3,597 matches
-
vrând s-o omoare S-a despicat, înconjurând-o, o piatră în apărare Și-a dus-o-nchinuri și bătăi ( tatăl său la Domnul Țării ) Ca sa-si lepede Credință în DOMNU ' Păcii și-Învierii... Varvară a-ndurat Calvarul...de DOMNUL nu s-a lepădat Și sub sabia Regală, Martir în Ceruri a intrat ! Că protectoarea lor, minerii aunt apărați de câte-o stâncă De au în suflet sacrificiul pentru Credință cea adâncă ! Peof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea,Movileni, Jud.Olt
SF.M.MC.VARVARA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360402_a_361731]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA TRECEREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360361_a_361690]
-
întâmplă o minune cu mine! - De azi înainte ești mai puternică. Te voi face frumoasă ca o adevărată prințesă! - îi zise o voce din interiorul minții. - Ohoooo! Dar Făt-Frumos, unde-i? - Îl vei găsi în curând. Dar trebuie să te lepezi de diavol! - Dar tu cine ești? - Un spirit rătăcitor care-ți vrea binele! - Ehe, visam eu că în cele din urmă voi avea parte și de zile minunate! - Vei ajunge regina țării! - Eu? O bătrână așa urâtă? Cine să mă
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
și ororile comunismului săvârșite pe teritoriul României exercitate asupra a sute de mii de oameni, în special asupra elitei intelectual-spirituale prin: închisoare, suferintă, tortură, nu s-au îndreptat doar asupra corpului fizic ci si asupra sufletului, cerându-le să se lepede de credința în Dumnezeu. Mulți au avut o moarte martirică, nemairezisând acelor presiuni diabolice, iar cei care au rezistat ajungând să trăiască ziua eliberării, au fost ajutați chiar de credința și legătura lor profundă cu Dumnezeu, așa cum reiese din poezia
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
ultimii ani, efectuate la Râpa Robilor din vecinătatea închisorii din Aiud - unde a fost înălțat ( la inițiativa părintelui !) Monumentul calvarului ca omagiu adus foștilor deținuți politici, care asemeni domnitorului Constantin Brâncoveanu (decapitat în anul 1714 la Constantinopol), nu s-au lepădat de credința creștină și omorâți uneori sub tortură ori au murit ca urmare a bolilor necruțătoare în condițiile de subnutriție și umilințe extreme, au fost pur și simplu aruncați, îngropați necreștinește, de cele mai multe ori noaptea, fără slujbe de înmormântare, fără
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de himere fără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În ce lumi astrale?/ Și de ce ne-am lepădat de ele ca Pilat din Pont?/ A căzut pe lespedea veșniciei o lacrimă, din miliarde,/ la capătul drumului de-atâtea ori înfrânt./ S-a despicat ăn două împărăția iluziilor bastarde,/ iluziile, iluziile noastre și ale celor ce nu mai sunt
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
am ce-mi doresc, chiar de-o fi ca să fur... Vreau să știu că trăiesc și să știu c-am trăit... Vreau eu... Vreau aiurea! Fiindcă soarta nu vrea! Și-i zăbala prea strânsă și cizma prea strâmtă... Să mă lepăd de soartă, de-aș ști și-aș putea, Aș dori!... Însă cum, când la mine se-ncruntă Doar dacă gândesc să doresc altceva... Mă lovește mai crud, s-o știu că-i aproape... Mă obligă să joc și să fac
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
tranziția a creat această stare deplorabilă în care se află țara, și că dumnealor au făcut tot ce este posibil ca să îmbunătățească nivelul de trai. Nici de formula “îmbunătățirea nivelul de trai” care devenise o lozincă obsesivă nu s-au lepădat. Dar „ei” nu s-au lepădat nici de foștii securiști care prin trecutul lor pătează imaginea unei națiuni, care dacă o privim prin categoria de oameni, în nobilul înțeles al cuvântului, ce nu sunt implicați și nici părtași la samavolniciile
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
în care se află țara, și că dumnealor au făcut tot ce este posibil ca să îmbunătățească nivelul de trai. Nici de formula “îmbunătățirea nivelul de trai” care devenise o lozincă obsesivă nu s-au lepădat. Dar „ei” nu s-au lepădat nici de foștii securiști care prin trecutul lor pătează imaginea unei națiuni, care dacă o privim prin categoria de oameni, în nobilul înțeles al cuvântului, ce nu sunt implicați și nici părtași la samavolniciile guvernanților, ce să mai cerem, debarasarea
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DEPĂRTĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atâtea depărtări stau astăzi între noi Și ninge arămiul în frunza ofilită În brațele pădurii te chem adeseori Mă lepăd de dureri și vin încet spre ușă. Mai potolesc și dorul ce s-a pornit a plânge Îi șterg cu mână caldă, o lacrimă de sânge Târziul stă pitit într-un ungher de ceas, Pe talpa unui gând doar țepii
DEPĂRTĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360079_a_361408]
-
Aduse-n noaptea crudă de cămile Pe-acele vagi cărări sau iluzorii Drumuri care cădeau pe-un colț de cer Scrisnind în ritmul tandru al culorii Care destrăma visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepăda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gindirea groteștilor atei Care știau în taină din glorie să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
ROBU Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu, La soare șerpii mari își leapădă veșmântul Întinerind, adică: există Dumnezeu! Din locul ăsta dacii priveau până departe Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu! Colea pe deal
CREDINŢA LUI ROBU de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360179_a_361508]
-
frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și ceasuri rele dar Tu de mine - frate - nu Te lepezi! ...în miez de noapte - îngeri Te vor cere: voi fi părtașul Tău, la Înviere! *** PAȘTELE ORBILOR strigă orbii strop mărunt de cerșiri și jale - lumea-i luată de la fund iar pe Noua Cale! strigă orbii-n uliți largi că tot
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
în cele două fire, alb și roșu, împletite. De pildă: „Mărțișorul este o ață răsucită din mai multe fire roșii și albe, ce-și leagă româncele la gât și la mâini pentru ziua de 1 martie și care apoi le leapădă pe trandafiri înfloriți” (N.A. Caranfil, Cântece populare de valea Prutului); sau „La 1 martie sau în ziua de Baba Dochie, fac fetele niște strune roșii și albe și le poartă la gât până ce aud cucul întâia oară cântând. Atunci le
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
bucurii Lumânările ard,sunt prea sus, Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aprinzând visuri spre apus. Din brazi coboară dulciuri la copii, Seva lor aduce pădurile în case. Sănile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. Și brazii lepădându-se de topor Brusc și-aduc aminte de un gând Revin miei la rădăcina lor, Însă pădurea e departe,luminând... Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiați, În lumea lor n-au cum să mai fie, Au mai rămas pe munte
BALADA BRADULUI DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359849_a_361178]
-
prostia omenească sunt infinite. De primul nu sunt încă sigur”. Oamenii de calitate au renunțat de mult la ateism. Ateismul este un vestigiu, iar noi românii, ca niște oameni progresiști ce suntem - cel puțin așa vreau să cred - ne vom lepăda de el. Mă refer la acei 10% de mai sus ce nu fac parte din categoria celor mulți, credincioși până-n cele mai adânci cotloane ale sufletului. Poziția subredă a ateismului își are originile în mințile încuiate, evoluția sa luând naștere
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > RĂMAS BUN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Venim pe rând, plecăm dar pe sărite Când scrierile cărții se sfârșesc, Cănd clipă’n lumânare nu mai arde Și lepădam, vesmântul omenesc. Și clopotele toate au să bată Chemarea către cer, ele vestesc. În tomul vieții, un ultim rând se scrie Prin faptă mea, mereu am să trăiesc ! Sărut pământul, îmbrățișez tăcerea, Tămâi dorințele în cele patru zări Și mă
RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359898_a_361227]
-
viitor fericit și o nădejde neînșelătoare. De curând am ascultat pledoaria unui ins care se pretindea foarte religios. După ce și-a făcut un mic bilanț al vieții, și-a enumerat anii de căsnicie și realizările, a subliniat că s-a lepădat de mândrie! Hm! Dragii mei, am avut un sentiment de milă față de acel om. Modestia cere recunoașterea lui Dumnezeu și a lucrărilor sale în viața mea și nu ceea ce am făcut personal prin forțele proprii. Se spune că un purice
DESPRE INTERFERENŢE SPIRITUALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359926_a_361255]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359572_a_360901]
-
cum trebuie să fie un Lider adevărat, cum să lucrezi în echipă și să iubești necondiționat. Cine dorește se poate „înscrie” în școala Mântuitorului, citind Biblia și studiindu-I viața. Și (doar) cine voiește să îl urmeze, trebuie să se lepede de sine, să-și ia responsabilitățile (crucea) și să-L urmeze în fiecare zi. Astfel va lucra în echipă cu El și YEHOVA Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt și cu toți ce sunt ai Săi. Așa să ne ajute
DESPRE MUNCA ÎN ECHIPĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359099_a_360428]
-
să o trăiască sau orice clipă ar fi ales ea, dacă i-ar fi stat în putință, nu era decât o subtilă limitare, pentru că era însoțită și de o obligatorie decupare a altei clipe, pe care era nevoită să o lepede, cu toate că știa că o va pierde pentru totdeauna. Ca o nefericită urmașă a lui Cronos, simțea cum deasupra sa apasă nevăzută ca păcatul, mâna destinului. Și că ea era nevoită să aleagă și să renege, condamnând prin ignorare. Era nevoită
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI CENTENAR DE LA NAŞTEREA SA VREMELNICĂ ŞI PĂMÂNTEASCĂ ŞI A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/340402_a_341731]
-
trădează „simpatiile politice” !?”. Și, imediat, cu tonul poruncitor ce-i va „consacra” ceva mai încolo drept o „castă” care-și vor exercita (și executa) slugarnic temenelele și devotamentele - față de un stăpân căruia îi jurase credință necondiționată, se răsti la mine: „Leapădă-ți zeghea, tinere tovarăș!”, șuieră ironic, apăsat și imperativ unul mai șmecher, fără să mai țină seama că ne aflam totuși în prezența unor gură cască, atrași de ocazia de a chibița și de a-și lua porția de haz
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
cât fân mai au, ce gadini îi mai bântuie, ce câni le mai țin piept. „Legumeau” până seara o ploscă cu țuică bătrână, păstrată anume. Lumea din afara bisericii le era străină deja. Cei mai tineri se angajau la mină, își lepădau portul, graiul și credințele. Bătrânii îi numeau pe orășeni „barabe”. De acolo, pentru ai lor, verbul „a se bărăbi” Totul se transforma cu repeziciune. Bătrânii se încăpățânau să rămână în eternitate. Acei Bătrâni nu știau să-și facă cruce. Mișcau
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu. L-am însoțit pe Unchiu Niculaie în Deluț, cu oile. Am pornit dimineața de noapte, cu pas domol. Dacă Dealul e chiar deasupra de sat
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]