeie nou
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vizuală. Pentru cei fără vedere din naștere, apare senzația de corp compact și atît. Dar pentru cei cu memorie vizuală ca mine, pe pseudoretina formată tot la nivelul ochilor, se Încheagă prompt o imagine schematică și cețoasă a masei materiale ivite În cale. Ochiul pustiu de afară se deschide Înăuntru. Asta-i diferența dintre mine și nevăzătorii congenitali: ei visează iluzia spațiului deschis sau radiația defensivă a pereților din jur. Iar proximitatea zidului, a dulapului, a ușii Închise dintr-o Încăpere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei mută, la sfîrșitul sfîrșitului, planeta Într-o altă dimensiune. Umblă și ei cu precădere noaptea, ca demonii, se arată În visele oamenilor ori le taie calea la adăpostul Întunericului, cu sabia În mînă. Numai În Ziua Jude cății se ivesc pe lumină. Îngerii nu sînt ținuți să-și pună mintea cu parohieni de rînd ca noi. Dar să admitem că o inteligență de pe Syrius... De ce tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se și credea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
taxele. Cultivatorul de tutun nu avea dreptul să păstreze foi decît pentru pipa lui. Dar codrenii, cu satele 2lor pierdute În pădurile Silvaniei, ori moroșenii de prin munți unde să meargă ei să-și cumpere tabac și cu ce? Se iveau prin satele de la cîmpie și se Înțelegeau cu oamenii să le vîndă cîte o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi plăceau mai cu seamă biografiile oamenilor celebri și se atașase de cea a compatriotului ei Thomas Edison. Pentru că, Într adevăr, Maria Pomean, ivită pe lume la Hegewisch, Illinois, foarte probabil la 29 iulie 1907, dată indicată de actul ei de identitate românesc, care e de presupus că-l reproducea În acest punct pe cel american, era cetățean al Statelor Unite, ca fiind născută indubitabil
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită, în timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul în valuri, dar principele îi roagă să se îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie. Principele își lasă aici soția neînsuflețită și, alături de ea, copilul sugar. Din sânul femeii continuă să curgă lapte cald, proaspăt. După aceasta, principele ajunge la Petru, care-l ghidează în pelerinaj prin locurile sfinte din Palestina, arătându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată - că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se prezintă pacienții din acest salon... Când au ajuns la salonul doi, ușa s-a deschis ca prin farmec și În prag i-a Întâmpinat... Despina. În spatele ei, Își ițea făptura „doctorașul”. ― Ei? Cum stăm cu pacienții operați? S-a ivit vreo problemă postoperatorie? Despina a prezentat pe fiecare pacient care a fost operat În ultimele două zile... Când a ajuns la patul unui pacient, Despina a insistat asupra cazului: ― Aici avem un bolnav În vârstă de șaizeci de ani, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a trezit, cu ordin să ne prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care ajungea cu vârful capului În bagdadia bordeiului, mă aștepta În prag. Niciun cuvânt. Niciun zâmbet. Tăcea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va trebui să-l consult pe primul secretar. Dacă mai aveți Întrebări, amânați-le pe altă dată - a detaliat profesorul. Căpitanul Vătrai, privind pieziș spre tata Toader și Petrică, a vorbit către profesor, pe un ton gudurat: ― Dacă se va ivi vreo problemă, voi avea grijă să vă caut, domnule profesor... „Uite că am găsit <tendonul lui Ahileă! Uneori și minciuna este bună la ceva - a gândit profesorul. În cele din urmă, securistul și-a luat mapa și a pornit spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]