2,409 matches
-
deprinsă cu visările cărților de povești, mai scriu pe armele lor, - nucleare - câte un cuvânt șugubăț... de pildă Zburdalnica, aluzie la racheta căutătoare de ținte pe terenul inamic, și altele, Cocoșul, Găinușa... Pavajul curții interioare a Domului poartă încă pe lespezile lui tocite urmele, zgârieturile pricinuite de șinele caleștilor, de roțile tunurilor trase de câte cinci perechi de cai, de potcoavele acestora opintindu-se în hamuri... Câtă măreție defunctă!... De la Ludovic al XIV-lea și până la Napoleon întâiul să fi fost
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
căruța pe malul râului și acolo trăgându-l din carul său, punându-l în căruță, îl aruncară în jos de pe muntele Krenfeld și, văzând că se mai zbate, îl străpunseră în piept cu sulița, iar apoi trăgându-l pe o lespede, îi sfărâmară creierii.“ Sfântul Ce anume a dus la canonizarea lui Gerard? „Legenda mare“ face un inventar scurt, dar convingător. Un copil handicapat a fost dus la schela Pestei și doar sărutându-l pe sfântul mucenic s-a însănătoșit. O
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
pe Mlaștina lui Allen, iar mai la vest cădea la fel de ușor peste valurile întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor căzând, ca o pogorâre a zilei de pe urmă, peste toți cei vii
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am văzut-o eu, în 1980), pusă de Academia Franceză (așa mi s-a spus, atunci, și așa am depistat lespedea, ghidată de foaia de vizită turistică vândută de paznic - pe atunci cu "2 frs"). Enescu a vrut, vrea, să fie în pământul Moldovei, "la Tescani" - împreună cu "soția mea". Aceasta este actualitatea permanentă. Și dacă nu o scriem, răspicat, brusc, "din
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
bună formă fizică. Renoncer! Ah! je suiș déjà vieux! * * * Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea muzeului de arheologie. Urmele păsărilor. Ghiarele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte,... uneltele... cutiile de ulei, - unde am urinat discutînd împreună. Grafia clară pe piatră netă în decorul încărcat de omăt. * * * Muții (băieți) înghesuindu-se duminică la poarta unei școli de mute (fete). Vorbeau peste gard cu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
minune, în evidență impresionantul suflu epic al autoarei. Energiile contrare care se izbesc uneori, în interiorul aceleiași fraze, totul emană senzație densă de straniu. Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
obsesie: Ideea fixă. Idem, Laponia: locurile de sacrificiu alese cu grijă în natură unde vegetația sau pietrele par a alcătui forme speciale... numai bune pentru a locui în ele duhul protector... La laponi, zeii trăiesc în natură sub chipul unor lespezi, de multe ori, pur și simplu niște pietroaie, așa cum în țările civilizate pictorii, sculptorii, artiștii abstracți în general se silesc să desfigureze, ori să nonfigureze realul... Tinerii veniți la Comuniune beți-turtă fiind Ziua maximei lumini, Sf. Johannus, solstițiul de vară
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
aduce în primplan indivizi care strică ordinea unui soi de istoricism conservator. Este aspectul ce unește volumele amintite. În cel mai recent roman, Beniamin are toate datele unui Mesia. Există o mitologie a nașterii sale și a minunilor. În orășelul Lespezi, asistăm la adevărate pelerinaje datorate lui Beniamin, care deschide drumul spre sine suferinzilor. Vindecarea lui e atipică, pentru că lucrarea lui nu se vede, ci se simte. Așa încât, securiștii nu au faptele și nu pot acționa. Supraveghează fenomenul de masă și
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
Stăpânirea de sine apare o altă idee aici, ușor modificată: ceea ce se povestește devine real. Este și motivul pentru care toți se despart de trecut, fără a se fi inițiat în istoria nouă. Beniamin e liantul, iar odată cu el locul, Lespezi, devine o Vladia. Oamenii vin spre locul vindecătorului misterios, înlocuind cozile la alimente cu cele la minuni - iată, de fapt, adevărata problemă a regimului. Crăciun intuiește posibila amploare a fenomenului, ce riscă să devină noi isterii de tip Rasputin sau
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
care le privea. Ca și cum ziarele ar fi strigat fără ca să se perceapă ceva. Niciodată nimeni din Casele Noi nu fusese dus la cimitirul satului, dar întotdeauna, chiar și în timpul legilor contra înmormântărilor din biserici, întotdeauna își găsiseră odihna veșnică sub lespezile capelei Caselor Noi, de cealaltă parte a pieței din fața conacului. Acolo dedesubt trebuie să fi fost o imensă criptă înghețată, pentru că niciodată mirosurile nu urcau când se ridica dala de pe mormintele colective, a căror intrare era chiar în fața altarului. La
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
care încăpea mâna unui copil. Poarta, de la sine, a lunecat pe balamale și, în fața privirilor fiului ei și ale grupului care o urmărea ca un cor grecesc mut, Dona Filipa s-a lăsat să cadă cu fața în jos pe lespedea mormântului alor săi, chiar în fața altarului. Octávio s-a apropiat, sprijinindu-i corpul, a vrut să-și ia un ultim rămas-bun și i-a îndepărtat vălul care îi acoperea fața. Și s-a speriat pentru că fața încă destul de tânără a
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
capitală: instinctul statal. Crima elitelor conducătoare românești constă în pierderea acestui instinct..." Să punem, în loc de instinct statal, autoritate, și vom vedea că istoria se repetă. Nu istoria atotștiutoare pe care o așează Eliade pe capul guvernanților din 1937 ca o lespede, dar istoria care dă naștere paradoxului după care toate teoriile în favoarea spiritualității românești, bineînțeles, ortodoxe, sfîrșesc în nevoia statului național puternic, condus de români verzi și curățat de alogeni. Va să zică "revoluția creștină care încearcă să creeze o Românie nouă, creînd
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
degrabă spre versul lung, bogat, apucînd să-și facă bucla și să cadă. O cădere de meteorit, pe care nu poți nici s-o împiedici, nici, cu atît mai puțin, s-o regreți: "Căderea mea din zodii o'nsemn în lespezi grea,/ Rostogolindu-mi fruntea spre calea altor treceri,/ Când mai târziu dintr'însa vor răsări luceferi,/ Deprinși să'ngenuncheze și inima să-mi ia!". Un destin pe care omul îl împarte cu cea mai pătimașă dintre stele, cu luceafărul alungat
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
cozilor, a frigului din case, a întunericului, în ultimele ei zile, de fapt, când izbucniseră și la noi , la sfârșitul sfârșitului, nemulțumiri fățișe și chiar semne de rebeliune. În special la Timișoara. Până atunci un ciudat fenomen se petrecuse la Lespezi, mica așezare urbană din Moldova de mijloc, un fenomen căruia cei care fuseseră însărcinați să-l supravegheze, oamenii Securității, nu reușiseră să-i dea de capăt. Mii de oameni simpli, răpciugoși și rău mirositori, tăcuți, se încolonau în fața casei lui
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
stradă. Cu Beniamin nu vom ști sigur ce s-a întâmplat. A murit sau nu? Trupul său fusese printre ale celor 46 , transportate la crematoriu de securistul Crăciun? Nu aflăm mai mult decât că acesta, după negurosul decembrie, reapare în Lespezi cu preocuparea de a-i confecționa lui Beniamin o biografie de martir al Revoluției, expresie desigur a unui plan pe care tot Securitatea îl inițiase în imensa ei acțiune mistificatoare. Confruntările de stradă, fervoarea sinceră a revoluționarilor care clamau fericiți
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
pe stâlpul de sud al arcului triumfal, în amintirea fiicei lor, Despina, decedată la Alțâna. Ea este reprezentată ca un prunc înfășat, având capul așezat pe o pernă cu ciucuri, având deasupra crengile unei sălcii plângătoare. Sub cor există și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția ""anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi"". Această cristelniță a fost prelucrată în atelierele marelui meșter Leonhardus
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
o îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privință, filozofii scriu cu aceeași rutină cu care un șofer de basculantă aruncă pietrișul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală și în fine, deasupra de tot, lespezile inerte ale cimentului ferm. Rezultatul e cel pe care îl știm cu toții: un text compact de o inerție cadaverică, în fața căruia mintea cititorului reacționează prin singura forma firească de protest intelectual: plictiseala. De acest lucru îți dai seama nu atît
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
văzu decât pe fata de suflet a Bonariei Urrai singură între coșurile cu pâine, ca un menhir rămas în picioare în mijlocul colinelor de iunie. În spatele lor, Bonacatta, îmbrăcată în alb, nu văzu decât bucăți din pâinea ei nupțială împrăștiate pe lespedea de culoarea vinului roșu din dormitorul mamei sale. În dezastrul acela de reflexe, nici una din ele n-o văzu cu adevărat pe Maria, și în orbirea aceea colectivă se găsi singura consolare pentru ea, singura formă de familiaritate posibilă între
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem întîia oară altarul lui Apollo, - ce-a mai rămas din el, - cel mai mult m-a înfiorat belciugul de bronz coclit înfipt în lespedea de marmură și de care erau legați, pentru sacrificiu, cu coarnele în jos, taurii. * Terminînd articolul, îi pusesem automat titlul de mai sus. Abia pe urmă îmi dădusem seama. Și nu mai știam dacă Tolstoi pusese războiul înaintea păcii, ori
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
aluziile acelea din poemele barzilor epocii la «rîurile noastre prescurtate» le provocau bufeuri de încîntare, frisoane de plăcere și un soi de speranță confuză, speranța slugii năpăstuite, băgate în seamă și răcorite prin osîndirea verbală a stăpînului nemilos”. Strivită sub lespedea poncifurilor limbii de lemn și a lozincilor repetate pînă la delir, tema patriei a cunoscut cîteva încercări de reanimare, precum „festivalul național” Cîntarea României, care „a legalizat, în fond, decesul fervorii patriotice”, înlocuind arta cultă cu cea „populară” (ajustată și
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței.
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
rece sau molatecă, după cum ai întâlnire cu ea", zăpada "creează un nou popor de volume", caracatița "are atâtea buze câte brațe sau gene", "prelung întunecos și murdar, un hoit de delfin se crapă ca interiorul unei mandoline vechi, căzute pe lespezi", somonul "răstoarnă pietricele să-și mai umezească bronhiile", "dacă ați trezit un hamster proiectându-i un cotor de gogoșar în borcan, o să vă vadă pistruii, cu mustățile lui înflorate, în infraroșu", "nopțile îmi călăresc insomniile ca pe iepe nebune de
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
de teatru, acest "primum movens" nu sunt din cele mai onorabile, aș spune dimpotrivă, și ele nu pot contribui, chiar dacă se consideră pitorescul lor, la prestigiul omenesc al autorului. A fost într-o seară, îmi amintesc de umbrele care acopereau lespezile cu inscripții pe care încercam totuși, pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei plecați, hotarul pe care ei
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
a contrazice tezele conform cărora comicul e o „negație continuă a naturii”, o „impostură”, Cristian Simionescu îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși,/ o lespede pe buzele vorbelor, să presupunem că locul gurii/ nu există. Dar ce tenacitate poate să strige/ acel adevăr fără să fie puțin comică?/ Să presupunem că o jucărie în trupul tău/ face tumbe rîzîndu-și pe dinlăuntru de tine. Lovind-o
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani cu o flacără vie, frînghiile mai oferă suficientă rezistență cît să te joci de-a Tarzan balansîndu-te elegant. Înțeleg că trebuie să
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]