2,434 matches
-
viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dus să beau, sub o boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare roșii și albastre, iar pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții lui Otho, fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu care se sinucisese Otho și porunci să fie dus la Colonia Agrippinensium, unde avea să fie așezat în templul lui Marte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Loynel, spuse Fat Paul. — Da, răspunse Fat Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici o problemă. Se pare că aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și de ușa din spate a Prepelicarului, nu mai existau alte intrări, iar ferestrele camerei lui Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar ferestrele camerei lui Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cărări Pe care vântul vieții O poartă‐n depărtări și ce‐ar putea să‐nsemne O frunză mai puțin, Când tot pământu‐acesta De frunze este plin?” ‐ scria Amalia, vineri 5 martie 1993. Spuse care aveau să fie scrise în lespedea de cruce a monumentului ei funerar la 7 iulie 2003. Semn al sfârșitului unei optimiste care visase la căsătoria ei. În testamentul spiritual al ei, am mai citit, scris tot de ea: „Menirea mea pe pământ? Inima mereu mi‐a
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
timp și a unui spațiu pe care urmează să le iei în stăpânire. Așa cum fac adeseori, în astfel de așteptări, iau dicționarul latin și-l deschid la întâmplare. Cuvintele reci mi se par, cu o muzică a lor interioară severă, lespezi de marmură albă, strălucitoare, peste morminte de înțelesuri. Mă fascinează pierderea aceasta în cuvintele dicționarului latin. Sintagme Moarte, reale în perfecțiunea construcției lor, îmi excită imaginația, îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A mea personală, a familiei mele, a celor din preajmă și, în mod cu totul grețos, al imensei minciuni din țară. O Românie clădită pe minciună mi se relevă țara mea, privind-o acum, la ani mulți de viață. O lespede ca de mormânt, minciuna acoperă timpul meu și al țării și, uimitoare, cu puteri miraculoase, viața totuși irupe, se trăiește. La câtă mizerie morală este în noi, la câtă perfidie ne hotărăște viețile, la câți borfași hotărăsc în numele nostru, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că recunosc două obiecte similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai intens decît restul sălii și mi-am Închipuit că era vorba de lemn smălțuit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În ploaie, unde nimeni nu mă cunoștea și nu-mi putea citi În suflet. M-am lăsat În voia ploii Înghețate, umblînd fără nici o țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea Nuriei Monfort, neînsuflețită, Întinsă pe o lespede rece de marmură, cu trupul presărat cu lovituri de pumnal. La fiecare pas, orașul se destrăma În jurul meu. CÎnd am ajuns la o răscruce de pe strada Fontanella, nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui Julián, nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu o Închideam ori de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit că, În nebunia lui, se Întorsese În criptă și sfărîmase lespezile funerare, că scosese sicriul Penélopei și al fiului său. „Ce-ai făcut, Julián?“ Poliția mă aștepta acasă pentru a mă interoga În privința morții lui Sanmartí. Am fost condusă la chestură, unde, după cinci ore de așteptare pe Întuneric Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spate, invizibil din stradă. Uneori Îl găseam acolo, alteori Julián era dispărut. Îi lăsam de-ale gurii, bani, cărți... Îl așteptam ceasuri În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui pînă cînd pleoapele și lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd mormîntul cum se deschide, Doamne, dă-mi curaj să merg spre el pe picioare, Fă să mă cufund în lumini strălucitoare, lichide, Ape ale oceanului vieții veșnice, cel mai mare. Dumnezeule bun, mă ceartă, mă iartă, Coboară deasupră-mi încet lespedea uriașă de piatră.
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat În Întuneric, Înconjurat de-o lumină fosforescentă. În jur mirosea a asfalt și a pucioasă. Satanovski de deasupra binecuvânta cu semnul crucii, făcut cu mâna stângă, Încrengătura de trupuri ce se mișca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupuri ce se mișca sub el. Aflată Între cei doi bărbați, Lily Fundyfer Începu să geamă din ce În ce mai tare. Corpul ei acoperit de vinișoare trandafirii fu cuprins de spasme. Gura i se acoperi de-o spumă albă, care se revărsă pe lespezi. Trupurile bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au recunoscut ca împărat. Fratele ar ști mai bine ce și cum să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase liberă intrarea castelului. Astolfo s-a opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]