1,385 matches
-
e în mare pericol. Lazarus, tu ești bun, sunt convins de asta, ești foarte bun, cum suporți să vezi toată nebunia asta și să nu intervii? Îngerul mă privește cu ochii lui mari, cu chipul său senin care îmi amintește izbitor de Victor, își alege cu grijă cuvintele: -Ai dreptate, să presupunem că ai dreptate. Dar lumea nu poate fi salvată oricând, de oricine. A fost trimis odată un salvator, un fel de medic care, cu prețul vieții lui, a cercetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întoarce în casa lui confortabilă, luminoasă, strălucind de curățenie. Vlad nu lua în seamă, nu lua în calcul acele evadări din propria sa persoană, din propriul său destin. (Să fugă din sine și să treacă în altul - aici semăna izbitor cu tata...). Ștergea din minte aceste evadări și se privea pe sine așa cum se cuvenea, în absolut, plin de devoțiune pentru literatură, gata de orice efort, de orice sacrificiu ca să scrie cărți formidabile, ca să-și trăiască visul. Curând, vizitele ternului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi...“ Și mai departe totul se derulează întocmai, doar cuvintele diferă parțial: căci, în paginile cărții vii, fiecare moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sau, cel puțin, eu nu mai sînt cel care am fost cîndva. Toată această perindare prin „America noastră cu A mare“ m-a schimbat mai mult decît credeam. În orice manual de fotografie, veți găsi la un moment dat imaginea izbitor de limpede a unui peisaj, surprinsă, după toate aparențele, noaptea, la lumina lunii pline. Secretul din spatele acestei priveliști magice a „Întunericului de la amiază“ este dezvăluit, de obicei, În textul care o Însoțește. Cititorii acestei cărți nu vor ști prea multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San Martín e așezat pe pantele galben-verzulii care se pierd În adîncimile albastre ale lacului Lacar, o fîșie Îngustă de apă, lată de 35 de metri și lungă de 500 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
consumat din coliva celui condus pe ultimul drum. Da. Chiar așa. "Dum manducatis vultus hilares habiatis" (Proverb latin) (Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne descoperă în schimb o inimă. La fel ca Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice constituie și el o cale de acces spre înțelegerea Exercițiilor, atunci când constatăm că experiența lui Ignațiu corespunde îndeaproape învățăturii lui spirituale. Poate că exemplul cel mai izbitor al corespondențelor dintre Jurnalul ignațian și Exerciții constă în fidelitatea cu care metoda de alegere propusă exercitanților este practicată de el însuși, în calitate de legislator cu privire la alegerea sărăciei. Într-adevăr, aici putem identifica fiecare dintre cei trei timpi indicați: perceperea iluminărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
confesorului său bun sau altei persoane spirituale care îi cunoaște înșelăciunile și răutățile, aceasta îi dă o lovitură puternică, pentru că își dă seama că nu poate duce la capăt răutatea cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un conducător șde oștiț, pentru a învinge și prăda ceea ce dorește; pentru că, așa cum un căpitan și conducător de oști își așază tabăra, cercetând întăriturile și așezarea unui castel, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din rău în mai rău spiritele de mai sus îi ating în mod contrar. Aceasta întrucât dispoziția sufletului față de îngerii pomeniți le este potrivnică sau pe potriva lor; pentru că, atunci când le este potrivnică, ei intră cu tumult și cu simțiri puternice, izbitor; în schimb, atunci când este pe potriva lor, intră liniștit, ca la ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a fi cenzurat, sperând să-și câștige o durabilă notorietate prin aceasta... Căci, dincolo de povestea propriu-zisă (a lui Pătrașcu), la rândul său bazată cum spuneam pe un fapt real, filmul mai trimitea la un fapt la fel de real cu care seamănă izbitor : cazul acelui grup de evrei comuniști care au atacat Banca Națională a României, au fost prinși și executați, dar nu înainte de a li se promite comutarea pedepsei dacă acceptă să reconstituie fapta lor în fața unei echipe de filmare, pentru un documentar educativ ! Filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
observă călătorul german Ganz pe străzile pestrițe ale Bucureștiului de Început de veac XX : „Acolo unde țiganii, turcii, armenii și bulgarii Își pot vedea nestingheriți de ocupațiile lor, abordând o costumație bătătoare la ochi, nici evreul nu poate să pară izbitor de străin. [Evreul] nu e băgat În seamă și acesta-i cel mai bun lucru pe care și-l poate dori” (Reiseskizzen aus Rumänien, 1903). Când vorbește despre „adevăratul popor român” (și nu despre politicieni), Ganz Îi acordă calificativele de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
373)"/>. Tot la sfâr șitul secolului al XIX-lea, Jacob Riis susținea că, În cartierul evreiesc din New York, printre evreii proveniți din Europa Est-Centrală s-ar afla, „laolaltă, cele mai urâte și cele mai frumoase femei din lume”. „Contrastul este izbitor - conchide Riis -, femeile [evreice] bătrâne fiind ca Baba- Cloanța, cele tinere - niște frumuseți nepământene” <endnote id="(897, p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
opinii de a căror valabilitate nu era convins. Ca să ajungă la răspunsurile cele bune se documenta îndelung, aduna exemple peste exemple, le confrunta, făcea sondaje. Avea îndoieli și după 60 de ani, cînd alții plesnesc de certitudini. Scrupulele sale contrastează izbitor, mai ales, cu reacțiile pripite de unora dintre pretinșii „reformatori”, cu ușurătatea lor de a lua ori de a anula anumite măsuri în învățămînt. Atît în teorie, cît și în practică, Profesorul era pentru moderație și simplitate. Nu făcea paradă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
învățăturile din cartea Apocalipsa, în mod special pe cele care se refereau la semnul fiarei și la revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Le-a reamintit că cei care vor participa vor afla adevărul și vor deveni liberi. Chemarea adresată se aseamănă izbitor de mult cu chemarea adresată pe vremuri de profetul Ilie poporului iudeu pe muntele Carmel. Deși credeam că numărul participanților se va micșora la întâlnirile din cursul săptămânii, am avut parte de o surpriză plăcută: nu numai că nu s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
manual și să-mi indice cam ce lecție să fac. După o oră, țineam lecția, dar tot timpul cu mâna stângă în buzunar ori la spate, mai ales că atunci mâna mea era mult mai rigidă și defectul era mai izbitor, mai observabil. După lecție se fac obișnuitele observații, concluzia fiindu-mi favorabilă. După un timp, soția se apropie de un grup de colegi și aude pe cineva făcând următoarea remarcă: „Bun băiat M, dar cam fudul, cam mândru!” Soția mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică decât teoria, imaginea, decât discursul care o vehiculează. „Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine, mai bine decât chiar conferențiarul, era ilustrația izbitoare a teoriei ; cazul de reversie el îl cunoștea în carne și oase ; era portretul lui Gheorghe. Acest portret, din care până mai adineaori păstra numai trăsăturile fundamentale, i se redeștepta acum în spirit cu o perfectă palpabilitate până în cele mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cine știe ce măruntă infracțiune și față de susținătorii lui. Față de lumea a treia, „lumea noastră”, cum spusesem cu puțin înainte, voind să glumesc. Între timp emoția mă făcuse sentimental și serios. * Nicăieri ca la Paris nu se poate constata degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Shakespeare ; în alt loc, la pagina 178, pune eseurile lui Montaigne alături de psalmii lui David. (Să ne amintim că, așa cum bine se știe, una din lecturile predilecte ale lui Shakespeare o constituiau, de asemenea, eseurile lui Montaigne ; nu e izbitor de semnificativă această opțiune la doi dintre cei mai mari oameni de teatru ai Angliei, al doilea fiind, atât ca actor, cât și ca regizor și exeget, principalul inovator ca interpret al primului ?) Nu ar fi prea hazardat a face
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un contrast izbitor cu cealaltă, a visului romantic, alcătuind cu ea o alternanță duală, ci îi împrumută acesteia ceva din propria ei rezistență. Realismul ei nu e totuși lipsit de o anumită transfigurare, cu un efect de fantastic, un fantastic al percepției, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stricta necesitate a definitivei precizii. În Adela, la sfârșit, în antepenultima pagină, când landoul, de la geamul căruia Adela ̀ i mai făcea lui Emil Codrescu semne fluturând un voal, dispare după cotitură, dăm, la începutul alineatului următor, de această propoziție izbitoare : „În acest moment începu trecutul”. Trecutul are totdeauna un început hotărât. Cel mai adesea nu-l percepem. Perceperea lui e cutremurătoare. Numai el e irevocabil, numai el e absolut. Și din ce în ce mai tainic. Camil Petrescu „Doctrina substanței” Avem în sfârșit acum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
valabil ca atare ; contrafacerea, mai mult sau mai puțin dibace, nu e decât o industrie improbă și vană. Dar imitația, opțiune conștientă în ordinea valorilor, merge în competiție cu modelul, dar pe o traiectorie proprie și inconfundabilă, cum atât de izbitor este cazul la doctorul Voiculescu. Competiția cu un mare model nu e lipsă de măsură, ci dă tocmai măsura vocației. Un artist autentic își alege modelul într-un plan al absolutului, fără evaluări pragmatice în privința șanselor. Unul care își propune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gratia plena. Gesticulația și poza „competentă” sunt înlăturate dezinvolt și autoritar. Competența reală e, bineînțeles, implicit una tehnică, dar mai ales una umană. Deci : culturală (ca să nu zic „umanistă”). Un astfel de critic, capabil de fecunde hiperbole și de formulări izbitoare, e necesarmente un autor concis. Concis în expresie și succint în argumentare. Frapant, nu pisălog. De aceea textele lui Andrei Pleșu au darul fermecător de a nu sătura niciodată. De aceea el nu scrie și nici nu cred că va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
octombrie 2001 Dramele ascunse sub preș devin tragedii Ceea ce urmează să vă spun sunt efectiv reflecții personale de natură moral-politică în urma „tragediei în direct” de la New Orleans pe care o asociez cu tragedia inundațiilor din partea locului, păstrând proporțiile. Ceea ce este izbitor este faptul că ele se aseamănă prin tipul de oameni distruși: săraci, marginali, persoane în general, cu educație mai puțină. Cu ocazia inundațiilor noastre „în direct”, persoanele mai subțiri și prin excelență urbane iau notă de la televizor că există semeni
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]