1,287 matches
-
Bineînțeles că ziua morții lui Nichita era sfîntă. Ne strîngeam cu toții și beam și vărsam un strop în cinstea marelui dispărut, și iar beam, și iar văr sam un strop și tot așa. În cele din urmă, ne pupam și lăcrimam discret. În camera mea strîmtă din Grozăvești, cu două paturi de-o parte și de alta și un culoar între ele ca într-un compartiment de tren, cu gîndacii care mișunau peste tot, cu chiuveta picurînd neîncetat, noi făceam, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se părea a fi hotărât contrariul, aceasta mă atingea și mă smulgea din starea de evlavie; în sfârșit, ridicându-mă, m-am așezat și am făcut o alegere asupra acelui lucru și, privind la unele temeiuri spirituale și începând să lăcrimez puțin, socotind că este o ispită, m-am pus în genunchi, oferind faptul de a nu mai privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa și căutând să nu fiu deranjat până ce nu voi fi aflat șce doreamț, am simțit din nou căldură și evlavie în a lăcrima, îmbrăcându-mă cu gândul de a posti timp de trei zile pentru a afla ceea ce doream, șșiț am cunoscut că acel gând era de la Dumnezeu și am primit puteri noi și înflăcărare și evlavie spirituală care mă făceau să lăcrimez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăcrima, îmbrăcându-mă cu gândul de a posti timp de trei zile pentru a afla ceea ce doream, șșiț am cunoscut că acel gând era de la Dumnezeu și am primit puteri noi și înflăcărare și evlavie spirituală care mă făceau să lăcrimez și mai mult. După puțin timp, gândindu-mă cu cine să încep, mi-am amintit că mă puteam încredința tuturor sfinților ca să se roage Stăpânei noastre și Fiului ei pentru ca ei să-mi fie mijlocitori pe lângă Preasfânta Treime; plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mi se oferă: „Doresc să merg înainte”, și cu aceasta să încep mărturisirea, confiteor Deo4, cum spunea Isus în evanghelia zilei, confiteor tibi5 etc. Atunci, și mai departe, începând mărturisirea cu o reînnoită evlavie și nu fără înclinația de a lăcrima, și continuând liturghia cu multă evlavie, căldură și lacrimi și pierzându-mi câteodată graiul, iar în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte, am simțit o oarecare slăbiciune și indispoziție trupească; o dată îmbrăcat, în odaie și pregătindu-mă, șsimțiri însoțiteț de o reînnoită evlavie și mișcări lăuntrice spre a lăcrima când îmi aminteam de Isus, simțind multă încredere în El și părându-mi-se gata să mijlocească pentru mine; nu mai doream, nici nu mai căutam o confirmare mai mare a celor trecute; rămânând liniștit și în tihnă în acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe Isus să mă facă pe potriva voinței Preasfintei Treimi pe calea care I se va părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a lăcrima, și apoi în casa lui Burgos 2 și pe străzi, până la ora douăzeci și una3, amintindu-mi de Preasfânta Treime, iubire puternică, înclinație spre a lăcrima, și toate acestea vizite sfârșeau la numele și la ființa Preasfintei Treimi, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a lăcrima, și apoi în casa lui Burgos 2 și pe străzi, până la ora douăzeci și una3, amintindu-mi de Preasfânta Treime, iubire puternică, înclinație spre a lăcrima, și toate acestea vizite sfârșeau la numele și la ființa Preasfintei Treimi, fără a simți limpede sau a vedea Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai spune și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce cale să mă conducă, iar eu cugetam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și foarte suavă, și care nu a contenit nici după rugăciune; apoi, în timpul rugăciunii pregătitoare, șm-am simțitț cu spiritul liniștit și recules, la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
căutând-o, nu-mi stătea în putere să o aflu. A ZILEI 27 șbisț. Duminică ș9 martieț - Rugăciunea obișnuită, asemănătoare celei de dinainte. După ce mi-am pus veșmintele, în timpul rugăciunii pregătitoare șam simțitț o nouă evlavie și mișcări înspre a lăcrima, sfârșind îndeosebi la Preasfânta Treime și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei, nu fără unele lacrimi, sfârșind în supunere, cu unele mișcări lăuntrice. A DUHULUI SFÂNT 6. l. d. Sâmbătă ș22 martieț - De-a lungul liturghiei, multe Viziune 2 lacrimi potolite, la fel și după; înainte de ea fiind mișcat spre a lăcrima și simțind și văzându-L pe Însuși Duhul Sfânt, supunere întru totul. A ZILEI 7. a. l. Duminică ș23 martieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, lacrimi multe și puternice, totul sfârșind în supunere. A PREASFINTEI TREIMI 8. l Luni ș24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un mod plăcut, iar frumusețea era accentuată de un breton formidabil, scotându-i în evidență fizionomia feței. Din cauza captivității în care fusese obligată să stea șase luni de zile într-un spital de cardiologie, aerul îi părea dens, iar ochii îi lăcrimau mai ales atunci când savura din priviri natura care era într-o continuă mișcare, ca fuga unei adieri de vânt. Toate lucrurile aveau acum o altă semnificație, un alt preț. Aveau mai multă valoare. Se uita peste tot, cu ochii mari
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că la] no. 20, a treia sau a patra casă pe dreapta, din rue des Ecoles? Eu am stat în Boul’ Mich, cred [că la numărul] 48. Prin rue Pasquier ai trecut vreodată? Azi m’am ținut bine, n’am lăcrimat prea mult; nici baie de optimism nu-ți voi fi transmis; nu crede că din pricina lui Mihai numai, ci și pentru că trăesc din puterea celor 13 scrisori din urmă; mai ales cea din 30 octombrie, după primirea celor trei scrisori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mișcare condusă de un anume Pascu), dar imediat a venit în zonă fratele Caraivan și i-a modelat pe drumul cel bun, incluzându-i în Biserica Adventistă. Personal am fost atras de cântecele lor și rămâneam uimit când aproape toți lăcrimau la acele imnuri ce au rămas în comunitatea din Movila Banului până în prezent. Îmi amintesc și chiar fredonez unele dintre ele, cu toate că au trecut aproape 50 de ani. Îmi amintesc de exemplu, de această melodie (Partitura este la Anexe, la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cânta cu toții cântarea Mielului, din piepturi binecuvântate și fericite că în sfârșit păcatul s-a terminat. A urmat corul comunității ce a intonat imnul “Tu, popor ales de Domnul”, o cântare pe care nu o voi putea uita niciodată. Mereu lăcrimam la intonarea ei! O zi superbă care s-a încheiat, în prima parte, cu o masă cum doar la Filadelfia se poate gusta, dar pe săturate, cu bucate alese, gustoase și sănătoase. Sigur că după-amiază ne-am reîntâlnit la o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dau ajutor la treburile ce trebuie de făcut. Mă gândeam eu că vine culesul și am făcut o inspecție a vaselor; chiar mi-am adus aminte că butoiul cel mare în care matale pui vinul alb, are un fund ce lăcrima pe la gardină, cu toate că l-am păpurit bine. Trebuie văzut și cel de vin roșu și cada care pierde pe la gardina de jos ; − Ei lasă, că le scoatem din beci pe toate afară, iar Maricica are să pregătească niște opăreală ca să scoatem
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei a fost numai durere. Bogdan era ancora ei, rațiunea ei de a trăi... Câte vise nu-și făurise.. "Micul meu Bogdan cel Mare", îi șoptea ea... Acu... acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]