179,812 matches
-
-l iau. Asta (bătând în capota ambulanței) nu e pentru morți. Șoferul autocarului: - și asta (lovind cu palma autocarul) la fel! O doamnă din mulțimea intrigată: - și ce faceți, domîle, când ajungeți la un accident și pasagerii sunt morți? Îi lăsați acolo, în drum? Nu-i duceți la morgă? Șoferul ambulanței: - Doamnă, astea sunt regulile! Uite, dacă mai mișcă puțin, io îl iau! Daî altfel, n-am dreptul! De ce nu înțelegeți!? Poate l-a otrăvit cineva în mașină, știu eu! Poliția
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
mort în mașină...! Cineva din mulțime: - Daî ce-are, domîne!? Când era viu era bun, acuma ne doare-n cur! Ce, pute!? Asistenta constată decesul și lumea sare din nou cu gura pe șoferul ambulanței: - Domîle, ce dracuî, nu puteți lăsa mortuî în mașină! Duce-ți-l odată la Morgă! Șoferul autocarului: - Hai, domîne, ce dracuî! Dați odată mortuî jos din autocar să plec și io la București cu oamenii ăștia odată! În final, intervine și polițistul și oamenii îl urcă
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
de-a face cu niște mutanți, cu niște constructuri biologice cu aparență umană, dar cu o consistență extra-planetară. Calmul imperturbabil al lui Mircea Beuran, insistența tâmpă pe ideea că furtul i-a fost dovedit de dușmani au de ce să te lase cu gura căscată. Probabil că inșii care-au pus pe masă hoția ministrului nu-i sunt tocmai prieteni. S-ar putea, de asemenea, ca la mijloc să fie și alte interese. Dacă le știe, dl. Beuran e dator să le
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
și interes pentru astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt expediate. Nu generalizez, desigur. Teatrul Act este un spațiu al artei în care întîlnirile sînt posibile. Acolo poți coborî într-o seară, lăsînd în urmă vuietul și agitația de pe Calea Victoriei, și îl poți vedea pe Krapp în versiunea lui Marcel Iureș și a lui Alexandru Dabija. În primele minute ale spectacolului, aproape că nu l-am recunoscut pe protagonist. Mi s-a părut
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă parte, să vezi schimonoseala pe care urîțenia din suflet a lăsat-o în traiectoria unei vieți. Krapp este un robot direcționat de cîteva gesturi și de cîteva obiecte, față de care a devenit dependent. Așa cum este dependent și de conținutul benzilor, de inflexiunile propriei voci, de ce a reținut ea în observații și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
că mă aflu la jumătatea vieții, la borna ei de ani. Exemplul optim, reprezentat de Henry Jenkins, britanicul plecat dintre noi la frumoasa etate de 169 de ani, creșterea mediei de viață în statele Occiedentului căruia năpristan ne vom alătura, lasă, totuși, loc unor variante într-un domeniu destul de lax. Scria dl. Boia: „Unii specialiști avansează ca limită a vieții omului o sută cincisprezece ani sau intervalul dintre o sută zece și o sută douăzeci de ani”. Pe când „alții evită să
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
palme deasupra gleznelor, maiouri imprimate, vestoane, geace pe piele, voi avea pe încheietura mâinii stângi un gros lanț de aur alb, însoțit de o secretară căreia îi voi croi un drum în viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea servietă din Sud-Estul Europei-, întovărășit de țuțeri, reporteri, partizani ai originalelor mele opinii. Depășind meschina sută de ani, voi trăi, totuși, cea mai mare parte a timpului în scumpa noastră republică, redevenită socialistă, România fiind
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
Știri sportive Dumitru Hurubă Am vizionat meciul de tenis Ecuador-România, m-am bucurat pentru fiecare din ghemele (las’că știu eu ce zic*) câștigate de-ai noștri, l-am urât cu patimă ardelenească și cu drăcuieli regățenești pe Nicolas Lapenti în timp ce bătea exasperant mingiuca de pământ, pentru a-l enerva pe Victor Hănescu; cred că am lăcrimat admirativ
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
vizual și un geniu al manualității încă dinainte de a ține un penel în mînă. La prima vedere chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
este infinită; dacă vreau să o observ, de unde să încep?“. Întrebării lui Todorov, formulată în Noi și ceilalți, Adrian Majuru, istoric și cercetător al Muzeului Municipiului București, îi dă un răspuns simplu: de la periferie. Atît doar că periferia pare să lase puține lucruri în afara ei. Cartea pe care Adrian Majuru a publicat-o de curînd la Editura Compania se numește Bucureștii mahalalelor și este un studiu „pe tema spiritului periferic care irigă Capitala de la începuturi și pînă în zilele noastre“. Un
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
a periferiilor sale. Între 1500 și 1830, anul cînd sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate administrativă, lăsînd locul comunelor suburbane, ceea ce nu înseamnă că din oraș dispare spiritul periferic - că așa stau lucrurile descoperă cititorul în cel de-al treilea capitol al cărții, un interesant studiu de caz, o istorie a cartierului Dămăroaia, mahala „modernă“, apărută după
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
de voturi. Uriașa gargariseală politică de la noi, în care opoziția reacționa previzibil la mutările partidului de guvernămînt, jucînd în permanență cu negrele, s-a metamorfozat brusc prin alinierea la start a unui nou competitor. Este vorba de această alianță care lasă suficient spațiu de manevră partidelor care o compun, fiindcă nu elimină principiul inițiativei fiecăruia dintre ele, ci vrea să-l folosească pentru ca atît PNL, cît și mai ales PD să-și îmbunătățească scorul electoral. Astfel că e posibil ca unii
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
să-l sîcîie legile, e un om de încredere, fiindcă știe cum se face asta și nu se bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
Uniunea Scriitorilor, s-a desfășurat, ca și prima, la Mangalia și Neptun, în aceeași perioadă a anului. Prima ediție fusese pusă sub patronajul Președintelui României care, în ultima zi a Festivalului, s-a întâlnit la Mangalia cu participanții. Le-a lăsat, în general, o bună impresie. Primul Ministru în schimb, sub al cărui patronaj a fost pusă ediția de anul acesta, nu a lăsat altă impresie decât aceea a unei extreme discreții: nu a venit la Festival și nici nu a
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
Președintelui României care, în ultima zi a Festivalului, s-a întâlnit la Mangalia cu participanții. Le-a lăsat, în general, o bună impresie. Primul Ministru în schimb, sub al cărui patronaj a fost pusă ediția de anul acesta, nu a lăsat altă impresie decât aceea a unei extreme discreții: nu a venit la Festival și nici nu a trimis prin altcineva vreun mesaj. Trebuie remarcată performanța Uniunii Scriitorilor și a președintelui ei de a iniția și continua un proiect cultural de
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
sau nu. Dar cu siguranță că primii pași au fost făcuți cu sfială. Copilăria a fost frumoasă. Unele probleme au fost ușor de depășit. Altele, însă, mai greu. - Printre cele din urmă, probabil și momentele Primului Război Mondial. - Mie războiul mi-a lăsat o amintire foarte dureroasă. Armatele lăsaseră în urmă, peste tot, muniții, armament. Jucându-mă, am găsit un tub de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
primii pași au fost făcuți cu sfială. Copilăria a fost frumoasă. Unele probleme au fost ușor de depășit. Altele, însă, mai greu. - Printre cele din urmă, probabil și momentele Primului Război Mondial. - Mie războiul mi-a lăsat o amintire foarte dureroasă. Armatele lăsaseră în urmă, peste tot, muniții, armament. Jucându-mă, am găsit un tub de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și ce m-am gândit eu? Să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Bourdelle. - Pe Rodin l-ați cunoscut prin operele lui. E aproape imposibil să cuprinzi personalitatea lui Rodin în câteva cuvinte. Era cu totul ieșit din comun, din tiparele noastre obișnuite. Era o forță, un mare gânditor al artei, care a lăsat o dâră pe care au pășit generații de artiști plastici! Cu operele tuturor acestor mari maeștri am luat contact la diferite expoziții colective sau personale, chiar în epoca respectivă. - Pe Brâncuși l-ați întâlnit? - Brâncuși era o mare personalitate a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
scrisoare. Chipurile, i-aș datora faptul că am stat doar 24 de ore acolo, în arest. Dar n-ar fi fost, oare, mai ușor să nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
făcut Valeriu Stoica în politică a fost spre binele partidului său și buna sa credință față de interesele pe termen lung ale acestuia nu poate fi pusă de nimeni la îndoială. Poate că soluțiile sale nu au fost întotdeauna impecabile (politica lasă întotdeauna o marjă de necunoscut), dar buna credință a lui Valeriu Stoica față de interesele PNL nu poate fi pusă la îndoială de oamenii cu adevărați onești. În plus, fostul președinte liberal a avut tăria să plece atunci cînd nu s-
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
PNL nu poate fi pusă la îndoială de oamenii cu adevărați onești. În plus, fostul președinte liberal a avut tăria să plece atunci cînd nu s-a mai simțit dorit în fruntea partidului, dar și impresionanta demnitate de a-și lăsa deoparte fireștile, din perspectivă umană, frustrări și resentimente, pentru a servi în continuare cu inteligență și tenacitate interesele strategice ale partidului său, conștient fiind că roadele muncii sale ar putea fi însușite de alții. În vara anului 2002 Valeriu Stoica
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
o concluzie a cărții, nu ca un preambul al ei, pentru că el ar putea diminua interesul pentru lectură al unor potențiali cititori neconvinși a priori de valabilitatea lui. Din fericire cartea propriu-zisă se dovedește a fi mult mai interesantă decît lasă să se înțeleagă această inabilă introducere. Ea este, în același timp, o scurtă istorie a ideilor liberale și a liberalismului românesc, un curs de filozofie politică și un ghid de strategie electorală. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi parlamentari Valeriu Stoica
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
de vedere în mass-media. Mă refer la prezențe de tipul România Mare. Cred că ar fi interesant să punctăm (...) problema limitelor libertății și a limitelor pluralismului” (pp. 289-290). Puși în fața unei asemenea întrebări cei mai mulți dintre politicienii români s-ar fi lăsat, probabil, duși de val și ar fi cîntat în struna iacobinismului politically correct al reporterului. Nu însă și Valeriu Stoica. Acesta fandează elegant și dă lovitura decisivă cu grația toreadorului care își înfige spada în gîtul taurului: „în democrație trebuie
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
cu un astfel de comportament odios să eșueze într-un partid unde trăsăturile sale comportamentale sunt ținute la mare cinste. Aș merge chiar mai departe și-aș spune: Brădișteanu e o victimă. Nu e normal ca indiscutabilul profesionist să fie lăsat la cheremul viciilor, se pare incurabile, ale omului. Cu alte cuvinte, e o imensă ticăloșie să pui un asemena ins în fruntea unor instituții. El ar trebui, pur și simplu, lăsat să lucreze, să-și facă meseria cât de bine
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
victimă. Nu e normal ca indiscutabilul profesionist să fie lăsat la cheremul viciilor, se pare incurabile, ale omului. Cu alte cuvinte, e o imensă ticăloșie să pui un asemena ins în fruntea unor instituții. El ar trebui, pur și simplu, lăsat să lucreze, să-și facă meseria cât de bine poate, departe de funcții pentru care e limpede că n-are nici o vocație. Ușor de spus, imposibil de realizat: logica perversă a sistemului arată că în România poți face treabă doar
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]