1,341 matches
-
(n. 14 august 1963 în Gassin, Département Var) este o actriță franceză de teatru și film, ea a fost și fotomodel iar între anii 1996 - 2006 ambasadoare la UNICEF. Emmanuelle este fiica unui inginer și poet libanez și al cântăreței Guy Béart. După propria ei declarație, strămoșii ei provin din Grecia, Italia, Spania, Croația și Rusia. Copilăria o petrece cu cei patru frați, fără televizor, în Provence. În 1972 când avea 9 ani are un rol secundar
Emmanuelle Béart () [Corola-website/Science/323186_a_324515]
-
mare putere în cadrul imperiului. Musulmanii din Anatolia și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda puterilor foarte mari conferite de dubla calitate, de sultan și calif, autoritatea lor religioasă nu era recunoscută de sultanul din Maroc, mahdiții egipteano-sudanezi, senussi libanezi, wahhabi ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
km mai la nord, și Ain Kana, care este mai aproape de Nazaret și considerat de unii a fi un candidat mai bun din motive etimologice. În timp ce satul Qana, din sudul Libanului, este considerat un candidat probabil pentru locație, mulți creștini libanezi locali cred că satul este locul corect. Mulți arheologi din epoca veche și din cea modernă au căutat să găsească ulcioarele folosite la Cana, dar nicio dată arheologică specifică nu a confirmat descoperirea lor.
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
Această controversă a polarizat comunitatea armenească din Liban. Ca urmare, au izbucnit lupte armate între susținătorii (FRA) și contesatarii( (Hunchakian, Ramgavar) lui Zareh.. Mai înainte de izbucnirea Războiului Civil din Liban din 1975 - 1990, FRA a fost un aliat al Falangelor Libaneze al lui Pierre Gemayel. Refuzul FRA și a celor mai multe grupuri ale armenilor să joace un rol activ în războiul civil a răcit relațiile organizației cu Falangele, iar Forțele Libaneze (miliția dominată de falangiști, comandate de Bachir Gemayel, fiul lui Pierre
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Liban din 1975 - 1990, FRA a fost un aliat al Falangelor Libaneze al lui Pierre Gemayel. Refuzul FRA și a celor mai multe grupuri ale armenilor să joace un rol activ în războiul civil a răcit relațiile organizației cu Falangele, iar Forțele Libaneze (miliția dominată de falangiști, comandate de Bachir Gemayel, fiul lui Pierre Gemayel), a trecut la represalii, atacând cartierele armenești din aproape toate cartierele orașelor libaneze, inclusiv Bourj Hammoud. Numeroși armeni afiliați FRA au format la rândul lor miliții înarmate, pentru
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
joace un rol activ în războiul civil a răcit relațiile organizației cu Falangele, iar Forțele Libaneze (miliția dominată de falangiști, comandate de Bachir Gemayel, fiul lui Pierre Gemayel), a trecut la represalii, atacând cartierele armenești din aproape toate cartierele orașelor libaneze, inclusiv Bourj Hammoud. Numeroși armeni afiliați FRA au format la rândul lor miliții înarmate, pentru apărarea propriilor cartiere. În timpul războiului civil a apărut o organizație de gherilă numită „Comandourile Justițiare ale Genocidului Armean”, care s-a presupus că este controlată
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Justițiare ale Genocidului Armean”, care s-a presupus că este controlată de FRA și s-a implicat într-o serie de asasinate în perioada 1975 - 1983. Armenii din Liban au primit locuri în Parlamentul Libanului, din cele 128 existente. Ramura libaneză a FRA a obținut de cele mai multe ori majoritatea mandatelor destinate minorității armenești. În alegerile parlamentare din 2000 s-a produs o schimbare importantă. Conflictul apărut între FRA și Partidul Demnității al lui Rafik Hariri a făcut ca Federația să rămână
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
când, la alegerile de pe 5 august pentru districtul Meth, care include cartierul predominant armenesc Bourj Hammoud, FRA a decis să îl sprijine pe Camille Khoury, candidatul sprijinit de partidul de opoziție Mișcarea Patriotică Liberă, și nu pe cel al Falangelor Libaneze. În cadrul alegerilor generale din 2009, FRA a primit două locuri în Parlament. Guvernul format în iunie 2011 a inclus și doi miniștri armeni, membri ai FRA. Președintele Comitetului Central al FRA din Liban este în acest moment Hovig Mkhitarian. Sediul
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
propune organizarea unei conferințe la Moscova dedicate negocierilor. Șeicul Karim Rajah anunță, la Doha, crearea Ligii Ulemalelor Sirieni din Levant care susțin cauzele revoluției siriene și formează o autoritate religioasă activă în rezolvarea problemelor din Siria. 12 septembrie: Fostul premier libanez, Saad Hariri, acuză gruparea Hezbollah de trimiterea unor luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se realizează unificarea
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
armata israeliană a invadat Libanul de Sud. Guvernul Israelului a lansat operațiunea militară în urma tentativei de asasinat comisă de Organizația Abu Nidal împotriva ambasadorului Israelului în Regatul Unit, Shlomo Argov. După ce a atacat OEP, precum și forțele siriene, stângiste și musulmane libaneze, Israelul a ocupat sudul Libanului și a încercuit OEP și elemente din armata siriană. Înconjurate în vestul Beirutului și supuse bombardamentelor grele, forțele OEP și aliații lor au negociat retragerea din Liban cu ajutorul trimisului special Philip Habib și sub protecția
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
și după radicalizarea palestinienilor, ce a urmat Războiului de Șase Zile, OEP, pe atunci cu centrul în Iordania, a devenit o forță. Marele influx de palestinieni din Iordania de după „Septembrie Negru” a dus la un alt dezechilibru demografic în societatea libaneză, punând presiune pe instituțiile sale democratice înființate prin Pactul Național. Până în 1975, refugiații ajunseseră să numere peste 300.000 de persoane și OEP își crease efectiv un stat în stat, în mod deosebit în Libanul de Sud, care atunci juca
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
înființate prin Pactul Național. Până în 1975, refugiații ajunseseră să numere peste 300.000 de persoane și OEP își crease efectiv un stat în stat, în mod deosebit în Libanul de Sud, care atunci juca un rol important în Războiul Civil Libanez. Din 1968 au avut loc violențe permanente în preajma graniței cu Libanul între Israel și OEP; ele au ajuns la un maxim în timpul Operațiunii Litani din 1978. După incursiune, s-a înființat Forța Interimară din Liban a ONU (UNIFIL), în urma adoptării
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Israel a retragerii din peninsula Sinai în martie 1982, conform tratatului de pace israeliano-egiptean, guvernul israelian dominat de Likud a adoptat o attitudine mai fermă față de lumea arabă și a devenit mai agresiv. Încă din 1976, Israelul susținea milițiile creștine libaneze în luptele lor sporadice împotriva OEP. În timpul Operațiunii Litani din 1978, Israelul a creat o zonă de securitate în Libanul de Sud pe un teritoriu locuit majoritar de creștini, și în care ajutau cu armament și cu pregătire militară milițiile
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
cu pregătire militară milițiile creștine care aveau să se organizeze în cadrul Armatei Sud-Libaneze. Principalul partener al Israelului avea să fie Partidul Kataeb al maroniților, a cărui grupare paramilitară era condusă de Bashir Gemayel, o personalitate în ascensiune a vieții politice libaneze. Strategia lui Gemayel în prima parte a Războiului Civil Libanez era de a-i provoca pe sirieni să-i atace pe creștini, astfel încât Israelul să nu-i poată ignora. În 1978, Menahem Beghin a declarat că Israelul nu va permite
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
în cadrul Armatei Sud-Libaneze. Principalul partener al Israelului avea să fie Partidul Kataeb al maroniților, a cărui grupare paramilitară era condusă de Bashir Gemayel, o personalitate în ascensiune a vieții politice libaneze. Strategia lui Gemayel în prima parte a Războiului Civil Libanez era de a-i provoca pe sirieni să-i atace pe creștini, astfel încât Israelul să nu-i poată ignora. În 1978, Menahem Beghin a declarat că Israelul nu va permite un genocid împotriva creștinilor libanezi, refuzând însă momentan să intervină
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
prima parte a Războiului Civil Libanez era de a-i provoca pe sirieni să-i atace pe creștini, astfel încât Israelul să nu-i poată ignora. În 1978, Menahem Beghin a declarat că Israelul nu va permite un genocid împotriva creștinilor libanezi, refuzând însă momentan să intervină direct. Sute de combatanți voluntari libanezi au început să se pregătească în Israel, la Colegiul de Comandă și Ofițeri al armatei israeliene. Relația dintre Israel și maroniți a început să se transforme într-o alianță
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
pe sirieni să-i atace pe creștini, astfel încât Israelul să nu-i poată ignora. În 1978, Menahem Beghin a declarat că Israelul nu va permite un genocid împotriva creștinilor libanezi, refuzând însă momentan să intervină direct. Sute de combatanți voluntari libanezi au început să se pregătească în Israel, la Colegiul de Comandă și Ofițeri al armatei israeliene. Relația dintre Israel și maroniți a început să se transforme într-o alianță politico-strategică, cu membri ai guvernului israelian, cum ar fi Ariel Șaron
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
copiată după mai mulți ani de Hezbollah, consta din dispersarea artileriei și stocurilor de muniții pe suprafețe mari, ceea ce neutraliza în mare parte efectele artileriei și avioanelor israeliene mai puternice. Ca urmare, mii de cetățeni israelieni ce locuiau în preajma graniței libaneze s-au refugiat către sud. La 24 iulie 1981, trimisul special al Statelor Unite, Philip Habib, a mediat un acord de încetare a focului. Între iulie 1981 și iunie 1982, frontiera israeliano-libaneză s-a bucurat de o stare de liniște fără
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
localități. General-maiorul ghanez Erskine, șef al statului major al UNTSO a raportat secretarului general și Consiliului de Securitate al ONU (S/14789, S/15194) că între august 1981 și mai 1982, inclusiv, au existat 2096 de încălcări ale spațiului aerian libanez și 652 de încălcări ale apelor teritoriale libaneze. Au existat peste 240 de atacuri ale OEP asupra țintelor israeliene, iar Israelul le-a considerat încălcări ale acordului de încetare a focului. Libertatea de mișcare a personalului UNIFIL și a observatorilor
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
al UNTSO a raportat secretarului general și Consiliului de Securitate al ONU (S/14789, S/15194) că între august 1981 și mai 1982, inclusiv, au existat 2096 de încălcări ale spațiului aerian libanez și 652 de încălcări ale apelor teritoriale libaneze. Au existat peste 240 de atacuri ale OEP asupra țintelor israeliene, iar Israelul le-a considerat încălcări ale acordului de încetare a focului. Libertatea de mișcare a personalului UNIFIL și a observatorilor UNTSO din cadrul enclavei au rămas restricționate din cauza acțiunilor
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
asupra Israelului să se retragă din Liban întrucât prezența israeliană în Liban avea potențialul de a coagula grupurile disparate din Liban împotriva forțelor siriene și israeliene. Analiza lui Haig, acceptată și de Ronald Reagan, era că această unire a grupărilor libaneze avea să-i permită președintelui Elias Sarkis să reformeze guvernul central libanez și să acorde refugiaților palestinieni cetățenie libaneză. În iulie 1981, OEP a deschis un baraj de artilerie puternic și nediscriminatoriu, îndreptat împotriva fâșiei Galileea, cu rachete Katiușa și
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
avea potențialul de a coagula grupurile disparate din Liban împotriva forțelor siriene și israeliene. Analiza lui Haig, acceptată și de Ronald Reagan, era că această unire a grupărilor libaneze avea să-i permită președintelui Elias Sarkis să reformeze guvernul central libanez și să acorde refugiaților palestinieni cetățenie libaneză. În iulie 1981, OEP a deschis un baraj de artilerie puternic și nediscriminatoriu, îndreptat împotriva fâșiei Galileea, cu rachete Katiușa și tunuri de 130 mm. Acest baraj a durat 10 zile și i-
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
din Liban împotriva forțelor siriene și israeliene. Analiza lui Haig, acceptată și de Ronald Reagan, era că această unire a grupărilor libaneze avea să-i permită președintelui Elias Sarkis să reformeze guvernul central libanez și să acorde refugiaților palestinieni cetățenie libaneză. În iulie 1981, OEP a deschis un baraj de artilerie puternic și nediscriminatoriu, îndreptat împotriva fâșiei Galileea, cu rachete Katiușa și tunuri de 130 mm. Acest baraj a durat 10 zile și i-a forțat pe locuitorii din nordul Israelului
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
la nord de Sidon. Israelienii au ajuns curând la Beirut și erau hotărâți să îndepărteze OEP din Libanul de Sud. Tir și Sidon (marile orașe din Libanul de Sud, aflate încă în fâșia de ) au suferit multe pierderi, iar capitala libaneză Beirut a fost bombardată de armata israeliană și de avioane timp de zece săptămâni, ucigând atât membri OEP cât și civili. Trupele israeliene au capturat Aeroportul Beirut și câteva suburbii ale orașului. Sovieticii au fost atât de tulburați de pierderile
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
în urma atentatelor din 1983. La 14 septembrie 1982, Bachir Gemayel, noul președinte al Libanului, a fost asasinat de Habib Shartouni din Partidul Socialist Naționalist Sirian. A doua zi, forțele israeliene au ocupat Beirutul de Vest. La acel moment, milițiile creștine libaneze, denumite "falangiștii", erau aliați cu Israelul. Comandamentul israelian a autorizat pătrunderea unei forțe de circa 150 de combatanți falangiști în taberele de refugiați Sabra și Shatila, sisținând că acolo există o forță de aproximativ „2000 de teroriști OEP”. Rezultatul a
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]