102,189 matches
-
ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală și de cea colectivă, de ceea ce s-ar numi respect și demnitate, de libertatea interioară al cărei drum ni s-a oferit, din nou, în 1989. Mă uit în jur. Văd figuri sinistre și cunoscute pentru porcăriile
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
-și viața în continuă peregrinare ca un alt Ulise sau ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
etapă. Ca și împlinirile, ca și neîmplinirile. Cînd îi pronunț numele, mă gîndesc automat la spectacolul său de la Mic, primul de acolo, Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi. La gradul de inocență păstrat în formula de mizanscenă și în jocul actorilor, la inventivitatea spumoasă, la plăcerea alcătuirii unei povești pe scenă, cu elemente simple, funcționale, cu o articulație flexibilă, coerentă, încîntătoare. După ce am văzut varianta scenică a Nonei Ciobanu după Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer, mi-am revigorat aprecierile
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
zece dolari." Figura invitatei noastre s-a crispat. Fiind de stânga (este în continuare), ea vedea în invazia rusă a Cehoslovaciei trădarea idealurilor care-i erau scumpe și găsea inacceptabil ca victimele cu care dorea să simpatizeze să-și bată joc de aceste idealuri trădate. Nu găsesc deloc nostim" spune ea cu răceală și doar statutul nostru de persecutați ne ferește de o ruptură. Aș putea să povestesc o serie de istorii de acest fel! Aceste schimbări de opinie nu privesc
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
una ce vizează - cum spune Paul Ricoeur comentându-l pe sociologul german - un optimum etic sau "le souhaitable humain" - ceea ce este de dorit pentru om. (v. Paul Ricoeur, Lectures 1. Autour du politique, Seuil, Paris, 1991, p. 251). Intră în joc aici și utopia, cum atrage atenția Ricoeur, întrucât " Există o morală universală în măsura în care omenirea își poate proiecta existența ca pe un tot indivizibil", "înțeleasă ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ideologice și filosofice sensibil diferite. Căci dacă autorul Spovedaniei pentru învinși dă glas unei uriașe decepții a omului care nu încetează să creadă în idealurile socialismului, deși nu e un militant strict înregimentat politic, mai raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
pentru ceea ce face - abuzul tatălui, faptul că e dat afară din casă, bogăția și aristocrația exercită o fascinație asupra lui, explicabilă prin frustrările sociale și materiale de care suferă. Dar motivații de factură psihologică nu apar, filmul părând relativ behaviorist. Jocul actorului e minimalist, nu vorbește prea mult, nu are o figură foarte expresivă, e de-a dreptul un Everyman din începuturile literaturii engleze. O altă fațetă a lungmetrajului e aceea de virulent atac la adresa sistemului de clase englez; nici chiar
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
opoziție amplu articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist". Exegetul are dreptate cînd semnalează și dezvoltarea fenomenului în direcția unor plusări "sistematice" (în orice caz foarte frecvente), de ordin estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative, căci din "jocul" lor ni se trage o scară de valori îndeajuns
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative, căci din "jocul" lor ni se trage o scară de valori îndeajuns de defectuoasă pe care, azi, revizuirile ar trebui s-o ia în dezbatere. Treptele ei - și cred că dl Lefter e de acord - sînt încă fie apăsate de glorii supradimensionate, fie
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că "analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat "alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se relatează un episod senzațional din anii rezistenței (ceva mai izbutit, în schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești și jocuri intertextuale). Apoi chiar tendința aceasta de a amalgama într-un roman cât mai multe lucruri, de a spune totul și ceva în plus, poate deveni de la un anumit punct contraproductivă. Dacă n-ar fi umorul de bună calitate și instinctul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
absoarbe tot ce fertilizează apele ei în adâncul mâlului și pe maluri: ironie cruntă, autoironie până la autobagatelizare, vigoare a derizoriului, neseriozitate, dezabuzare, bosumflare și iar patetism, iar generozitate, iar romanță, iar revoltă și iar fleoșc în deziluzie. De la oda adusă jocului de biliard ("sub al păcii stindard!") până la blestemul proferat către cartoful putred, de la cântarea câinelui de sub pod până la contemplarea iubitei din starea ei de minune a lumii și până la stârv - el este pendulul nostru bucureștean de după al doilea război mondial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
pildă, de o cronică literară la primul volum din Incognito al lui Eugen Barbu, încheiată cu un elogiu nemăsurat și total neinspirat. Lui Radu Enescu îi plăcea să participe la viața literară, intervenea episodic, aparent neimplicat, din pura plăcere a jocului de la distanță, ale cărui compromisuri nevăzute, dar pe care le știa foarte bine, își imagina că nu l-ar putea atinge. Publicistul orădean Marin Chelu s-a devotat restituirii paginilor rămase în revista "Familia" și a alcătuit până acum două
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
pentru a ajunge la "caracterul plicticos al căsătoriei burgheze", în opoziție cu care socialismul "a realizat condițiile materiale și morale în care alegerea în iubire este posibilă" și chiar mai mult decât atât: "Socialismul face astfel posibilă monogamia efectivă", iar "jocul erotic se metamorfozează în iubire și câștigă o demnitate etică, o adâncime existențială" (p. 38-39). Drept consecință, eseistul va pronunța sever câteva condamnări ideologice: principiul romantic al polarității metafizice dintre bărbat și femeie propune o teorie "inadmisibil de eronată", iar
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
cedat ușor, alterându-și interpretările și modul de a gândi. Radu Enescu, una din marile speranțe în filosofie ale grupului de tineri din Cercul literar de la Sibiu, reprezintă cazul unei tragice ratări datorită constrângerilor regimului comunist. Virtuozitatea eseistului sau perversitatea jocului său combinatoriu dobândiseră performanța de a pune în același text și dovezile de oportunism și ieșirile de inconformism, bibliografia de partid alături de tomurile rare ale eruditului. Autorul gândea că le putea plăti pe unele prin celelalte, răscumpăra oportunismul printr-o
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
melodramatic, pe care regizorul îl recunoaște ca atare; după cum afirma într-un interviu, tonul filmelor e mai sumbru, comicul e prezent într-o măsură mai mică, pentru că se concentrează asupra portretizării emoțiilor. Lucrurile se complică însă, pentru că Almodovar începe un joc năucitor cu convențiile melodramei până în punctul în care abia mai distingi genul. Ilustrativ pentru această ipoteză e ultimul său lungmetraj, Proasta creștere, care sfidează orice încercare de a-l clasifica. E un film autobiografic, în care un regizor, Enrique Goded
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
americani". (Tocmai citeam jurnalul, cînd colaboratorul Săptămînii lui Barbu de pe vremuri, actualul lider PRM, C. V. Tudor, îmi sparge ecranul televizorului proferînd injurii la adresa aceluiași Dinescu, care ar fi ginerele unui om al ungurilor și al unei doamne care a făcut jocul rușilor. Ca să vezi cum se întîlnesc marile spirite, peste timp, pe aceeași filieră de informații!) Complotează și radioul național, care transmite un comentariu despre proza lui Barbu la "ora cantinelor, cînd toți aleargă să-și ia prînzul". Din acest concert
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
meciului de fotbal de la Praga dintre echipele României și Cehiei, Haralampy-mi povestește cum că Puiu Iordănescu... Nu e bine! Reiau: Haralampy-mi povestește cum că, până la acest meci, mulți ani de zile a trăit într-un fel de semiobscuritate în ceea ce privește înțelegerea jocului de fotbal. Ba a avut și destule prejudecăți în privința lui ca strategie, tehnică și spectacol, ajungând până acolo încât "un-doi"-urile, "trimiterea portarului" după țigări", sau driblingurile á la Dobrin, Dumitrache, Pelé, Maradona sau Ronaldo, îi provocau o somnolență mai
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
de generalul-antrenor român Iordănescu de care se minuna el însuși agitându-se pe banca suspinelor încercând, în același timp, să verifice cu spaimă dacă sărutase toate iconițele și cruciulițele din dotare; aceasta în vreme ce jucătorii, pe teren, metamorfozau totul într-un joc nou și atât de modern încât erau necesare descâlcelile filozofice ale lui Cornel Dinu de după meci. De altfel, aceasta era ocazia și modalitatea de a afla atât antrenorul cât și noi telespectatorii cu ce anume se îndeletniciseră fotbaliștii pe teren
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
unele și altele, înfățișări de oameni. Ca în basm aceste ființe se grupează, simetric, de o parte și de alta a frontierei dintre bine și rău, sunt sau bune sau rele, sau angelice sau infernale, și ar fi în afara regulei jocului să le pretindem complexitate și adâncimi sufletești. Basmul esențializează, stilizează atitudini și implică supunerea la o schemă morală și de conflict. Să vedem însă mai întâi, și ceva mai de aproape, ce se petrece în carte pe palierul romanului. Aminteam
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
Pur și simplu. Nu-i plăcea să meargă la teatru, nici pentru actori, nici pentru regizori, nici pentru dramaturgi". Așadar un uluitor autor de teatru care nu iubește teatrul. Paradox interesant, șocant chiar, aș îndrăzni să spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
plăcea să meargă la teatru, nici pentru actori, nici pentru regizori, nici pentru dramaturgi". Așadar un uluitor autor de teatru care nu iubește teatrul. Paradox interesant, șocant chiar, aș îndrăzni să spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului lui Gellu Naum - o luptă cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe o glumă, ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O glumă serioasă prelungită în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o montare abilă. Textul pieselor permite nenumărate, uluitoare, jocuri scenografice, amplificări vizuale ale sensului în continuarea logicii textului. Îmi amintesc un exemplu de detaliu: felul inteligent în care punerea în scenă a piesei Poate Eleonora de către Alexandru Tocilescu sugera, prin deplasarea pe scenă a actorilor, o abreviere aberantă: VAT
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]