1,351 matches
-
de diferite mărimi. Îi plăcea să se lase dezmierdat de căldura ce venea de-afară. Era promisiunea unei zile; un început care putea deveni tot ceea ce-și dorea el. S-a sculat de pe canapea și a vrut să ridice jaluzelele, ca să simtă și mai bine razele soarelui, însă după primii pași și-a amintit. Ieri. Întreaga zi; fără început și fără sfârșit, concentrată în numai două ore. Două ore în care altcineva a trăit în locul lui, el întorcându-și doar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu‑n dogoarea soarelui), pe el să‑l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci până la Întâlnirea reală, față‑n față cu marea, patruzeci de ani mai târziu. Asta s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu mai știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini de pe stradă erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cald decât ar fi fost normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în fața porții templului Senshō-ji, asasinul a reușit să se întoarcă la hotel, cu ajutorul lui Gaston. Constatând că are temperatură mare, s-a băgat în pat. Căldura, ploaia și drumul lung îl epuizaseră complet. O molie a pătruns în cameră printre jaluzele și a început să se învârtă în jurul lămpii. Gaston s-a ridicat, a prins-o și i-a dat drumul pe fereastră. Atrasă de lumină, molia zbură înapoi, lăsând să-i cadă o pulbere fină de pe aripi. — Omoar-o! De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care dormise, era făcut sul, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții. Capitala în stare de comă; poate trăi așa sute de ani. Milenii. Locuitorii ei sunt rezistenți. Scăpate de teroarea semafoarelor, coloanele de mașini refac infernul. Demonstranții cer „Moarte!”. Închizi fereastra, cobori jaluzelele. Știi din Tao Te King că lumea poate fi cunoscută și dintr-o odaie. Te întorci la foaia de hârtie. Așteaptă. Suportă orice inepție, nu ții la nimic mai mult; albul ei te incită. Vei scrie. Nu scrii, te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă, îl descânta pe Dumnezeu de umflături toată noaptea. Cine există intens nu are timp să viseze. "Gata! Nu mai rezist, cad câteva ore pe orizontală, mâine o iau de la capăt. Apăs butonul, trag jaluzelele și: pauză de viață. Țopăie îngerii și moartea la capul meu, până vor face bătături în talpă!" Cine visează intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât să motivezi intenția de a respira; în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au purtat frumos cu tine? Pe care parte dormi? Fiica mea a murit? Mă apropii ca un urs, ca un bizon cu blana murdară. Ușa este crăpată, o împing, se deschide cu greu, pentru că o împiedică ceva. Înăuntru e întuneric, jaluzelele sunt trase, întunericul zilei în care oricum se întrezărește lumina. Ușa este blocată de două sacoșe mari și de câteva cutii, în jur este o dezordine ciudată, lipsesc multe obiecte de pe rafturi, se simte miros de praf mișcat din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
timp să căute pe Google despre Jesse. — Cum adică? E...nu știu, ca orice scriitor. Toți sunt sonați. Russell se rostogoli pe spate și își acoperi ochii cu brațul să se ferească de soarele dimineții ce se strecura înăuntru printre jaluzele. — Da, dar a vândut cinci milioane de exemplare și a câștigat premiul Pulitzer, apoi a dispărut. Timp de șase ani. Chiar a avut probleme cu drogurile? Sau doar s-a dat la fund? — Habar n-am. Doar am luat prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din cei opt ani de franceză făcuți la liceul agricol din Chișinău. Așa e bine? Ionele, să nu mai pierdem vremea. Treaba stă cam așa: uită-te pe geam, în spatele tău, și spune-mi ce vezi. Lionel se uită printre jaluzelele verticale și vede parcat, vizavi de șantier, un autobuz vechi, de când lumea, pe care scrie mare, în românește: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Întoarce privirea spre Grișa, care-i explică: — Am 38 de salahori. Au terminat de construit socialismul în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâi o pereche de cizme de cauciuc verzi, pe urmă o bâtă ținută în mâna dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman. De data asta, lui Lionel i se face frică de-a binelea. Aranjează jaluzelele verticale în așa fel încât să nu se poată vedea de afară și-l imploră pe proaspătul intrat: — Roman, nu, te rog, nu! Numitul Roman îl ignoră și înaintează spre birou. Racheții îl privesc stană de piatră. După ce l evaluează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și apasă pe soneria de la intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la ferestre. Rulota este împărțită în două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam înghesuiți, în cazul de față, pentru că sunt trei și Roman face cât doi -, în cealaltă, prezicătoarea. Esmé
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorba. — Să-mi amintești să-ți măresc salariul. De ce, o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel a terminat de strâns lucrurile proprii din baraca de pe șantier. Când să tragă jaluzelele, se deschide ușa. Lionel își potrivește la îndemână bâta de baseball, amintire de la Roman. Alarmă falsă: în cameră intră Gérard Clément, pe care-l cunoaște de la televizor, împreună cu un tip rușinos. — Putem intra? întreabă Gérard. — Ați intrat deja. — Sunt... — ...tipul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cè nu rèspund la chemare, m-am pitit în cea mai adâncè ascunzètoare a sufletului meu și nu mai vreau sè ies de acolo, Când eram mic, mè ascundeam într-una din camerele din fund, acolo mama nu ridică niciodatè jaluzelele, fiind mereu întuneric, Matei se strecura între perete și dulapul de lemn masiv, zèboveam minute în șir în acel loc, altèdatè, cèlètorind cu mașina timpului Matei se ascundea împreunè cu o fetițè blondè în spatele unei sobe de teracotè, Spre deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tu, se așază pe patul mare, extrem de lat, se uită la ea luuung, ca un geambaș, și-i zice vesel: ești genul care pierde mereu, că mai sunt și din ăștia!!!, da-da, e mai bine așa!, ia trage tu jaluzelele!, îi mai spune fetei, în timp ce el începe să se dezbrace, inaugurăm?, ea roșește cumplit, vreau la baie, du-te, că o să intru și eu după tine. Se iubesc cu disperare, fiecare știe doar el de ce, fiecare are alte motive, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-avea să-l stăpânească, să-l cunoască nici în apropierea, nici în depărtarea lui, doar că îl așteptau și îl chemau mult mai mult decât picioarele alea desfăcute și abandonate poveștii. Se simte stingherit de atâta frumusețe... Maestrul închide jaluzelele, în cameră se întunecă, nu vrea s-o mai vadă, lui îi place să povestească pe o lumină specială, care vine - reflector - din față, se așază la o masă mică de cafea, are la îndemână berea și ceașca de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea se întoarce cu fața spre el, e roșie ca decorul din primăvara lui 1973, ca pânzele alea purpurii din sala palatului... * — Vedeți, Frumoasă Neli, am plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cineva, care fie bârfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cât despre toaleta bărbaților... câh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sunt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul și iese altul, să ia ceva de la el din fișet. Ei, hai că e total ridicol. Oamenii care au relații trebuie să poată face sex la serviciu, dacă le vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
au adus numeroase îmbunătățiri spațiului de desfășurare a orelor de fizică. În anul școlar 2005-2006 a fost reamenajat și modernizat laboratorul de fizică prin placarea pereților cu lambriu, a pardoselii cu gresie, uși din tâmplărie PVC, dotarea cu mobilier ergonomic, jaluzele. În anul școlar 2006-2007, profesorii de fizică, chimie și biologie au analizat necesarul de materiale pentru laboratoarele de fizică, chimie și biologie în vederea dotării acestora conform O.M.Ec.C nr 4762/ 26.07.2006. S-au achiziționat: un calculator
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
decât o prietenie - nu sunt încă gata pentru asta. Așa că-mi strecor mâinile sub cap, mă întind pe cuvertura albă de damasc, și privesc la tavanul în cerc de deasupra. Ultimele raze de lumină ale zilei se strecoară prin șipcile jaluzelelor de lemn. Nu mă mai pot abține, așa că zâmbesc larg, plină de încântare. După o vreme, mă ridic să mă duc la baie, și în drum trec pe lângă o oglindă veche și aurită din perete. Știu că probabil credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]