1,966 matches
-
aud vorbindu-se despre sânge și despre cadavre. — Păi, să sperăm că nu se mai întâmplă. — Sunt sigură că nu. Doar că am tensiunea cam mică. — Și cum a reușit să-i spună doctorul asta fără s-o facă să leșine, îi zisei eu lui Hugo. — Ești o cinică și o răutăcioasă, zise el. Stropind-o cu apă de trandafiri pe don’șoara Mimoza de colea. — Bun, îi dăm drumul? întrebă MM. Ca de obicei, întrebare ei avea forța unui ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a fost doar un accident. — Tu erai de față? întrebă Hugo cu un calm care prevestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo așa o să te strig, la modul serios. Ai o zgârietură pe obraz, sărăcuța de tine. Vino încoace. M-am aplecat și i-am pipăit ceafa. —Te doare? Ai leșinat vreun moment? — Da și nu. Am mijit ochii, uitându-mă cu atenție în ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scaun cu rotile, cu capul bandajat și cu un castron din aluminiu pentru vomă așezat pe genunchi. Se mai auzise de soți care să se șocheze în sala de naștere, dar Hugo era primul de care auzea Amanda, care să leșine înainte să ajungă acolo. Dar am crezut că ați murit amândoi. Prăbușit în scaunul cu rotile, Hugo retrăia groaza momentului prin care trecuse. —Ei bine, n-am murit, i-a atras atenția Amanda, plină de energie. Dă-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-a zis nimic. Săgeata lui Jake, dacă era într-adevăr vorba de-o săgeată, își atinsese ținta. Oare el de ce nu simțise așa? Singura scuză care îi venea în minte era că lovitura în bărbie care-l făcuse să leșine îi suspendase, temporar, toate emoțiile normale. — Vreau să zic, clipa când a ieșit copilul... Jake și-a scuturat buclele minunându-se... a fost cel mai grozav moment din viața mea. Și tu ai fost acolo, nu? N-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Capitolul 20tc " Capitolul 20" La Chicklets, Theo plângea. — Nu e în apele lui, a remarcat educatoarea ridicând salopeta lui Theo ca să lase să se vadă câteva pete de un roșu palid. La vederea lor, lui Hugo i-a venit să leșine de ușurare. Abia acum a realizat că se așteptase să vadă ceva similar cu ciuma bubonică. Nu arată așa de rău, a zis el. —Cu erupțiile nu se știe niciodată, i-a replicat ambiguu educatoarea. Da, dar nu arată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate astea. Toată chestia asta hidoasă cu mama care și muncește. Hugo a simțit cum în el se năștea un val familiar de furie. Nu mai avea chef de tot rahatul ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la Chicklets, chinuindu-se să-l ajute pe el, lui Hugo i-a venit să-i urle Amandei să revină la realitate. Sau să-și ia tălpășița. De ce să-și irosească una dintre ultimele după-amiezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
multe direcții. Așa că, în curând, o să începi să-ți primești dividendele. Of, Alice, a fost așa o mare încurcătură! Dar să sperăm că acum... Alice n-a mai auzit ultimele propoziții. Trăncăneala lui Jake i se stinsese în urechi. A leșinat, prăbușindu-se pe fotoliul făcut dintr-o cutie portocalie. Capitolul 30tc " Capitolul 30" Hugo și-a desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o găsi. O căută prin toate buzunarele și nu dădu de ea. Fugi acasă, să le caute. Trecuse ceva timp și Frusina începu să se îngrijoreze, să simtă cum se topește de la căldură și emoții și nu peste puțin timp, leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
anchetă, a Început snopeala. M-au așezat În unghi drept chiar pe birou și, În timp ce șeful urla la mine, alt comisar a Început să mă croiască unde și cum se nimerea, cu bastonul de cauciuc. Aș fi dat orice ca să leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile friabile, făceam vânătăi foarte ușor, cred că spatele meu arăta groaznic. Îl simțeam numai jar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a ieșit În holul hotelului. Am Început să strig, dar mi-am dat seama că eram deja departe, afară, În ger. Cred că am leșinat, pentru că nu-mi mai amintesc nimic după aceea. Când am deschis ochii am zărit un foc care ardea Într-un fel de ceaun mare. mă găseam Într-un iglu, Învelită În ceva, nu puteam să-mi dau bine seama În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a ieșit în holul hotelului. Am început să strig, dar mi-am dat seama că eram deja departe, afară, în ger. Cred că am leșinat, pentru că nu-mi mai amintesc nimic după aceea. Când am deschis ochii am zărit un foc care ardea într-un fel de ceaun mare. Mă găseam într-un iglu, învelită în ceva, nu puteam să-mi dau bine seama în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste mireasă. Aceasta tresări. Câteva femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-l doboare. Să-l dea jos din picioare. El s-a sprijinit, cu mâinile, de mijlocul ei. Ea, de Îndată, i-a cerut ajutor, printre dinți și printre buze: strângemă tare, de mijloc, și ține-mă, că, altfel, o să leșin! El, ca să nu o scape, În leșin, o strânge. Și o strânge! Și o strânge, până, ce, sare, de colo, Andru: da’ gata, măi!, lasă-mă și pe mine. Ba nu! O să te las, dar, mai Întâi, să-mi treacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă, și pe ea, un mic leșin, Își reveni, destul de repede, și-l Întrebă, Încă speriată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce-i cu mata? Tremurând, nu se mai știe, cât de frică și cât de frig, răspunse, printre dârdâieli: ce să fie, Maricică, aproape o nimica toată. Ce? Spune odată! Am avut un coșmar. Ei, și, pentru atâta lucru, să leșini? Să leșini, mata, pe care te știam om serios și tare În fața tuturor surprizelor; pentru un drac de coșmar? Fata, venită după o căldărușă de apă, ca să poată stropi scările, mai Înainte de a le mătura, repetă, ultima parte a Întrebării
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu mata? Tremurând, nu se mai știe, cât de frică și cât de frig, răspunse, printre dârdâieli: ce să fie, Maricică, aproape o nimica toată. Ce? Spune odată! Am avut un coșmar. Ei, și, pentru atâta lucru, să leșini? Să leșini, mata, pe care te știam om serios și tare În fața tuturor surprizelor; pentru un drac de coșmar? Fata, venită după o căldărușă de apă, ca să poată stropi scările, mai Înainte de a le mătura, repetă, ultima parte a Întrebării: pentru un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
provoace reacții exagerate ale organismului? Ba... da. ─ Dar ca și În cazul situațiilor neplăcute, sînt oameni care, cu toate că primesc o veste extraordinar de favorabilă, nu reacționează În același fel. Ai auzit cumva că toți cei care primesc o veste grozavă, leșină sau fac atac de cord? Bineînțeles că nu! Și atunci de unde putem ști care situație, sau fapt, sau condiție, este stresantă și care nu este? Păi, dacă mă iei așa, s-ar părea că e destul de greu să știm. Mi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
carbonizau pe colegul lor sinucigaș, dar inițiativa sa curajoasă nu duse la niciun rezultat, dimpotrivă cămașa luă foc și hrăni și mai copios torța vie din curtea Casei scriitorilor. nu voi continua cu aceste detalii morbide (cel puțin două scriitoare leșinară pe treptele Casei Vernescu în fața acestui teribil spectacol, iar alte două sau trei persoane începură să vomite) pentru că de fapt nu ele sunt importante. mult mai important este faptul că în aceeași seară toate posturile de televiziune din românia își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un pulovăr încă bun, brichete încă pline cu gaz, reviste colorate, pixuri... nu îmi place să fur, nu ține de natura mea, dar sunt momente cînd nu am încotro, mi se face foame, simt că sunt pe punctul de a leșina și atunci mă strecor în supermarketuri și mănînc repede orice găsesc, ascuns în spatele rafturilor. mai desfac cîte o cutie de bere și o golesc pe nerăsuflate. apoi ies prefăcîndu-mă că n-am găsit ceea ce voiam să cumpăr. Prefer din ce în ce mai mult
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit mărit, pe puțin, la doi metri. N-avea atât. Îi venea să leșine. Lui Ulpiu i se năzări că un plutonier mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a îndeplini una dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]