1,650 matches
-
Logan Îl inventase el Însuși. Martin Strichen fusese escortat din sală direct În celulă. Când Logan și Watson ajunseră acolo, stătea pe o banchetă Îngustă cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea să fie Îmbrăcat de iarnă. Logan era Încă În costumul de serviciu. El nu se schimba niciodată la secție. Dat fiind că locuia la două minute de mers pe jos, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ploaie orizontală Înghețată. Tremurând, Logan ridică la loc geamul mașinii. Parcase puțin mai jos lângă un duplex compact, cu grădina cea mică părând pe jumătate moartă În ploaia șfichiuitoare. Erau acolo de o oră, el și un detectiv chel cu jachetă groasă, și nu se zărea nici urmă de ținta lor. — Păi și unde e? Întrebă detectivul, cuibărindu-se mai bine În haina cu izolație termică. Tot ce făcuse Încă de când plecaseră de la secție fusese să comenteze despre afurisita de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să strălucească pe scena mapamondului. O pădure de microfoane se strânse În jurul lui. Logan ieși În ploaie, mânat de o curiozitate morbidă, până fu suficient de aproape Încât să audă cuvintele avocatului. — Doamnelor și domnilor, spuse Moir-Farquharson, scoțând din buzunarul jachetei sale niște hârtii Împăturite, clientul meu nu este disponibil pentru comentarii În momentul acesta, dar mi-a cerut să citesc următoarea declarație. Își drese glasul și Își scoase pieptul În afară. — Doresc să le mulțumesc tuturor pentru cuvintele de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâinile Într-una din chiuvete. — Bietul băiat e mort. Nuș’ de câtă vreme. A cam Înghețat ca piatra. O vreme ca asta Își face de cap bine de tot cu rigor mortis. — Cauza decesului? Doctorul Își șterse mâinile de interiorul jachetei sale plușate. — Va trebui să primiți o confirmare de la Crăiasa Zăpezii, dar mie mi se pare că e vorba de strangulare prin legare. — La fel ca data trecută, oftă Insch și scăzu vocea astfel Încât copiii care nu erau morți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Logan simți dorința subită de a-și pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind interiorul buzunarului jachetei sale Îl făcu să tresară. Era Jackie, agenta de poliție Watson, care-l suna Înapoi. Rânjind, reuși să scoată telefonul și să și-l pună la ureche: — Alo? spuse, părând cât de epuizat putea. — Laz? Tu ești? Era Colin Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Danny rămase cu ochii pe casă și oglinda retrovizoare ațintită spre garaj. Timpul se scurgea cu încetinitorul. Pe lângă el trecu un bărbat care arăta ciudat, două bătrâne ce împingeau niște cărucioare de supermarket, apoi o ceată de băieți gălăgioși, cu jachete pe care scria Hollywood High. Se auzi urletul unei sirene de poliție ce se apropia. Danny se gândi la cod 3: probleme pe bulevard. Apoi totul se acceleră. O femeie în vârstă deschise ușa de la intrarea la numărul 2307. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
participă numai înalta societate. Fiindcă trebuie știut că pe la anul 1883 numai petrecerile societății aristocratice ereau înregistrate de ziare și aveau preț. întâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Șosea. Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
În prefața lucrărilor. Dacă ar putea numai să se elibereze de oboseala asta, ar fi În stare să se ridice, să recupereze Într-un an-doi pierderea din anul țapului și să-l Întreacă pe profesorul ăsta banal, răzgâiat, Îmbrăcat În jacheta sa sport și debitându-și truismele fără haz. Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Harry, deși conceptul fusese atât de simplu încât nu îmi venea să cred că nu se mai gândise și altcineva la asta. În timp ce traversam camera, ecranul gri și lucios al televizorului îmi reflectă imaginea. Un bărbat înalt cu părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată când îi vor mai vedea pe părinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sărmanii băieți care nu bănuiesc nimic zâmbesc. Nu au nici o idee despre ce îi așteaptă. Îi văd mergând împreună în acea poză, cel mare cu un braț pe umărul fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei cadrilate frecându-mi-se de gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
punte nu foloseau la gabare, a remarcat Zach. Dar scopul nostru e să ajungem teferi. Cu toate că tremura de frig, Jina a surâs. Zach s-a oferit să-i aducă haina cea groasă din barcă, dar Jina s-a uitat la jacheta lui ușoară, din lână, la mânecile suflecate până la coate, și l-a refuzat c-o clătinare din cap. Și-a ocupat locul pe ringul de dans, lângă vâsla din spate, așa cum exersaseră în hambar. Vânătorii i-au ajutat împingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rămas pe loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult prea devreme, înainte ca subiectul să-nceapă să prindă cu-adevărat contur. Mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxențiu era diafan și avea eclipse de memorie. Tocmai în ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
avut grijă de tine, nu? — Domnișoara? — N-am dispărut pur și simplu. Am desemnat o fată să aibă grijă de tine. — Mda. Soția ta, poate? — Nu, nu. Feffer zâmbi repede, și continuă repede, așezându-se pe marginea băncii. Purta o jachetă albastru Închis cu rever dublu și cu nasturi mari sidefii. Brațul i se puse pe spătarul băncii și rămase afectuos lângă umărul lui Sammler. — Nu soția. Doar o fată pe care o mai fut din când În când și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
presă care să-i mulțumească pe israelieni. Banii erau furnizați de Gruner. Și astfel Sammler se alăturase armatelor pe trei fronturi. Era curios, lucrul acela. La vârsta de șaptezeci și doi de ani pe câmpuri de bătălie, purtând acești pantofi și o jachetă din bumbac indian și o bască albă murdară de la Kresge’s. Tanchiștii Îl recunoșteau drept american din cauza jachetei, strigând „Yankeule!“. Venind la ei, vorbise unora În poloneză, altora În franceză, engleză. Se gândea la sine În anumite momente ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe trei fronturi. Era curios, lucrul acela. La vârsta de șaptezeci și doi de ani pe câmpuri de bătălie, purtând acești pantofi și o jachetă din bumbac indian și o bască albă murdară de la Kresge’s. Tanchiștii Îl recunoșteau drept american din cauza jachetei, strigând „Yankeule!“. Venind la ei, vorbise unora În poloneză, altora În franceză, engleză. Se gândea la sine În anumite momente ca la o cămilă printre vehiculele blindate. Nu era sionist, domnul Sammler, și timp de ani buni fusese puțin interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
situație de criză. Sammler urma să-și trimită rapoartele demodate domnului Jerzy Zhelonski la Londra spre a fi citite de un public polonez foarte amestecat. Domnul Sammler n-avea ce căuta, la vârsta lui, cu o șapcă albă și o jachetă În dungi din bumbac indian, să meargă Într-un autobuz de presă În spatele acelor tancuri către Gaza, spre Al Arish și mai departe. Dar reușise asta de unul singur. Nu era nimic accidental apropo de asta. În acele articole americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler ca de la un american la altul. Dungile lungi albastre de pe bumbacul jachetei, șapca murdară de la Kresge’s, micul caiet cu spirală În care Sammler lua notițe pentru articolele poloneze, și el de la Kresge’s, explicau asta. Era un război adevărat. Toată lumea respecta omorul. De ce nu și preotul? Mergea În bocancii americani mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găsești tu, de se poate! Joi mâncat-am prăjitură, Foamea când m-a apucat Și-am făcut o julitură Când pe-afară m-am jucat. N-am curaj să spun că-n joacă Cu jeleu și unt am uns O jachetă; ce-o să-mi facă Mama! Joarda am ascuns! Dacă ești isteț și-ai minte, Poți ușor să afli dacă ,,J’’ apare în cuvinte. Câți de ,,j’’ pe-aici se joacă? Am mers, contra-cronometru, Cu un kilogram în mână, Însă, dup
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
se vedeau decât prin reviste. Când l-a deschis, a constatat că era gol, cu excepția câtorva sticle de bere și a unui rest de tort de aniversare, a cărui glazură era Înghețată. — Bună dimineața, domnule. Un bărbat Îmbrăcat Într-o jachetă de safari și pantaloni cu dungă intrase În bucătărie. Adam l-a recunoscut pe șoferul de cu o zi Înainte. — Domnișoara Zubaidah mi-a cerut să vă conduc oriunde veți dori să mergeți. Dacă doriți să rămâneți, sunteți binevenit, așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp în urmă să mai arate bine și să țină pasul, ofeream o imagine jalnică și nu aș fi dorit să-i trimit mamei mele o poză, chiar dacă ar fi fost cu putință. Cu ajutorul unor șabloane, ne pictaseră pe spatele jachetelor albe ca varul inscripții rezistente la spălat și ale căror litere ne transformau, prescurtat, în POW. A căror unică activitate consta, pentru început, cum se spunea, în a face foame din zori până-n vis. Desigur, foamea mea era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el pe peronul gării. Mama refuzase să fie nevoită să se uite după fiul ei care pleacă cu trenul în direcția Berlin și - așa cum credea ea - la moarte. Acum, destinul ne adusese iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]