4,107 matches
-
Acasa > Orizont > Opinii > CERU-I CER ȘI LERU-I LER Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CERU-I CER ȘI LERU-I LER De când au mijit zorii vieții, omul s-a legănat între două ceruri:cerul astral și cerul gurii. Amândouă au fost la fel de importante, deși unul de neatins, iar celălalt la îndemână.Cer sub cer. Cerul gurii sub cerul astral.Pendulând între Sfânta Scriptură și Sfânta Friptură, omul a dat dreptate
CERU-I CER ŞI LERU-I LER de JANET NICĂ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355698_a_357027]
-
care nu l-a lepădat nici în coșciug ... Spunea povești adevărate cu haiduci, femei în amar și vieți de sfinți. Cu voce în trezie cânta-n biserică cu strălucire smerită iar strănutul ei se auzea-n tot satul, brazii își legănau cetini mirate și ecoul îl întorcea grăbit cu urări de sănătate. Și-n sat a fost odată o Mărie născută în de toate, apoi femeie împlinită-n trudă, care s-a stins uitată-n sărăcie de singur trist. Referință Bibliografică
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (III) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355727_a_357056]
-
trestii. Vântul plimbă scamele păroase Și-n ape se ascund ciudate bestii. Satul murmură-n bezna cărnoasă, Iluzii cârduri iară vin de-a dura, Visu-mi te păstrează-n veci mireasă, Iar puii de lumini îți sărută gura. Bătrâne crengi se leagănă greoi, Sub viitor cernit tac laolaltă, Și-om lăcrima văzând că fără noi S-au sinucis toți nuferii din baltă. 22.11.10 Referință Bibliografică: MADRIGAL / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 908, Anul III, 26 iunie 2013
MADRIGAL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346174_a_347503]
-
cred,) că m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu este, să mai pierd! Și ascunsă-n pelerină, de priviri mai indiscrete, spre iubirea ta divină vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, viu popas și dor aprins să mă legeni dragul meu, vis de-o noapte, tandru vis! Dorințe magice Azi sunt mândră Crăciuniță, Mi-am pus roșie rochiță! Cu desaga încărcată Stau cuminte lângă vatră! Vino, pe genunchii mei! Port cu mine tot ce vrei! Meriți tot ce e
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
ochi să mă privești! Să găsești, în ei, cuprinsul, visului visat de tine și să te cufunzi în dânsul precum algele marine. Să te lași hrănit de dulcea de plăcuta-mi apă vie și oceanul meu de vise, te va legăna-n vecie. Îți trimit un gând de seară, în speranța că-l vei prinde, să-l aducă trenul care o iluzie ne vinde. Referință Bibliografică: NOAPTE ALBA DE MATASE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
primăvara de mână-am plecat, ajungând în locuri pe unde suflet n-a umblat nici picior de om n-a călcat vreodat'. Sub un salcâm ce generos aroma-și răspândea, pe iarba ce șoptind se desfăta, m-am așezat și, legănată de liniști și un dor de demult, cerul în sufletul meu a coborât și-am adormit. Când m-am trezit, primăvara se ducea pe vânt, săltând și cântând, din plete macii scuturând și fluturi într-un dans vrăjit învârtind. Atunci
ZBOR ROTIT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356102_a_357431]
-
reduse-s la murmùr... ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI vântoase de venin m-adună mă răsădesc în hârb de lună prohod pe-un stih - vulcan emfatic câtu-i tărâmul de jeratic * spetit de-o viață fără rost bătrân - încovoiat și prost mă legăn - mie însumi ștreang: nicicând n-am fost în mai 'nalt rang! singur - becisnic - fără rod stricat-am - zornic - calapod: e-atât de hâd - urlând la lună să nu-nsemni nici cât gluma bună nu trag la mine-n bătătură: sunt umilit
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
e-acolo pe câmpie. În glastra plâng, se scutură și mor. Acolo unde leagăn le e vântul Și apa beau când roua cade-n zori. De hrană lor se bucură pământul Și au prieteni zecile de flori. Din adieri se leagănă cicoarea Roșind în fața firului de mac. Îi-ntinde fericirea și candoarea Ce prea demult în florile ei zac. În zborul lui un puf de păpădie Desprins parcă din lumea de povești, Plutește peste macii din câmpie Cu frumuseți ce-ndeamna
DIN FLORI DE MAC AM ADUNAT IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356181_a_357510]
-
Iași , în anul 2010 . Citind din ele și analizându-le cu plăcerea ochiului, am remarcat că toate cărțile apărute la această editură sub egida” Universul Prieteniei” Iași , apar sub cele patru anotimpuri din primăvară până-n vară, din toamnă pâna-n iarnă, legănând versurile talentaților poeți, ca-n Anotimpurile compzitorului A.Vivaldi . Poemele violete, pot fi însoțite de orice floare violet răsărita primăvara-n martie, de oricare amurg violet la țărm de mare pe-nserat, sau toamna-n pădurile fardate și iarna pe zăpezile
CONSTANŢA BĂLAŞA DONOSA DESPRE POEZIA VIOLETTEI PETRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356193_a_357522]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MARMURA LUI RODEN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 554 din 07 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Marmura lui Roden Barca se legăna sub vibrația mării, Cerul amețise învârtindu-se în jurul meu, Briza ieșea nehotărâtă din stânca zării, Marmura lui Roden din care se smulgea un zeu... Ieșind din amintire te vedeam în fiecare zi evadând din ceața înserării albastre, Îți ghiceam silueta
MARMURA LUI RODEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356215_a_357544]
-
târziu... Ce pot să spun? Ce pot să fac? Se-aude iar...cobor grăbită Din așternutul primitor Și ușa o deschid încet Privind afară-ntrebător... Dar nu e nimeni...doar o creangă Ce-a frânt-o vântul din cireș Se leagănă bătând la ușă Și m-a făcut în frig să ies... Încă o dată mai privesc Atentă împrejurul meu Dar nu e nimeni...doar minunea Lăsată-n dar de Dumnezeu: O mare de sclipiri...de alb... Un joc al fulgilor de
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
care era dormitorul folosit, după ce a distrus patul, și între colții cupei se mai află încă stăpunse cearceaful si cuvertura. Imaginea încă mai păstrează cruzimea momentului și nu amintește cu nimic despre liniștea unui dormitor și ambianța plăcută care te leagănă spre somn. - Acesta este un semn și dacă vine de „sus” ,eu trebuie să mă las între gândurile mele și să caut ca să găsesc cu ce am greșit! Dulapurile și hainele sunt împrăștiate și amestecate cu praf, bucăți de betoane
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
asemenea efort!”... Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își petrecuseră ore întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum zăcea golit de gânduri, sentimente în culcușul de bumbac intens colorat, cu brațele și picioarele atârnate caraghios, asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
și desface, Iubirea din mine, ce nu-mi dă pace, Vreau să dărâm barierele tăcerii, Să te îmbrățișez fără cădere, Să respir și să mă îmbăt, cu tine iubire, Retrăind fără vanitate, iubirea ce ne desparte. DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
ochii de mărgică/ și cu pumnii încleștați de frică,/ rătăcind cu degetele roze/ după steaua cu lumini și poze./ Dar zadarnic cearcă: steaua nu-i,/ Moșul a plecat în drumul lui/ și-a lăsat ca un amar descântec,/ numai somnul legănat de cântec-/ cântecul de leagăn fără mamă/ să-i închidă ochii arși de teamă:/ Nani, suflet de zăpadă,/ lasă genele să cadă./ Lasă fruntea, ca o undă,/ între perne să se-ascundă,/ căci în lumea asta rea/ nu mai arde
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
gropilor comune... Ele, care erau Cântarea Cântărilor în inima fiecărui bărbat erau huiduite și biciuite de sudălmile gardienilor analfabeți pușcăriași. Ei, care n-au avut bucurii, împliniri, cântece și colinde sunt bucuriile, mângâierile, doinele, baladele și colindele noastre. Ele, care legănau la piept în scutece de dor odraslele Neamului lor sfânt erau zăvorâte între gratii și cătușe. Ei, care au fost întruparea vieții hristice au fost logodiți cu moartea aprigă, zălogul trufașilor atei. Ele, care cuminecau cerul cu privirile angelice se
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
acestei lumi speciale, dedicând scumpei sale nepoțele nu un vers, nu o poezie, ci o întreagă carte de POEZII PENTRU COPII. Și o face din preaplinul inimii, cu dragoste și blândețe, cu o frumusețe interioară care mângâie, alină, alintă și leagănă copilul, pe brațele generoase ale visului. Personaje tipice - cățelul și porumbelul, puiul și găina, dar și prietenia, iubirea, sunt tot atâtea ingrediente vii ale magiei create. O lectură plăcută, pentru toți cei care au în suflet scânteia nestinsă a unui
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
brazii, izvoarele, apoi îl pun să se-adape, îl pun să adune la el și să mângâie toate cântecele ce le cântă stelele, oamenii, soarele. Dar cel mai mult îl învăț cum să dăruie lumii cuvânt de lumină, cum să legene dorurile, s-aline suspinele și să cheme iubirile în flori de grădină. Iar el te cheamă pe tine, pe tine iubire-femeie, ca să-i dăruiești taina lumii și-a ta și-a iubirii scânteie, Apoi îl las să vorbească, și să
ÎN FIECARE ZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370932_a_372261]
-
costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo! Ce m-am speriat! De ce așa de brusc? O clipită am crezut că s-azvârle. Dar nu, omul s-a așezat doar... Îl percep după mișcarea trunchiului legănându-și picioarele. E semn clar că-i la strâmtoare. Le pauvre! Niște pași cadențați mă fură pe loc. Iau seama la fata ivită. Îmi place! Înaltă și teribil de subțire. Verticalitatea-i, parcă-mi spune, se referă nu doar la
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
de pe scări, îndepărtânu-mă de intrare. Ajungem la poartă.Eu între timp, scuturându-mi praful de pe haine și din păr, el o dechide, ieșim în stradă, privim fără a intra în panică, mai mult curioși, cum stâlpii de înaltă tensiune, se legănau precum copacii în bătaia unui vânt puternic, provocând jerbe de flăcări pe fire. Pe mijlocul străzii, un autobuz în mers plin cu lume era aruncat pe carosabil dintr-o parte în alta, mai, mai să se răstoarne, precum o namilă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
mine, tataie! Lui Andrei Azuga îi fusese rușine atunci de cele întâmplate, dar fata continuase să îl salute respectuos, zicându-i sărut mâna, iar el nu prea știa cum să-i răspundă, furând-o intimidat din priviri în timp ce ea își legăna șoldurile mergând. Nici la Distrigaz și, mai târziu, nici la Electrica S.A., la Salprest, ori la Meridian 22, unde plătea apa și canalizarea,nu aflase o explicație mulțumitoare a visului său. O fi scara lui Iacov, maică, îl fixase cu
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
venise răspunsul băbuței, că îngerii nu se văd așa, cu una, cu două, ei se pot înfățișa în diverse chipuri, de pildă sub forma unor fluturi care parcă dansează în văzduh, ori a unor petale de trandafir care mereu plutesc legănându-se și nu mai cad la pământ. Se urcase pe scară? întrebase altcineva, da, îi răspunsese, dar nu cumva se uitase îndărăt? insistase interlocutorul ocazional. Ei, asta nu mai știa, dacă se uitase îndărăt, ori nu se uitase, Andrei Azuga
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TĂCEREA E OBOSEALĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Așa cum te-au văzut ochii lui Ulise Tu ești ,,Insulă plutitoare” Legănată de povești, O rază ancestrală de soare Sare, piper... Sau o insulă înșelătoare În violenta lumină Ce trece, ce trece, ce trece Prin zid spre grădină. Liber, închis doar de soare Înfloresc pe insula sacră a zeilor păgâni. Referință Bibliografică
TĂCEREA E OBOSEALĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371008_a_372337]
-
o ființă oarecare. -Ai dreptate! -Liviu, ești îndrăgostit de ea până peste cap! -Recunosc că este greu să nu te îndrăgostești de ea. Toți membrii familiei mele o iubesc la nebunie. Mai ales tata. Când el era mic, ea îl legăna... Apropo, primele litere ale alfabetului le-a aflat tot de la ea. Seara a trecut repede în compania unei femei frumoase și care i-a încântat povestindu-le fel de fel de lucruri interesante despre teatru și nu numai. După ce Elia
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]