KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

pentru vreo bucățică pe care s-o prindem din zbor. Chiar până acolo nu i-ar fi dus mintea, dar nici să strice aiurea pe noi salamul ăla de export. Plutonierul a fost cel care ne-a Întrebat primul de Laur, fiindcă știa, Îi spusese desigur moș Victor că suntem veri câteșitrei, și-mi aminteam că văr-miu nu-l anunțase pe moșu’ că pleacă, dispăruse pur si simplu, și uite că ăsta vroia să știe de soarta lui, dacă se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
moșu’ că pleacă, dispăruse pur si simplu, și uite că ăsta vroia să știe de soarta lui, dacă se mai Întoarce și când, ce are de gând și pe unde umblă acum. Chiar nu-l mai auzisem interesându-se de Laur. N-avusese habar de el, prins cum fusese de atâtea treburi, cu fii-su și toate Învârtelile și furăciunile lui de zi cu zi. Cu o parte din treburile astea era bineînțeles la curent și plutonierul, știa și el atâta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sătura chelfăind la salam În spatele nostru și chinuindu-se să soarbă berea din gaura cutiei. Până să se hotărască să-și aducă un pahar, vărsase deja o jumătate de cutie pe halat și pe jos. Amândoi erau la fel de interesați de Laur. Ca veri ce-i eram, eu și Andrei trebuia să știm unde s-a dus și ce-nvârtește. Da’ ce-a mai făcut jigodia aia, dom’ major? Întrebă Andrei. Plutonierul Cosmescu clipi parșiv din ochii lui mici și injectați, ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Uite cum mâncăm și bem și dăm și la câini, da’ asta nu Înseamnă că aicea-i sat fără câini. Omul legii, da, el e stăpânul, tot atât cât moș Victor, așa că s-ar cuveni să ne mulțumim stăpânii. Păi Laur, da, Trandafir Laurențiu pe numele lui, vărul meu și al lui Ilieș Andrei, plutonierul știe, l-a avut În vedere permanent cât și-a făcut de lucru pe-aici. Păi unde să se ducă, dom’ major? S-o fi dus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
obrazu’ moșu’, da’ la un caz de ceva n-ar pune și curu’. Doar nu-s fii-su. Cu fii-su se bate și se Împacă și-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
caz de ceva n-ar pune și curu’. Doar nu-s fii-su. Cu fii-su se bate și se Împacă și-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
niciodată. Moș Victor părea să mă aprobe Într-o doară, plictisit mai degrabă, și nu-mi dădeam seama cât de impresionat de mărturia mea de afecțiune și fidelitate. Se amețise și el și parcă s-ar fi liniștit În privința lui Laur. Nu-l interesa unde e, dacă n-o sta cumva ascuns În lanul ăla de porumb și așteaptă să se lase noaptea să-l jefuiască și să-i pună foc la Unitate. Părințelul se străduia la rându-i să-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lumina aprinsă. Toată noaptea o ținem așa și mai cu seamă de când Andrei i-a Înțepenit contoaru’ lui moș Victor, și să-mi vină rău, să cad jos și mai mult nimic! Când am aprins lumina, l-am văzut pe Laur ghemuit În patul de la geam. Dormea dus, sforăia și horcăia, venise probabil la puțin timp după ce luasem de aici ultima jumătate de rom În urmă cu o oră și ceva. Se strecurase prin Întuneric și prin toată sfada noastră din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
curte unde dați cimentu’, și ori că le vinzi proprietarului, ori vii mai târziu după ele când găsești client și le dai cu cinci mii pă puțin, nea, ascultă aicea la mine... Le adusesem sticla și deja uitasem de văru’ Laur. Să ne grăbim fără să ne pripim, da, să facem cum om face s-o ștergem mai repede și cu cât om putea să tragem mai mult de la ăștia. Se lasă ei greu, dar uite-i că se lasă. — Bravo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de mii până nu-nchidem prăvălia, mai spuse Andrei. Ar cam fi timpul să-nchidem. Să fie zece ceasul și până ajungem la gară... Se termină toate metrourile și toate trenurile până ajungem noi la gară, și ploșnița aia de Laur, sfinte Dumnezeule, când l-o vedea părințelu’... — Douășcinci de mii numai motoru’, am spus. E nou, din fabrică. — Și să nu ne mai spui, nea, Îl atenționă Andrei, că nu ești fabrică sau depozit, că nu știu ce fac cu voi, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
amintit de văr-miu și i-am spus, cu ăla ce dracu’ facem? De-acum Andrei putea să-l vadă cu ochii lui acolo-n pat, dar n-ar fi vrut În ruptul capului să priceapă ce amestec ar avea Laur În planul nostru, deja Înfăptuit pe trei sferturi. El a vorbit pentru mine și pentru el, doar pentru doi inși a vorbit cu tipu’ ăla, Pepino, care are un văr călăuză și văr-su ăsta... Dar’ văr-miu, părințele? Laur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Laur În planul nostru, deja Înfăptuit pe trei sferturi. El a vorbit pentru mine și pentru el, doar pentru doi inși a vorbit cu tipu’ ăla, Pepino, care are un văr călăuză și văr-su ăsta... Dar’ văr-miu, părințele? Laur e văru’ meu bun, neamu’ meu și sângele meu, mama și cu mă-sa sunt surori bune... Păi ăștia erau banii, da, Înțeleg, da’ el spusese că doar cinșpe mii ne trebuie, iar Andrei că ne mai trebuie și bani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de cheltuială pentru ce s-o mai ivi, și doar eu cu gura mea spusesem adineauri că-i mai mult nimic douăj’ de mii pentru ce ne pusesem noi În gând. Pun eu curu’ pentru jigodia și lepra asta de Laur? La o adică nici n-ar fi cazu’, i-am spus, fiindcă oricum nu putem să-l lăsăm aici ca să dea moșu’ peste el luni când s-o Întoarce. Păi bineînțeles că n-are unde să se ducă. Doar l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
futut până la ultimu’ leuț banii pe locu’ de veci... Păi nu te gândi, părințele, că lu’ ăsta dacă-i dai drumu’ singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele, să nici nu te gândești că să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tras Încoace până n-ar fi ros tot ce avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
văr-tu după noi, nu ne mai dă mâna să cheltuim pe taxi, la care eu n-am de lucru și-i spun să nu uităm să-i lăsăm un bilet, ceva, lu’ moșu’ pentru când o veni luni, și Laur că mai bine să-i punem foc, ca să nu mai uite toată viața cum devine cu hoții și barbarii și țiganii. Oh, la ce vă mai bese mintea și vouă, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, luați de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vorba lu’ ăsta, să zică mersi că nu i-am pus foc. Terminasem de făcut bagajul, dar Andrei tot se mai Învârtea chiaun În loc fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia să știe Laur. Nu comenta altminteri, și asta era deja un lucru bun. S-o taie prin triaj și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia să știe Laur. Nu comenta altminteri, și asta era deja un lucru bun. S-o taie prin triaj și s-o țină drept pe linia tramvaiului, Îi spuse Andrei, cât poate de repede, că-l ajungem noi din urmă... Dacă nu cumva o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară Viorel și Leontina. Dormea sau ce dracu’ făcea acolo? S-a ascuns aicea... Ba parcă-i mort. Andrei Îl trăsese spre noi de piepții cămășii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
umblasem tocmai când a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din mâna lui Andrei, și totodată Îmi țopăia În fața ochilor mutra lui Laur mustăcindu-și surâsul ăla de târfă cretină. Moșu' era Îmbrăcat În cămașa albă și-n pantalonii sidefii cu care plecase la nuntă și avea doar un semn mic la tâmplă, cât o cireașă, iar În rest nu vedeam nici o urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu se face ziuă, și cretinu’ ăsta de Andrei, că hai să-l scoatem de-aici și deja Îl trăgea de picioare spre ușă. Să-l ascundem... Unde dracu’ să-l ascunzi?! Ești bolnav? Lasă-l dracului și hai după Laur! — Dacă or să-l găsească, or să zică că l-am omorât noi. Hai să-l aruncăm undeva, să-l Îngropăm... Până la urmă chiar Îl las aici și-o tai după văr-miu. Banii sunt la el, dar socot că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
zece mii și să rămână aici cu moșu' să-i organizeze funeraliile, să și-l Îngroape, să și-l ascundă, până luni are tot timpul... Lasă-l, bă, șoptesc. S-aud câinii. N-auzi? Vine cineva, părințele... — S-o fi Întors Laur... Să-l lăsăm pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și noi stăm aici să-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nimeni. Are gestiune serioasă aici. Dormim cu rându’, mai dăm câte-o tură pe-afară și-i cam rău, că nu mai avem nimic de băut... Ăsta era adevărul. Tot ce rămăsese adunasem și pusesem În geanta cu care plecase Laur, și totuși n-am socotit de prisos să Întăresc. — S-a terminat totu’. Mă temeam și eu de ce se temea Andrei, că venise să se lipească de ceva de băut În contul cartofilor, ceea ce ar fi Însemnat s-o lungim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tramvai și peste parc și peste lac, iar În stânga noastră se mistuiau În lumina lunii casele Cartierului 23 August. Văzusem o mașină zburând pe lângă noi pe șosea. Las-o... Cine dracu’ te-ar mai lua la ora asta? Și de Laur ai uitat? Unde dracu’ s-o fi dus și ăla? Mi-e că n-o fi ajuns el prea departe cu geanta aia grea... După două stații străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere, Îți dai seama? Nu-i mai Încăpea țâțele-n el de cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]