2,068 matches
-
trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își dăduse capul pe spate și Închisese ochii. Scena era cam vulgară. „Scoate-ți ochelarii“, mi-a spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a-și sprijini sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
formației mele, Încît a avea nerușinarea de a evoca licoarea seminală a lui Iisus mă face să tremur. Să nu confundăm inimă și testicule. Lancea centurionului de pe Golgota străpunge ventriculele lui Hristos pe cruce, pe cînd limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic? Va Înțelege el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare! Ce brută trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Sau în fața mea. Nu avem nevoie de gratitudinea sa. Porfiri duse supa în camera lui Virginski. Studentul zăcea cu ochii închiși, cu fața vlăguită și stoarsă. Însă pe măsură ce sesiză aroma savuroasă expresia i se schimbă. Nările îi tresăriră și își linse buzele, înghițând în gol, zâmbind și visând la festin minunat. Abia apoi reuși să disocieze mirosul mâncării de visul său și înțelesese că această senzație puternică și ademenitoare era reală. Când în sfârșit își deschise ochii și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ați lăsat să vă scape, îl acuză Katia când Porfiri se întoarse în camera biroul său. După tot necazul prin care am trecut ca să îl aduc aici. și presupun că nici eu nu voi primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu cei din seara asta, de-aici. Olga, care dăduse deja pe gât două martini de mere, se aplecă spre Kitty. — Știi ceva? Îi șopti. Mi-ar plăcea să degust și eu un american din ăsta. Își sorbi băutura și linse marginea paharului, aruncând o ocheadă seducătoare spre bar. Kitty era șocată, era doar a doua noapte a Olgăi În New York, departe de prietenul pe care-l adora, și deja era curioasă să Încerce un alt bărbat. — Credeam că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
memoria e ca atingerea instantanee a soarelui pe retină care lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată, dar care chinuie cât durează, mai bine să cheme câinele, să-i spună, Găsit, vino încoace, și Găsit va veni, vine mereu, linge mâna care-l mângâie pentru că așa sărută câinii, curând arsura dispare, vederea se normalizează, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cipriano Algor se duse să vadă câte lemne mai erau și văzu că erau puține. Ani de zile visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi pe care flacără le mușcă și le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără lună, pentru această singurătate care nu s-a resemnat. Dar n-a fost nici o noutate, pentru că s-a mai întâmplat în istoria fabulelor și ale minunilor lumii canine, faptul că Găsit s-a apropiat de Cipriano Algor ca să-i lingă lacrimile, gest de supremă consolare care, totuși, oricât de mișcător ni se pare, în stare să miște până și inimile cel mai puțin înclinate spre manifestări de sensibilitate, nu va trebui să ne facă să uităm cruda realitate că gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să uităm cruda realitate că gustul de sare, atât de prezent în ele, este deosebit de apreciat de marea majoritate a câinilor. Un lucru totuși nu-l exclude pe celălalt, dacă-l vom întreba pe Găsit dacă din cauza sării i-a lins el fața lui Cipriano Algor, probabil ne va răspude că nu ne merităm pâinea pe care o mâncăm, că suntem incapabili să vedem mai departe decât vârful nasului. Au stat acolo peste două ceasuri câinele și stăpânul lui, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru că se gândi că Găsit nu putea fi singur, era o singură persoană pe lume care putea fi cu el. Deschise ușa furgonetei, dintr-un salt câinele îi sări în brațe, până la urmă tot el a fost primul, și îi lingea fața și nu-l lăsa să vadă drumul, la capătul căruia apare, uimită, Isaura Madruga, să se suspende acum totul, vă rog, să nu vorbească nimeni, să nu se miște nimeni, să nu se bage nimeni, aceasta este scena mișcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am văzut pe o stradă întreagă au fost un liliac besmetic care se lovea de ziduri, încât mă așteptam din moment în moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmărea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ecuație are oarecum legătură cu ideile sale despre starea imaginației, dar este uimit de persistența foarte neimaginară și de loc pe cale de dispariție a dorinței lui. Presupune că forța care Împiedică lumea să se dematerializeze este libidoul. Atracția. Maggie se linge pe buze și dorința lui crește. Poate că și atracția este tratată În vreun fel de formula asta. Peste scoicile crude așezate pe un pat de gheață și presărate cu sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe vremuri, soțul meu cultiva marijuana. Și-a adus la perfecțiune varianta lui de sensimilla... Linge hîrtia, ducînd treaba la bun sfîrșit. În cele din urmă, a intrat În sectorul bancar, ca orice elvețian care se respectă. O tînără asiatică intră pe ușa bucătăriei. Aveți nevoie de mine azi? ZÎmbește către Sandina, fără a-i da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vede un soldat spectral cu bandaje Îmbibate de sînge și o soră nurlie plutind deasupra patului lui. „De ce ați venit aici?“, Întreabă el telepatic și ei dispar Într-o pală de fum alb. CÎnd adoarme, visează că limbi de foc ling pereții clădirii și curînd plutește pe o mare de flăcări, dar nu Îi este frică. Focul Își vede de drum, către alte părți, trecînd prin el numai din Întîmplare. Se trezește simțindu-se oarecum purificat și atunci i se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se linge pe bot, se repeziră jos, țipând. Wild Rover lătră în semn de recunoștință. — Al naibii câine. A mâncat pâinea cu usturoi. — Cel puțin ne-a lăsat castronul cu spaghete. — Asta numai pentru că n-aveau parmezan, se încruntă Jack, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mititel și vai de steaua lui. Sperios - și l-am îngrijit și acum a revenit pe făgașul normal. Mai e o ocupație, îl mai înjuri, mai aia, trece timpul cu el. A fost și bolnav vreo trei zile, deoarece a lins insecticid de gândaci. L-au vaccinat doctorii și și-a revenit. Doarme singur în pat. Se joacă cu hamsterii. Și eu stau și îi văd. Mai bine le dau lor de mâncare decât să mănânc eu. Și nu-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea dezastru ne-ar fi constrîns la o reconstrucție care n’ar fi fost o reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un șobolan, la fel de repede cum le coborâse și dusă a fost. Cu sufletul la gură, Gaston s-a ghemuit pe ciment, cuprinzându-și genunchii cu brațele și așteptând în tăcere, neavând curajul nici să respire. Potaia cea bătrână îi lingea mâinile. Gaston și-a ridicat privirile spre cerul plin de stele sclipitoare. I se părea că visează că este într-o țară îndepărtată și așteaptă o femeie, pe care nu o mai întâlnise până atunci, să-i aducă de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]