2,387 matches
-
Deși ar fi vrut să adoarmă imediat, gândurile se intersectau în valuri, fără reținere. Urma o zi cu o întâlnire deplină. Din dormitorul vecinului de la etajul ei se auzea o muzică de nocturnă radio, cineva cobora scările apăsat, un câine lătra răgușit în dreptul ferestrei. Se făcuse aproape cinci. La zece trebuia să fie la serviciu, la o bancă din oraș unde era economistă. Atât ceruse învoire. Apoi îl va suna pe Bogdan, îl vor lua pe Tudor și vor petrece seara
PROMISIUNEA DE JOI (II) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348892_a_350221]
-
nedescris. În câteva minute, tata rămânea fără struguri. Fără o boabă. Tata îi aștepta pregătit. Avea semenele lui. Când sosea ziua, toată suflarea era pregătită. Așteptam liniștea! Iar în momentul coborârii stolului, băteam din toate căldările, butoaiele din tablă, câinii lătrau, pisicile o zbugheau care încotro, iar graurii, ei bine graurii aproape că se izbeau de pământ și nu știau cum să părăsească mai iute terenul. Tata știa că e timpul culesului! Nu mai întârzia nicio zi! Popoarele migratoare ne-au
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
o năluca Cu o lesă prinsa-n spate. Nu găsești o cățelușă, Sau ciolanul nu e bun. Nu vezi ce frumos e cerul De ce fugi, ce ești nebun? -Așa e, chiar tot îmi place. Doar un simplu fapt banal, Am lătrat din întâmplare Și m-au băgat la Canal. Stăpânirea voastra-i crudă Face legi la fripturisti, Iar cățelul de pe strada Stă închis pe la gardiști. Citește mai mult: Citește mai mult: petru jipa Referință Bibliografica: Acta est fabula / Petru Jipa : Confluente
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
spate avea un papagal. Că prea e prea!... Tu ce zici? - Nu era cal? - Cine? - Măgarul ăla care, din câte zici, zbura... - E, și cu tine?! Fată umblată, când prin Anglia, când prin Grecia, și să nu știi că măgarul latră?! - După ștința mea, ar rage, iar după a unuia de la mine, Cioacă, el, măgarul, ar fi responsabilul cu și la ora exactă: hi-ha! hi-ha! hi-ha! - Asta, probabil, pe la voi! Aici, în Ardeal, pe lângă turmele de oi, toți, până și cei
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
care le știam din fiecare vară. Care aveau un zâmbet, o privire, o vorbă bună sau un gest mângâietor pentru mine. Se auzea respirația cailor mari și puternici, siluete întunecate în noapte. Se vedeau sclipind ochii câinilor care mă întâmpinau lătrând care mai de care, până mă înconjurau, făcând o horă în jurul meu. Erau „câini - lup de munte”, cum îmi spusese „omul frumos”. Mari toți, cu ochii imenși. Își întindeau capul sub mânuța mea și închideau ochii de plăcerea mângâierilor sau
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a dura, ajungând întotdeauna în picioare. Lătrau la noi să ne grăbim sau poate să avem grijă cum coborâm. Și iar începea tornada. Îmi plăcea să țin frâiele calului, să pot privi (cât se putea) înainte. Era o stare, o beție greu de descris. Mda! Acum îmi
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
încă. Sunt în amintirea copilei din mine. Cuprinsă în brațe care mă susțin pe calul galopând pe dealurile ce parcă se prăbușesc în urmă. Cei doi câini lup de munte ai lui, singurii care ne-au însoțit, sunt liniștiți, nu latră. Nu sar a joacă în sus. Parcă ne păzesc de ceva numai de ei știut. ☼ O lumină argintie mă învăluie, mă dezvăluie înspre un spațiu care mă cheamă. Un tremur de așteptare ... o tăcere în care alunec. Zâmbetul misterios se
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
de trup este asemenea senzației celui ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > FANTEZIE ÎN SUBIECT MINOR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului mi-e dor am spus de atâtea ori acest cuvânt încât nici câinii nu-l mai latră iarba unde s-a așezat s-a înnorat bisericile au albit începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă mirosea a femeie părțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor noastre sângerau și pieptul mâinile coapsele erau
FANTEZIE ÎN SUBIECT MINOR de VASILE PIN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346990_a_348319]
-
urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
genunchi și-l plângea pe Costică... De-aia dispărea uneori de lângă mine în puterea nopții și-mi spunea când o-ntrebam unde a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de câteva sălcii în care un stol de vrăbii se ciorovăiau pe un gândăcel. Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
Hai să fim serioși, cum s-o strâng în brațe când ea stă la etajul trei?!... - Urcă la ea. - Nu am cum... - De ce? - În curte are un câine lup, care m-ar rupe dacă deschid poarta. - Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
așezată o casă,/ nu mai frumoasă decât altele/ și nici mai mare./ Pentru mine era mai deosebită/ pentru că era a mea./...../ Acolo se întretaie aortele sufletului meu/ rătăcit./ Prin ele pulseză/ sufletul satului./ Dacă stau/ și ascult,/ aud cățelul pământului/ lătrând la toți/ care-au tulburat/ liniștea pământului meu.” Este o carte de dragoste acest opus al prietenului meu. E clar că ofrande nu dăruim decât celor pe care-i iubim. Și vai de cel care nu-i iubit, căci nu
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
cuvinte în spuma căruntă Sunt scrise pe apă de la sud la nord Istorii cu crime într-o existență cruntă De-a însângerat și ultimul fiord... Abia acum nevăzute albastre mâini Scriu adevărul pe pagini de apă O enciclopedie la care latră niște câini Din care mileniul se mai adapă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Mileniu își scrie istoria pe oglinda mării / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 562, Anul II, 15 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
MILENIU ÎŞI SCRIE ISTORIA PE OGLINDA MĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348306_a_349635]
-
o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
în clipa în care va desface plicul cu confirmarea lui ca savant de cele mai înalte foruri științifice, să nu arate ca un căruțaș. Și uitase ... se uitase pe sine însuși numai în izmene și cu cravata la gît. Cîinele lătra în curte. Of! s-a opintit el; n-am curaj să deschid plicul. Te ajut eu, a șoptit ea, dintre perne. Sau mai bine ai veni în pat. Mi-e dor de tine, savantul meu mic. Taci, fă! a șoptit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
cu toate astea, există un anumit echilibru între naștere și moarte, un fel de pendulare ... și atunci spirala aia atît de savant invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva la poartă, a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
că nu zburasem decât în vis. Și ca de fiecare dată după atâtea escapade și tentative de evadare în spații eterate și la altitudine, cobor din nou cu picioarele pe pământ, unde câinele pare că mă iubește din ce în ce mai mult. Mă latră alarmat ori de câte ori ies din curte și se bucură atât de expansiv când mă apropii de el, încât trebuie să îi acord în fiecare zi un timp din ce în ce mai mare pentru discuția noastră în doi. Hămăie, dă din coadă, îmi linge mâinile
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
fund. Cine mă dușmănește să fie fericit. Dom” colonel. Mi s-a spus că trebuie să mă comport normal. Pensionat fiind, văduv, fără copii, să-mi iau un câine. L-am luat.Mare, roșcat, din spate seamănă cu un leu. Latră rar, dar îngrozitor. Mă urmărește peste tot, ca o slugă-deținut. Îmi aduce papucii la pat, eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
acerbă pentru existență, care se lovesc de lipsuri, îngrădiri și suportă aroganța, cinismul celor înavuțiți pe nedrept. Oamenii în schimb au dobândit un egalitarism în exprimare, au abandonat „limba de lemn” folosită în comunism și folosesc una care seamănă „a lătrat de câine” după cum bine spunea cineva, lipsită de tonalități duioase, de respect. Unele formule de politețe au dispărut, se comunică folosind cuvintele (atât în comunicarea verbală cât și în cea scrisă): băi, măi, tu ăla... Pare mai apropiat, mai intim
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
11.2011 "Văzui în Pompei acel câine roman..." (L. Blaga- Câinele de la Pompei) C âinele meu nu cerșește niciodată prin vecini, nici nu suportă jigodiile! Îș i vede liniștit și credincios de casa lui. De aceea invidioșii din jur îi latră mereu atitudinea conservatoare... Referință Bibliografică: Atitudine conservatoare... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ATITUDINE CONSERVATOARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345106_a_346435]
-
Ediția nr. 821 din 31 martie 2013 Toate Articolele Autorului am ieșit cam trist afară, cu fular și tot în ghete; jalnic mai arăți, tu, țară, încă ai omăt în plete! ce mizerie pe stradă, câte mucuri de țigară! câinii latră ca-n ogradă, nici nu zici că-i primăvară! prin asfalt atâtea găuri ne rânjesc cu nonșalanță! caii duc în spate euri, nechezând în ambulanță. parcă a trecut războiul; cimitirile sunt pline. morții strâng în palme țoiul, sare prețul din
JALNIC MAI ARĂŢI, TU, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345498_a_346827]
-
și pungașul om integru; când doi și cu patru fac cinci și adevărul intră în clinci cu nedreptatea și hoția de astăzi din România; când doi și cu doi nu mai dau patru iar voi puteți să spuneți că eu latru ca avocații la proces când între ei s-au înțeles ca adevărul și minciuna să fie una! când cinci și cu doi pot să dea șase că unul paște oile grase unul cu gheb și slab ca un fulg dar
CÂND ȘAPTE ȘI CU TREI NU MAI FAC ZECE de ION UNTARU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376985_a_378314]