2,397 matches
-
bucuroase, altele erau mânioase și strigau cu furie. Se auzeau chiote și amenințări! Erau de-ai noștri! Au intrat în școală și au urcat până la primul etaj. Nu avea cum să nu fie așa. Aceste sunete ce ne asigurau de izbânda noastră ne mângâiau orgoliul propriu și ne săturau de plăcere și de bărbăție, de curaj și extaz. Era un sentiment dumnezeiesc. Era minunat... A fost minunat... Pe măsură ce ne apropiam de cancelarie, holurile deveneau din ce în ce mai pline cu colegi. Unii erau bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slab și au fost surprinși într-un mod nu prea plăcut când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi puteam distruge dacă vroiam. Nu îi puteam lăsa să plece. Eu eram închisoarea lor. De ucis... cum poți ucide o amintire? Erau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla existență a unui even tual succesor a constituit dintotdeauna un catalizator pentru in trigă. Se adună și roiesc în jurul lui precum muștele în jurul unui rahat. Toată viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu umi lință, judecă iute sorții de izbândă pe care-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult. Poate e o nebunie ceea ce face. Merită totuși să încerce, căci nu mai are multe de pierdut. Își face curaj și rostește: — Ai dreptate, cezare, nu se cuvine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-au strecurat în Templul lui Jupiter, chiar pe porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp și berbec, și mioară... Vestala Mamă le face semn să tacă: — Prea sunteți înclinate să puneți în seama zeilor temeiul izbânzilor și înfrângerilor omenești, le reproșează. Nici urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obligat să-l refuze... Ia uite! A mai văzut un asemenea sardonix în templul Concordiei, prins într-un corn de aur. Adus în dar de Livia. Suspină. Oricât de încântătoare și plăcute vederii sunt gemele, avantajele avocaturii sunt totuși altele: izbânda în cariera politică! Mai ales pentru unul ca el, care este și jurisconsult, și orator. Cu Libo, se va ocupa nu numai de aspectele juridice ale cauzei, ci va găsi și căile cele mai adecvate pentru soluționarea acțiunii. Își trece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini sorți de izbândă ca libertatea propovăduirii să ne fie recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să spunem că japonezii aruncă libertatea propovăduirii doar ca pe o momeală, pentru că, de fapt, nu caută decât să câștige din negoț. Ba, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsim un loc de stareț... nu în Japonia, ci la Manila. Unchiul mi-a explicat că va face tot ce-i va sta în putință ca eu să ajung stareț la mănăstirea franciscană din Manila. — Ai avea mari sorți de izbândă. Nici cardinalii și nici episcopii nu se vor împotrivi câtuși de puțin. Pașii săi care dădeau roată încăperii se opriră și unchiul se așeză pe un scaun. Își împreună mâinile și mă cercetă cu privirea să vadă ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bisericești asupra politicii față de străinătate statornicite de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu. Dar cred că niște samurai ca dumneavoastră s-ar avânta chiar și într-o luptă fără sorți de izbândă. La fel sunt și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina lumânării, mi s-a părut că de pe chipul lui Tanaka dispăruse încrederea lui obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
său, Don Luis, muiat de ploaie și ținând în mână o pălărie cu boruri largi. Plimbându-și degetele pe marginea pălăriei, se uită cu milă la vărul său și îi spuse: — Episcopii tocmai s-au retras. — Oare am sorți de izbândă? Velasco își dădu la o parte mâinile cu care-și acoperise fața și oftă istovit. — Nu știu. Episcopul Seron și cei care-i țin partea se împotrivesc cu înverșunare, dar episcopul Salvatierra spune că solii japonezi trebuie tratați cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a mai rămas este gândul că omului nu-i este dat să cunoască voia Domnului. Ceea ce nouă ni se pare o piedică poate fi de fapt o sămânță plină de însemnătate pe calea Domnului, o piatră de temelie pentru viitoare izbânzi. În ultima vreme, mi-am tot repetat aceste cuvinte în sinea mea în timpul rugăciunii din fiecare seară. Dar inima mea nu și-a aflat alinarea sau mulțumirea doar cu atâta lucru. „Oh, Doamne Dumnezeule!”, Te rog din adâncul inimii, „Luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-și trimită oștenii pe câmpul de luptă la moarte zadarnică atunci când știe că bătălia e pierdută... Nu, am zis eu stăpân din nou pe mine. Eminență, eu nu cred că Japonia e un câmp de bătălie fără sorți de izbândă. Dacă munca noastră de propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i lăsăm să moară de bătrânețe? I se păruse ridicol că oamenii susțineau cauza salvării de la moarte a peștilor. Dar acum vedea totul prin ochii lui Esmé. Și era oribil să vezi o creatură prinsă În lupta fără sorți de izbândă pentru supraviețuire. —Doamnelor și domnilor, strigă Walter. Vă puteți Întoarce la autocar acum, iar pentru aceia dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
povestit, Loot, băiatul, a Început o incantație În limba lui: —Doamne Atotputernic și Frate Mai Mare Isus, izbăvește-ne azi de cel rău. Trimisu-ne-ai pe mesagerul Tău, Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Ne trimiți un luptător pentru izbândă. Ne trimiți armata Ta, femei și bărbați puternici! Numără-i! Ne trimiți hrană, cea mai bună hrană pentru a ne Întări trupurile, hrană ca să-i putem Înfrunta pe dușmanii Tăi și să luptăm cu trupuri care nu pot fi străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trimiți hrană, cea mai bună hrană pentru a ne Întări trupurile, hrană ca să-i putem Înfrunta pe dușmanii Tăi și să luptăm cu trupuri care nu pot fi străpunse de gloanțe sau cuțite sau săgeți. Fă-ne invizibili. Adu-ne izbânda Împotriva armatei SLORC. Ne rugăm și pentru Nați, ține-i liniștiți, Doamne. Ne rugăm pentru frații și surorile noastre care au avut o moarte verde după ce au fost botezați În apa râului. Căci a Ta este Împărăția și puterea... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să coborâm chiar și fără ghid. Pată Neagră Își ceru scuze: —Pod nu reparat. Noi nu putem plecat. Deci voi nu puteți plecat. Problemă la fel, tu, eu, toată lumea. Bennie se lansă Într-o discuție alambicată și fără sorți de izbândă despre cine ar putea repara podul și ce ar putea să Încerce acum că se făcuse zi. Pată Neagră scutura din cap În continuare, iar lui Bennie Îi venea să-l ia de umeri și să-l scuture bine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
către gură, și se vor vedea față în față. 5. Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămîne pînă cînd Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateți împotriva Haldeilor, nu veți avea izbîndă." 6. Ieremia a zis: "Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 7. "Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: "Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
încercând să scape țara de blestemul chiormanlâului, ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari sorți de izbândă fiindcă jigodia cotrocenistă este protejată de gunoaiele revoluției care acum poartă denumirea de revoluționari și care cum apare câte-o demonstrație care are ca țintă Cotrocenii, fac zid în fața Președinției. Păi cum să nu facă zid, când un muncitor calificat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
De tine a spus că ești prea socotit, fricos, comod, și-i faci impresia unui munte grațios cu flori la poale, apoi cu fagi și brazi spre capăt și cu zăpadă, iar după ce ai urcat anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în vârful lui Jungfrau, un pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să învingă Dragonul și să-l ciopârțească astfel încît să se poată naște Cosmosul. Marduk a alcătuit lumea din trupul monstrului marin Tiamat. Iahve a creat Universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab. Dar, după cum vom vedea, această izbândă a zeului asupra Dragonului trebuie să se repete în chip simbolic în fiecare an, pentru că lumea trebuie creată din nou în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab. Dar, după cum vom vedea, această izbândă a zeului asupra Dragonului trebuie să se repete în chip simbolic în fiecare an, pentru că lumea trebuie creată din nou în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății asupra cotropitorilor. Sistemele de apărare ale așezărilor și ale cetăților au fost probabil la început magice: aceste sisteme, alcătuite din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]