1,432 matches
-
cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut refugia prezumtivul criminal. Dezamăgit pentru că încă o ipoteză se spul berase în vânt, inspectorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-ar suporta vreun acoperământ. De când ea s-a oprit în separeul cu jocuri, chiar am uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
taifas cu vecinele. Și uite așa, au urmat și alte Întrebări la care a trebuit să răspund. Uitaseră de mort și se strânseseră toate În jurul meu. Acum, parcă totul se transformase Într-o clacă: povestiri, glume, râsete. Eu m-am jenat și le-am atras atenția pe un ton moderat că suntem la mort, nu la clacă. - Așa este la priveghi maică, se povestește, se râde! Îmi spuse una dintre ele. Mortului Îi place să fie veselie, nu tristețe; acum, Lionora
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ascund de acea strălucire artificială creată de lumina reflectată de candelabre și globuri de discotecă, de eleganța ținutelor celor dinăuntru și mai ales de privirile insistente care păreau că vor să afle cine sunt și ce caut acolo. Mă simțeam jenat alături de ea fiindcă o țineam strâns de mână și pentru că voiam să o prezint celor din jur ca fiind prietena mea. Venise din celălalt capăt de țară să-mi fie aproape și totuși nu știam nici unul din noi cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că se Înroșise. ― Ce să mă Întrebe? Gothica Îmi zâmbi dulce. ― Eu sunt Maia, spuse ea. Eliza e mult prea timidă, așa că voi face eu treaba ei. Am vrea să ne spui ceva, dacă nu te deranjează. Eliza părea foarte jenată de vorbele noii sale prietene. Eu una chiar nu Înțelegeam unde voia să ajungă. ― Ce-i? m-am adresat Gothicii. Adică Maiei. ― Vezi tu, Începu ea, mestecându-și zgomotos guma, cu toții știm că Între tine și Victor s-a terminat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
greșite care s-au răspândit“ cu privire la ultima parte a vieții tatălui său și care „au adus multă durere unor persoane care trăiesc încă “. Este evident că în relatarea general acceptată a vieții lui Strickland erau multe lucruri care puteau să jeneze o familie respectabilă. Am citit opera aceasta cu mult amuzament și mă felicit pentru asta întrucât, de fapt, cartea este incoloră și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mi facă curățenie. Apoi m-am dus să-l vizitez pe prietenul meu Dirk Stroeve. Dirk Stroeve era una dintre acele persoane la care - în funcție de caracterul fiecăruia - nu puteai să te gândești fără un râs batjocoritor sau fără să dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă propriei sale melancolii. Stroeve făcuse un pom de Crăciun în atelier și bănuiam că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe Strickland. I se părea puțin umilitor să-i ierte atât de ușor niște insulte de o asemenea gravitate și ar fi vrut ca eu să fiu martor la reconcilierea pe care se hotărâse s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i lui Menelau nu numai soția, ci și o parte din tezaur, feciorul mai mic al lui Priam ne obligă să-i suspectăm și sentimentele. În schimb, nu simt nevoia să mi se explice de ce Epicur recunoștea, fără să se jeneze, că o bună parte din teoriile lui i-au fost inspirate de o femeie frumoasă sau de ce Sofocle era îndrăgostit și la optzeci de ani. Nu m-am mirat deloc aflând că o frumusețe celebră, pentru care și-au pierdut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc, apoi, la palatul Paleologilor și prin Fanar, să aud cu urechile mele cum sună în turcește cuvântul "siktir", dar mă jenez să mărturisesc aceste dorințe. Mă tem să nu fiu socotit snob. Mă supun, deci, majorității și "programului" care ne rezervă câteva ceasuri de turism superficial, fără răgaz de meditație și lene visătoare. Până la urmă, toată lumea cade de acord că, înainte de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt cum avea beția vorbelor, cum adăuga spume și floricele la fiecare cuvânt și cum, la masa oficială care ni se dădea, aruncă în mijlocul perorației un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urmă, nu-i ajungeau niciodată. Un lucru însă nu știam exact: se măritase sau nu-mai era aproape? Ridicolul "pe adresa lui Loulou" nu înseamnă neapărat ceva pozitiv. Spusese poate familiei ei că a rupt relațiile "amicale" cu mine și se jena să se dezmintă. Ceea ce mă făcea să cred că faptul nu se îndeplinise este că prea trecuse puțin timp. E drept, îmi spusese că un oarecare caraghios Marcu (originar din Sinaia) îi făcuse propuneri matrimoniale, dar ea îmi povestise faptul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se întîmplase de-abia de o lună, deprinderile între noi nu se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau să vadă până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia lui Viky, de o mie de ori te-ai gândit la moarte, ai imaginat o mie de cortegii funebre, dar te-ai jenat ca să mi-o spui. - Același lucru făceam și când Viky era sănătoasă. - Atunci gândul tău era inofensiv, pe când acum apare oribil. - Am trăit cu aceeași intensitate și atunci și acum. N-am fost farsor niciodată. - E ușor de imaginat dezastre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și dacă doamna Axente și-ar arăta prea multă importantă, poate că nu m-aș putea opri, cu toate că moarta ar fi alături, s-o pedepsesc cu vreo mică răutate. Dar numai imaginând acest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe veselia lor. Nimic, răspunse Shojumaru, care devenise, recent, paj, și se îmbrăcă repede, aranjându-și armura. — Stăpâne, interveni Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând o sfială rareori văzută la oamenii trecuți de cincizeci de ani. Era atât de jenat, încât ascunse schițele la care renunțase. — Te deranjez? râse Mitsuharu. Cine a pictat cartea pe care o foloseai ca model? — E una dintr-ale lui Yusho. — Yusho? Ce mai face în ultima vreme? N-am mai auzit nimic despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Atunci, Hideyoshi împărți clar laudele și reproșurile pentru bătălia de la Nagakute. Avu o grijă deosebită la acordarea măririlor de solde și de prime, dar nu-i spuse nici o vorbă nepotului său, Hidetsugu. Iar Hidetsugu, după ce fugise din Nagakute, se simțea jenat în fața unchiului său. La întoarcerea în tabără, nu făcu decât să raporteze că se înapoiase, iar, ulterior, încercă să explice motivul înfrângerii. Dar Hideyoshi nu vorbea decât cu ceilalți generali așezați în jurul lui, evitând să-l privească pe Hidetsugu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreuna. Acum are o cu totul altă reprezentare. Deși emoția de-atunci rămâne. Mama sa ar fi de bună seamă contrariată dacă ar afla că asemenea gânduri îi umblă prin cap. Blasfemie! ar zice în gândul ei, desigur; fiindcă se jena să rostească cuvinte pompoase. Cum adică nu mai există niciun eu? Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat Dumnezeu. Lucian înaintează pe alee, urmat de Liliana. Cotește la stânga pe dinaintea mormântului preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu-i spună chestii prea intime. Carol nu era obișnuită să se jeneze, dar știa să își ia mina potrivită în situațiile în care cineva îi făcea un compliment mascat. Mama lui Dan continuă: — Văd că fiul meu e pe cale să devină alcoolic. Nu mă surprinde - e o chestie ereditară. Tata a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiecare publicul vostru, nu? L-am simțit pe vecinul meu pregătit să desființeze cenaclul. Am încercat să-l opresc totuși, atingându-i mâna. M-a privit trist. Știam amândoi. - Haideți, să mergem mai departe, vă rog... continuă Euripide părintește, zâmbind jenat către cei prezenți. Nu luați în seamă... - Ți-am spus că e nebun... șopti din nou Maro către mine. Treptat, murmurul din sală începu să scadă, iar liniștea se așternu deplină peste acest moment furtunos oferit de Bobby Giordano, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nu mai țineam minte că cimititrul e atât de departe, deși, iarna, de multe ori veneam până aici pe jos, cu băieții, ca să ne dăm cu sania, acum însă drumul mi se părea mult mai lung, poate și din cauză că mă jenau pantofii de lac, iar cravata neagră, pe care mama mi-o croise dintr-una de-a tatei, mă strângea atât de tare încât, de câteva ori, am simțit că mă sufoc, numai pentru că nu vroiam s-o supăr pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]