8,051 matches
-
Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată și că, dacă era necesar, se va preda autorităților, spre a fi deferit unui tribunal. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Antoni Fortuny avea certitudinea că putea deveni un om mai bun decît fusese propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceea ce văzusem eu În tine. Vreau să știi că te-am iubit din prima zi și că te iubesc În continuare, acum mai mult ca oricînd, chiar dacă ție Îți pare rău. Îți scriu pe ascuns, fără știrea nimănui. Jorge a jurat că are să te omoare dacă va da cu ochii de tine. Nu-mi mai dau voie să ies din casă și nici să mă mai arăt la fereastră. Nu cred că mă vor ierta vreodată. Cineva de Încredere mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dat publicității un comunicat în care își exprima speranța sa cea mai fermă că actul electoral care se apropia avea să dea naștere, în mod obiectiv, condițiilor politice indispensabile sosirii unei noi etape de dezvoltare și amplu progres social. Nu jurau că aveau să câștige alegerile și să conducă primăria, dar se subînțelegea. Noaptea, prim-ministrul a apărut la televiziune ca să anunțe poporul că, de acord cu legile în vigoare, alegerile municipale aveau să fie repetate duminica următoare, începând, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să jur că n-am suspinat, nu-mi amintesc, Ei bine, noi avem certitudinea că n-ați suspinat, Cum puteți să știți, nu erați acolo, Și cine v-a spus dumneavoastră că nu eram acolo, Poate prietenul meu își amintește să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a tăcea decât altceva, dar cel puțin se schimbaseră câteva cuvinte, de-o parte se întreba, de alta se făceau că răspund, nimic care să semene cu acest dens zid de tăcere, ca un mister al tuturor pe care toți juraseră să-l apere. Acea mulțime de oameni trebuie să pară uimitoare, ca să nu spunem imposibil să fie adevărată, această coincidență în ceea ce privește modul de a proceda al atâtor și atâtor mii de oameni care nu se cunoșteau, care nu gândeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se întâmplă să fii o persoană emotivă, cu o voință puternică, da, dar ca un fel de stuf tremurător pe care cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
delincvenții, pe subversivii care votaseră în alb, să-și recunoască greșelile și să implore mila și, în același timp, penitența unui nou act electoral, unde, la momentul stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor justiției și al culturii, oarecum șovăitori, necesitatea urgentă de a mai strânge un pic șurubul, cu atât mai mult cu cât declararea stării excepționale, de la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici pătrunzând, invariabil, haosul. Un aspect interesant al situației, pe care vâna satirică și coasta de pungași a celor mai bășcălioși din capitală nu puteau să-l lase să le scape, era împrejurarea că guvernul, fiind de facto și de jure asediatorul, era în același timp un asediat, nu numai pentru că sălile și anticamerele sale, cabinetele și coridoarele, birourile și arhivele, fișierele și ștampilele erau situate în miezul orașului și, într-un fel, îl constituiau în mod organic, dar și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de gărzi de corp și de aparate de emisie-recepție, aparate vetuste utilizate încă în această țară, dar deja cu buget aprobat pentru modernizare. Toți cei care intrau în diversele faze ale operațiunii, indiferent de gradul participării lor, au trebuit să jure că aveau să păstreze secret absolut, mai întâi cu mâna dreaptă pe evanghelie, apoi pe constituția legată în piele albastră, încheind dublul angajament cu un jurământ din cele tari, recuperat din tradiția populară, Pedeapsa să cadă asupra capului meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acasă nu păreau oameni de temut, nu aveau steaguri pe umăr, nici nu ascundeau sticle cu benzină cu capătul unei cârpe ieșind din gât, nu făceau moriști cu măciuci sau lanțuri de bicicletă, și dacă despre unul se putea jura că nu mergea pe drumul care trebuia, asta nu trebuia să se pună pe seama devierilor de caracter politic, ci pe seama unor scuzabile excese alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărul ne obligă să spunem că, dacă au existat, nu putem să depunem mărturie, nu eram prezenți, ceea ce, dacă ne gândim bine, nu înseamnă prea mult, întrucât n-am fost prezenți nici la traversarea mării roșii pe uscat, și toată lumea jură că faptul s-a petrecut aievea. În ceea ce îl privește pe ministrul de interne, trebuie să se fi observat că în cuirasa de războinic viteaz pe care, în lupta surdă cu ministrul apărării, se străduiește s-o expună, există ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Prim-ministrul îl sună pe președinte, o conversație expeditivă, nu mult mai mult decât felicitări reciproce, Oamenii ăștia au apă chioară în vene, își permise șeful statului să-și exprime disprețul, dacă eram eu într-una dintre acele mașini vă jur că aruncam în aer câte bariere mi-ar fi fost puse în față, Bine că sunteți președinte, bine că nu erați acolo, spuse prim-ministrul, zâmbind, Da, dar dacă lucrurile se complică din nou, atunci va fi momentul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor, președintele republicii, cu lacrimi în ochi, era îmbrățișat cu prim-ministrul. Momente perfecte și chiar sublime, pot să apară în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Bineînțeles, domnule președinte al republicii, că sunt la dispoziția excelenței voastre sau a entității care va fi însărcinată să procedeze la o investigație din toate punctele de vedere necesară, pentru a amplifica, dezvolta și completa informațiile conținute în această scrisoare. Jur că nu mă mână nici un fel de animozitate împotriva persoanei în cauză, însă această patrie, care are în excelența voastră pe cel mai demn reprezentant, se află mai presus de orice, aceasta este legea mea, singura pe care o recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
partea asta totul e oraș. Era adevărat. Agentul pierduse o ocazie bună de a rămâne tăcut, dar câștigase o lecție, aceea că, pe această cale, niciodată nu va ieși din bocancii de simplu agent. Se concentră asupra șofatului și își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe care deocamdată le consider particulare, Numele ei, sau ale tuturor, întrebă agentul, Ale tuturor, Atunci așa nu știu cum s-o numesc, Poți s-o numești de exemplu, tânăra cu ochelari fumurii, Dar ea nu purta ochelari fumurii, asta pot să jur, Toată lumea a folosit ochelari fumurii cel puțin o dată în viață, răspunse comisarul ridicându-se. Adus de spate, se îndreptă spre partea de birou pe care-o ocupa și închise ușa. Pariez că va comunica cu ministerul, ca să ceară instrucțiuni, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume și adrese, așa cum i se ordonase, Răspunderea mea, albatros, a încetat în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acuzat e nevinovat înseamnă a eșua într-o acțiune, Da, dacă acțiunea a fost desemnată să facă dintr-un nevinovat un vinovat, Mai adineauri afirmai cu toată tăria că soția medicului era vinovată, acum ești aproape pe punctul de a jura pe sfânta evanghelie că ea e nevinovată, Poate că aș jura-o pe evanghelie, dar niciodată în prezența ministrului de interne, Înțeleg, ai familia ta, cariera ta, viața ta, Așa este, domnule comisar, aș mai putea adăuga, dacă vreți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acțiunea a fost desemnată să facă dintr-un nevinovat un vinovat, Mai adineauri afirmai cu toată tăria că soția medicului era vinovată, acum ești aproape pe punctul de a jura pe sfânta evanghelie că ea e nevinovată, Poate că aș jura-o pe evanghelie, dar niciodată în prezența ministrului de interne, Înțeleg, ai familia ta, cariera ta, viața ta, Așa este, domnule comisar, aș mai putea adăuga, dacă vreți, și lipsa mea de curaj, Sunt om ca și tine, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
termină nu se știe de ce. Își înmuie vârfurile degetelor de la mâna dreaptă și le duse la gură. Nu se gândi că gestul ar putea avea vreo semnificație, totuși, cineva care ar fi stat deoparte uitându-se la el, ar fi jurat că sărutase acea apă care nici măcar nu era curată, verde de mâl, cu noroi pe fundul bazinului, impură ca viața. Ceasul nu înaintase mult, avea timp să se așeze la umbra unui pom, dar n-o făcu. Repetă drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fusesem ocupat cu niște prieteni care petreceau un mic sejur la Paris, iar Stroeve pentru că, certându-se cu el mai rău decât de obicei, se hotărâse să nu mai aibă de-a face cu el. Strickland era imposibil, și Stroeve jura că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar apropierea sărbătorilor îl umplea de sentimente blânde și acum îl chinuia gândul că Strickland ar putea să petreacă Crăciunul în singurătate. Îi atribuia acestuia propriile lui emoții și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și că, scoasă din fire de comportarea cinică a acestuia, insistase să-l dea afară. O știam capabilă de izbucniri violente, în pofida calmului manierelor ei. Și dacă Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva. A făcut o pauză de un minut și am văzut că ceea ce trebuia să-mi spună era foarte greu de rostit: Când m-am dus acolo n-a vrut să-mi vorbească. Le-a spus să mă alunge. Am jurat că o iert pentru toate, dar n-a vrut să mă asculte. A încercat să se lovească cu capul de perete. Doctorul mi-a spus că nu trebuie să mai stau în preajma ei. Striga mereu: „Duceți-l de aici! Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
suporte umilințe de la un matroz de rând, acolo. Puterea lui depindea în mare măsură de prestigiul pe care-l avea, și mai întâi unul, apoi un altul dintre marinarii care stăteau în casa lui le-au spus că Bill a jurat să-i facă de petrecanie lui Strickland. Într-o seară căpitanul Nichols stătea cu Strickland la un bar de pe Rue Bouterie. Aceasta este o străduță îngustă cu case cu un singur cat, fiecare alcătuită dintr-o singură încăpere. Sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]