2,139 matches
-
prăpăd) De ce merge așa de tare. Dar într-o zi l-am zărit Și, cu atâta sinceritate, În ochi eu l-am privit, Spunând:”De ce fugi așa departe?!” Cu un colb de stropi de aur, El dispare încetinel, Arătând spre lenea ca un balaur, Ce se ține după el. Acum și eu cred că știu De ce timpul nu așteaptă, Peste tot lasă pustiu, Noaptea lungă, ziua toată. Nică și școala A fost odată ca-n povești, A fost și nu mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu mici dungi fragede. Pe una din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei în absența fraților. Bunicul dădea vina pe lipsa băieților pentru starea turmelor lui, punând totul pe seama faptului că toți fiii îi muriseră la naștere sau nu mult dup-aia și-i rămăseseră numai fete. Nu zicea nimic despre propria lene, credea cu tărie că doar un fiu i-ar fi putut schimba norocul. Consultase preotul din sat și acesta îi spusese să sacrifice cel mai bun berbec și un taur și atunci poate zeii se vor îndura și-i vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult decât servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea. Iacob avea să plece cu femeile lui, cu copiii și cu animalele bălțate, care nu erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să vorbim, nu ca să ne izgonim unii pe alții. Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă moleșiți și vă ia somnul... HAMALUL: Ba nu, domnule. O să plecăm. Dacă așa ziceți dumneavoastră... Am să le spun că trebuie să plecăm și o să plecăm. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O să plecăm? Spui tu că o să plecăm? HAMALUL: O să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și el cât de bine poate de franzelă, de mărunțiș, de proteza colegei, așa cum s-ar ține un om luat de uragan de catargul navei. Propria sa viață îi e un lucru străin, cu care se împacă de nevoie, din lene, și de fapt din ce în ce mai rău, nu-l interesează nici cât negru sub unghie, aiurea, nici asta nu-i chiar așa, atunci cum e? Trebuie să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a afla sfântul zilei. Astăzi sunt Partenie, Luca și 1003 mucenici. Ce mulți! O să-și facă o cafea. Deși e cam frig așa de dimineață; dar o să dea drumul la aragaz și o să se încălzească. Deși îi e cam lene. Dar până i se întoarce soția de la țară, n-are încotro. Se uită pe fereastră ca și cum ar putea s-o vadă, venind totuși, cu o zi mai devreme. Cu un ceas mai iute. Și gândindu-se la asta, uită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta. Ponositul olandez, un șef de paie, s-a dus imediat la femeie și i-a repetat, cuvânt cu cuvânt și țipăt cu țipăt, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu-l duce capul; dar știu că te duce capul. - Nu mă duc la nici o olimpiadă, bunicule, dă-o încolo de treabă, oftă plictisit nepotul și începu să măsoare cu pași rari dormitorul. - De ce să nu te duci? Ți-e lene să înveți? Ți-e silă? - Nu mi-e lene, bunicule, dar nu-mi vine să mă apuc de așa ceva. Oricum nu mai merge nimeni la olimpiade... - Cum să nu mai meargă nimeni la olimpiade! I-auzi! Costine! Tu-l știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
capul. - Nu mă duc la nici o olimpiadă, bunicule, dă-o încolo de treabă, oftă plictisit nepotul și începu să măsoare cu pași rari dormitorul. - De ce să nu te duci? Ți-e lene să înveți? Ți-e silă? - Nu mi-e lene, bunicule, dar nu-mi vine să mă apuc de așa ceva. Oricum nu mai merge nimeni la olimpiade... - Cum să nu mai meargă nimeni la olimpiade! I-auzi! Costine! Tu-l știi pe nepotul doamnei Tenzi? Stă la opt. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei duble pneumonii, contractate În timp ce se afla sub drapel. Nefiind Însurat, n-a avut urmași. Stere s-a născut În 1917, iar la 15 ani după aceea, În 1932, se naște Lena, care trăiește Încă, având patru copii viguroși. Soțul Lenei se numește Halciu (Mihail) Sanchi, fiul lui Dumitru Sanchi, cârciumarul surd din Caugagia. Iată prenumele fiilor și ale fiicelor Lenei Sanchi (născută Derdena): Stere, Măriuța, Sulta și Mitică. Lena Îmi este mătușă (măcar că are doar doi ani mai mulți decât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
1917, iar la 15 ani după aceea, În 1932, se naște Lena, care trăiește Încă, având patru copii viguroși. Soțul Lenei se numește Halciu (Mihail) Sanchi, fiul lui Dumitru Sanchi, cârciumarul surd din Caugagia. Iată prenumele fiilor și ale fiicelor Lenei Sanchi (născută Derdena): Stere, Măriuța, Sulta și Mitică. Lena Îmi este mătușă (măcar că are doar doi ani mai mulți decât mine), iar copiii ei Îmi sunt veri de gradul al doilea. În 1940, la vârsta de circa 45 de ani
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că sunt inginer, cum îmi mulțumesc frumos. Au nevoie de pălmași. - De ce le zici că ești inginer? - Pentru că vor să mă trimită la ucenicie, ca și Spark. Eu trebuie să devin, totuși, inginer. - Spune mai degrabă că ți-e lene... - Cum poți spune una că asta? Am bătut din ușă în ușă cu stupidele alea de cărți! Trei zile la rând. - Și cât ai făcut? Cinci dolari? Opt? Nu vezi că ești patetic?! - Sunt patetic, am zis trist. Pentru că nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vedea o farfurie în chiuvetă, se repezea să o spele - si ducea pungă cu gunoi jos, la tomberon (de mai multe ori pe zi). După ce a plecat, Țușca mi-a zis: - Urâtă boală! Dar poate nu-i boală, e numai lene, egoism, inconștiență... - Nimeni nu trece prin așa ceva de bunăvoie. - Dacă îl lua aia din România, îi trecea depresia. Dacă avea bani, job, nici nu ajungea la depresie. - Poate ajungea. - Ce-i lipsea? Familie, casa, școala... - Ce-i lipsea lui
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
neașteptate sau neplăcute. Ei vor Încerca să evite pe cît posibil acele confruntări și În general vor dori să fugă mereu de situațiile care le solicită un consum de energie. De aceea atitudinea lor ar putea fi adesea catalogată ca lene sau indolență. De aceea, de multe ori ei pot avea relații mai puțin bune cu colegii, sau chiar propriile realizări pot fi afectate de această convingere greșită că ei nu rezistă la solicitările cu care Îi confruntă viața. Unii dintre
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o frază, o singură frază, prima frază care îi trecea prin minte. acea primă expulzare de cuvinte se producea uneori cu o rapiditate uluitoare, în fața căreia Bernard însuși rămînea uluit. alteori fraza ieșea din ființa lui Bernard cu o anumită lene, ca și cum o femeie s-ar fi dezbrăcat cu lentoare în fața unor priviri exci tate. niciodată însă Bernard nu reușea să treacă dincolo de acea primă frază. Imediat ce punea punct, întregul său sistem reflexiv și motor se bloca. Creierul său înceta să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]