1,501 matches
-
cărvunărești. Conjurația „s-a sistisit din toate stările: adică boieri, neguțitori, trepte, lăcuitori...”. în luptă intrau și boierii pentru „binele patriei”, împotriva politicii lui Mihail Sturdza și împotriva protectoratului rusesc. Astfel, o cauză a nemulțumirilor era „ocârmuirea locală, cari pentru lacome și particulare interese, nebăgând în samă noul Așezământ și pravilele, au îmbrățoșat sistemă tirană, din care se naște: nedreptatea, vroința în parte, împilarea și nesiguranția în tot feliul”. O altă pricină era „rosieneasca protecsie” care s-a străduit a slăbi
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
și oamenii nemaivăzându-l au dat vestea dispariției lui. Meșterul, bănuind ce s-a întâmplat, a anunțat organele în drept și astfel s-a constatat că zgârcitul a murit de sete și foame stând pe grămada de bani. Zgârciții și lacomii, după ce își omoară sufletul, își omoară trupul prin moarte rușinoasă. 90. Conștiința, glasul dreptății Un om bogat, cu numele Săvoiu, alungă pe o chiriașă săracă, o biată văduvă cu cinci copii, pentru că nu mai avea cu ce să plătească chiria
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mai afectate localități au fost cele din depresiunea Rădăuți și zona înconjurătoare, de unde au fost luate cantități însumând 68.928 kg de grâu, ceea ce reprezintă 13.785.600 lei.1 În anul următor, județul Rădăuți a devenit iar pradă pentru lacomele unități militare sovietice. În acest an, județul a cedat, nu de bună voie, trupelor sovietice 45.243 kg de grâu, mai puțin din punct de vedere cantitativ decât în anul anterior, dar cu un efect la fel de dureros. Prețul acestei cantități
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
fi început să se clatine... Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormânt, sporind fiorii de groază ce stăpâneau văzduhul, și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului așteptând un semn sau o chemare tainică”. Scenele incendierii conacurilor boierești, cea a uciderii boierului Iuga, moartea Nadinei și, mai ales, măcelărirea țăranilor de către armată sunt magistrale. Această ultimă parte a romanului este de un dinamism atât
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
liberal ș.a.). În 1949, când publică primul volum de povestiri, Movila neagră, V. se află deja printre reprezentanții „exemplari” ai realismului socialist promovat de culturnicii comuniști ai perioadei. Epicul e simplist, de un maniheism categoric: jupâni hapsâni, chiaburi cruzi și lacomi îi exploatează fără milă pe țăranii săraci, dar destoinici și curajoși, muncitori care știu să fie vigilenți când dușmanul lovește ș.a.m.d. Acțiunea are loc în primii ani după instaurarea puterii comuniste, într-un sat, Băltoaca, inundat din cauza indiferenței
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
tâlharii Ce-n lene, lux, desfrâu se scald; Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Refren Țăranii și muncitori noi suntem Partidul mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi lacomi, corbi de pradă, N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL Simbol al proiectului mondial al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu nemiluita... Afurisite voaluri opace, clătinându-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă, cutia craniană, cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
se duseră la vânătoare; totul era ca vrăjit“. „- Cum? - întrebă Cerviacov în șoaptă, aproape leșinat de spaimă.“ *** Metamer de înger. Pe atunci știam: nu merg decât să ating cu pieptul lumina. Și pasul îmi era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mari, și printre nalbe/ Se gâdilau la talpe,/ Lin clinchetind din salbe/ În roua clipei calpe... “ Restul e hardcore! Nu mă pot abține: „Ielele nu au chiloți./ Paianjenii, de prin borți,/ Li se uită-n în c... și-n p... ,/ Lacomi și cu mare pizmă!“. Constat că punctarea e de-a dreptul obscenă; n-ar trebui să ne speriem de vorbe... au savoare...) Să reiau... Evtușenko a recitat în draci, agresând publicul cu niște ochi de-o vioiciune incredibilă, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
credințele - credința În Femeie, ax al lumii, matrice a creației și a exaltării de a fi și sunt pur și simplu „plictisit” (ca să nu zic scârbit!Ă de cei care azi fac din „ea” unelte ale reclamei comerciale grosiere și lacome până la indecență, din Madonă - un biet, previzibil și automatizat instrument al plăcerii tot mai „simple”, mai aproape... nu, nu de animalitate, ci de acea animalitate joasă, pe care numai omul o poate atinge, un anumit om, cel care degradează, „simplifică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-a transmis cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat că fetița lui Rotaru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și, mai ales, bani. Dacă i-ar da și lui de o pîine ar fi culmea de fericit. Insula Gorée. Insula Groazei. Aici erau aduși sclavii vînați pe coasta Atlanticului sau chiar din adîncimea Africii. Torționarii erau tot negri. Cruzi, lacomi și răzbunători. Ucideau după poftă. În 1784 stăpînul casei sclavilor avea o armată de torționari negri. Napoleon a reintrodus sclavia, instigat de Josefina, vorbește ghidul. Nu, nu se uită asta. Dar ghidul are umor. Toți cei care sînt rude cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au totuși multe beteșuguri ascunse. Mi se părea că în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta pîrjoleală. Cu ultimele puteri arunca o lumină caldă, blîndă, ca un regret de om bătrîn. Fotoliul din bambus era comod și ochii lacomi de atîta frumusețe oboseau. Berea era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liniștesc acolo?! Merg mai la vale și-mi intră în ochi. Mă ustură ochii și scot batista leoarcă. Mi-i tare sete. O să comand patru beri, sau mai bine cinci. Să-mi ajungă. Le sorb repede, cu înghițituri mari și lacome. Să-mi crape burta. Să fie ca un butoi cu bere, dar rece, rece tare. Nu-mi mai trebuie cafea. Pantalonii se lipesc de picioare. Uf, ce scîrboasă senzație. Buzele le simt uscate, deși sînt ude și ele. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vacanța te-a lăsat lat. Și fizic, și sufletește, și financiar. În fiecare an, am sentimentul că sărbătorile, în loc să suspende timpul, tind, din ce în ce mai apăsat, să îl accelereze. Mai întâi, intervalul festiv s-a scurtat: se lucrează până în ultimul moment. Dezlănțuit, lacom, precipitat, ca dinaintea unui sfârșit, a unei întreruperi catastrofale, care trebuie amânată cât mai mult cu putință. De la instituțiile partenere din străinătate continuă să vină solicitări urgente: trebuie alcătuit rapid un raport financiar, un „proiect managerial“, o agendă de lucru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
agonizanți, icoane kitsch, stambe bălțate, vânzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătă cire generală, cu miros de țuică și porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundență ambalată în neliniște, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. Lucruri importante Într-un articol trecut, spuneam că pre zența supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Trăim în centrul unei nebuloase care se cheamă talk-show. La televiziune și la radio, la guvern și în parlament, în ziare, la ședințele sindicale și de partid, în piața publică, la mese amicale sau în familie, pretutindeni, se vorbește dezlănțuit, lacom, voluptuos. Dreptul de a vorbi e, firește, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
milă atotcuprinzătoare, dincolo de orice criteriiă Ne e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și „iubire“, de gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari în vidul corectitudinii lor. Ne e milă de gazetarii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
supra-pro ducție a savantlâcului contemporan? Ori renunți la scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenții, fără ambiții auctoriale. Mulțimea cărților provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cititori, atâtea moduri de a citi. Există, însă, câteva categorii mari, a căror simplă inventariere ar avea, poate, un oare care efect terapeutic. O primă specie de cititor este bulimicul. Pentru el, cartea nu e decât materia unui consum nediferențiat, lacom, asemănător consumului de droguri. Așa cum unii nu pot funcționa dacă nu aud non-stop, ca zgomot de fundal, radioul sau televizorul, alții intră în sevraj dacă n-au de ronțăit o tipăritură oarecare. Posibilitatea de a rămâne singuri cu un gând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ambalat, adică i se dă mai multă motorină, scoate nu bioxid de carbon, ci un fum negru, carbonul ce arată că motorina e arsă doar pe jumătate. Iar din acest punct de vedere, tot voi excelați, fiind mai mult decât lacomi. Față de necesitățile de strictă Întreținere a funcțiilor vitale, de vreo 1.500 kcal, mâncați cel puțin dublu, când v’ar trebui, majorității dintre voi, doar 50% peste nevoile acelui metabolism bazal. Ce se Întâmplă cu restul? Gata hidrolizat, adică „gătit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație. Și astfel, animăluțul poate prostuț, poate „neșcolit“, dar cumpătat, leapădă ce-a mușcat, Încercând În altă parte. Dar voi, lacomilor, adunați mai Întâi de-a valma cu sacul, fierbeți la fel și Înfulecați cât Încape. Și “avertismentul” poate ucide: când e prea mult... Vă doresc poftă bună. Dar la audiție pe 1053 kHz: vineri, oleacă Înainte de... prânz. 8. „Vicii“ Spuneam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
maestrul după ce-a dezvelit prelata militară și l-a avut pe generalismul Stalin în atelier, prizonier! L-a avut la picioarele sale, jos, neputincios. Și-a putut să-l taie cu dalta pe dușmanul de ieri, pe cel mai lacom, mai feroce, mai atroce tiran și criminal al tuturor timpurilor! Și-apoi, iarăși stau și mă-ntreb: ce-o fi dialogat, în gând, maestrul, lucrând la statuia lui Sadoveanu, despuindu-l, mutilându-l și în final, ucigându-l, pe acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nuanțe vineții, pe care nu-i cu putință să le descrii amănunțit. Cred că tocmai neputința de a defini astfel de preschimbări de culoare mă surprinde și mă farmecă în cea mai mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să măsoare albăstrimea apei. Apoi, când vine după-amiaza și umbra se lasă tot mai compactă pe valuri, simt că mă cuprinde o suferință fizică: e ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]