2,625 matches
-
rumänischen Sprache für Mittelschulen, Wien, 1864, Cernăuți, 1882. Marcus Fabius QUINTILIAN (cca 35-96), retor antic care a elaborat, în secolul I, un manual de referință pentru predarea și însușirea regulilor oratoriei: De institutione oratoria (Despre oratorie). François RASTIER (n. 1945), lingvist francez, specilist în semantică, semiotică și hermeneutică. Lucrări de referință: Idéologie et théorie des signes, Mouton, Hague, 1972; Essais de sémiotique discursive, Mame, Paris, 1973; Sémantique interprétative, PUF, Paris, 1987; Sens et textualité, Hachette, Paris, 1989; Sémantique et recherches cognitives
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grameriană și specialistă în studiul diacronic al limbii franceze. Lucrări de referință: Introduction à la langue du XVIIe siècle, 1, Vocabulaire, Nathan, Paris, 1993; Introduction à la langue du XVIIe siècle, 2, Syntaxe, Armand Colin, Paris, 2005. Edward SAPIR (1884-1939), lingvist și antropolog lituanian, profesor naturalizat american. S-a ocupat de diferite limbi ale indigenilor din America de Nord, observînd consecințele relațiilor interlingvistice. Opera principală este Language. An Introduction to the Study of Speech, apătă în 1921, la New York. Studiile sale, cele mai multe publicate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferite limbi ale indigenilor din America de Nord, observînd consecințele relațiilor interlingvistice. Opera principală este Language. An Introduction to the Study of Speech, apătă în 1921, la New York. Studiile sale, cele mai multe publicate postum, vizează limbajul ca fapt cultural. Ferdinand de SAUSSURE (1857-1913), lingvist elvețian, întemeietorul lingvisticii moderne, prin ideile lansate în Cursul de lingvistică generală (Cours de linguistique générale, 1916, publicat după moartea sa de foștii studenți; trad. rom. Curs de lingvistică generală, Polirom, Iași, 1998). Raportul limbă-vorbire, natura duală a semnului lingvistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d'existence, PUF, Paris, 1943; La Correspondance des arts, Flammarion, Paris, 1947; Les Deux cent mille situations dramatiques, Flammarion, Paris, 1950; (în colab. cu Souriau, Anne) Vocabulaire d'esthétique, PUF, col. "Quadrige", Paris, 2004. Dan SPERBER (n. 1942), antropog și lingvist, cercetător francez în științele cognitive. Este director emerit al Institutului Jean-Nicod (CNRS) și profesor la Central European University din Budapesta. Contribuția sa cea mai importantă constă în formularea teoriei pertinenței, teorie elaborată în colaborare cu lingvista britanică Deirdre Wilson. Lucrări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vol. III, Language et pseudo-problèmes, Hermann, Paris, 1936, pp.1-8; Über den Begriff der logischen Folgerung, în Actes du Congrès international de philosophie scientifique, Sorbonne, Paris 1935, vol. VII, Logique, Hermann, Paris, 1936, pp.1-11. Lucien TESNIERE (1893-1954), profesor și lingvist francez. Domeniul de interes fundamental a fost sintaxa structurală, în cadrul căreia a dezvoltat teoria gramaticii dependențelor. Lucrarea de referință: Éléments de syntaxe structurale, Klincksieck, Paris, 1959. Tzvetan TODOROV (n. 1939), semiolog, lingvist și critic literar francez de origine bulgară. Contribuții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1936, pp.1-11. Lucien TESNIERE (1893-1954), profesor și lingvist francez. Domeniul de interes fundamental a fost sintaxa structurală, în cadrul căreia a dezvoltat teoria gramaticii dependențelor. Lucrarea de referință: Éléments de syntaxe structurale, Klincksieck, Paris, 1959. Tzvetan TODOROV (n. 1939), semiolog, lingvist și critic literar francez de origine bulgară. Contribuții la dezvoltarea domeniului poeticii și teoriei literare, concretizate în numeroase lucrări apărute în deceniile șapte și opt din secolul trecut, care l-au impus ca nume de referință în cercetarea științelor limbajului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
creația literară: Vendredi ou les limbes du Pacifique, Gallimard, Paris, 1967, Le roi des aulnes, Gallimard, Paris, 1970, Les météores, Gallimard, Paris, 1975, Le vent paraclet, Gallimard, Paris, 1977; Gaspard, Melchior & Balthazar, Gallimard, col. "Folio", Paris 1980. Jost TRIER (1894-1970), lingvist german, specialist în germanistică, profesor la Universitatea din Münster. Lucrarea sa Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Verstandes. Geschichte eines sprachlichen Feldes (Carl Winter, Heidelberg, 1931) a impus teoria cîmpurilor lexicale în analiza vocabularului. Anne UBERSFELD (1918-2010), filolog francez, profesor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
col. "Belin Sup", Paris, 1993; Antoine Vitez: Metteur en scène et poète, L'Avant-Scène Théâtre, col. "Mémoire du théâtre", Ed. des Quatre-Vents, Paris, 1994; Les termes clés de l'analyse du théâtre, Seuil, col. "Mémo", Paris, 1996. Emanuel VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logice la semantica frazei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978; Introducere în teoria textului, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990; Introducere în teoria limbii, Editura Academiei Române, București, 1992; Elemente de filosofie a limbajului, Editura Academiei Române, București, 1995. Bertrand VERINE, profesor și lingvist francez, specialist în analiza discursului. A realizat, împreună cu Catherine Détrie și Paul Siblot, lucrarea Termes et concepts pour l'analyse du discours: une appoche praxématique, Champion, Paris, 2001. Georges A. VIGNAUX (n. 1940), specialist francez ale cărui studii au contribuit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Presses de l'Université Laval, Québec, 2005; L'Aventure du corps, des mystères de l'antiquité aux découvertes actuelles, Pygmalion, Paris, 2008; (în colab. cu Pierre Fraser) Discours santéiste. Entre mythe et rationalité, Santopia, CreateSpace, 2013. Victor Vladimirovici VINOGRADOV (1895-1969), lingvist rus, profesor de stilistică, specialist în istoria limbii ruse literare, autor de gramatici și de dicționare ale limbii ruse. Unele dintre contribuțiile sale științifice au influențat lingvistica românească. Lucrări de referință: Osnovnye problemy izučenija obrazovanija i razvitija drevnerusskogo literaturnogo jazyka
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1995. Warren WEAVER (1894-1978), matematician american, fondator, împreună cu Claude Shannon, al teoriei informației (1944). Lucrarea sa principală este (în colab. Cu Shannon, Claude E.) The Mathematical Theory of Communication. Urbana: The University of Illinois Press, 1949. Benjamin Lee WHORF (1897-1941), lingvist și antropolog american, cunoscut prin studiile care au susținut relativismul lingvistic (așa-numita "ipoteză Whorf-Sapir"). Relația limbă-gîndire primește noi dimensiuni prin dezbaterile provocate de scrierile lui Whorf, care susține că limba determină o anumită modelare a gîndirii și orientează înțelegerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exista „saudade“ în portugheză sau „Sehnsucht“ în germană sau ca și cum nu ar mai fi atâtea cuvinte în atâtea limbi care să nu poată fi explicate decât printr-o poveste. Christopher Moore a adunat, cu ajutorul unei echipe de traducători și de lingviști, cele mai insolite cuvinte din lume într-o carte care se cheamă, inspirat, In Other Words. Așa că astăzi „Ențiclopedia“ își oferă un regal de minunății alcătuite din litere, iar prezentarea cuvintelor pe care le-a ales din cartea lui Moore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
secvență de propoziții ce reproduc evenimente, la care se adaugă propoziții ce evaluează aceste evenimente. Ne întoarcem la observația psihanalistului Freud și ne vedem obligați a vedea că, oricum am descrie un anume eveniment, avem în final aceeași poveste. Dar lingvistul Labov nu se poate opri să nu comenteze că există o diferență stilistică între a relata tern un eveniment dramatic și a-l colora cu o propoziție (exclamativă) de genul: „În viața mea nu m-am rugat atît de fierbinte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară treptat spre diversele specii narative care, în același timp, se conformează cu modelul sau se îndepărtează de la el. (1977: 81) El sugerează că lingvistica „pare rezonabilă” ca model fondator pentru analiza narativă, dar subliniază
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
PSE se vede constrâns să-și flexibilizeze condițiile de aderare și să accepte candidatura unor formațiuni post-comuniste care nu au același statut ca și socialiștii maghiari, a căror contribuție la căderea cortinei de fier a fost decisivă. Georges Dumézil, reputat lingvist și antropolog, constata că spiritul uman este "esențialmente ordonator și clasificator". În viața politică, actul clasificator este locul unei lupte intense unde se confruntă strategii de demarcare, ba chiar de stigmatizare, precum și referințe identitare de valorizare. Agenți ai conflictului, partidele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dintre spațiul lingvistic și cultural rusesc și cel românesc, moldovean însemna, la modul implicit, și „român“, iar limba moldovenească - o varietate a limbii române. Această relație apare cu clatitate din explicația dată, în 1990 - 1991, de un sătean din Republica Moldova lingvistului Ion Coteanu: el, săteanul, vorbea moldovenește, pe cînd Ion Coteanu vorbea românește, ca după carte; unul vorbea limba română în varianta ei literară, celălalt - în una dintre variantele ei locale, ceea ce se poate întîmpla în oricare dintre spațiile unde se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
română folosește grafie latină. Nu e de mirare nici că unii dintre politicieni au refuzat și refuză să accepte etnonimul român și glotonimul limba română în loc de moldov(e)an și limba moldoveneacă: din rațiuni politice <footnote A se vedea cazul lingvistului sovietic G. V. Stepanov, care în 1966 susținea că limba română și limba moldovenească se află într-o situație similară cu cea a limbii spaniole din metropolă și din celelalte țări hispanofone, pentru ca în 1972, cînd devenise director al Institutului
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
exprime esența și să-i asigure funcționarea în condiții optime: alfabetul latin“ <footnote Rezoluția Congresului al V-lea al Filologilor Români, Iași - Chișinău, 6 - 9 iunie 1994, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p. 4. footnote> . Este și meritul lingviștilor în faptul că președintele Republicii Moldova din acea vreme accepta că limba vorbită în țara sa este limba română: “Știința lingvistică dovedește că vorbirea noastră, graiul nostru moldovenesc constituie doar una dintre varietățile întregului glotic care are un singur nume
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Cel care are cunoștințe minime de dialectologie știe ca graiurile de tip moldovean, din cadrul dialectului dacoromân, nu se limitează la teritoriul Moldovei istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile universitare de la facultățile filologice, se abordează doar la clasificarea substantivelor și ortografierea acestora. Este adevărat că etimologia numelor proprii în general a preocupat pe lingviști, alteori și pe istorici și geografi, pentru informațiile pe care numele proprii le pot aduce în explicarea unor fapte de limbă sau a unor fenomene istorice sau geografice <footnote A se vedea toponimele care amintesc de fenomenul defrișării pădurilor; această
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ale clasicilor englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. 29. Vezi C. Bally, Trăite de stylistique francaise, Heidelberg 1909, vol. I, p. 184 și urm.: Le language figure. La pp. 194-195, Bally, vorbind nu ca teoretician al literaturii, ci ca lingvist, clasifică metaforele astfel : "Images concretes, saisies par l'imagination, images affectives, saisies par une operation intellectuelle...". Cele trei categorii stabilite de el le-aș numi 1) metafora poetică; 2) metafora rituală ("fixă"); și 3) metafora lingvistică (etimologică sau moartă). 30
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a unor tineri cercetători de la Centrul de fonetică, de la Institutul de folclor al Academiei și de la Universitatea București. In ședințe aproximativ lunare, s-au ținut comunicări, urmate de discuții, realizîndu-se în bună măsură nu numai un contact mai strîns între lingviști, critici literari, folcloriști si matematicieni (mai ales Solomon Marcus), ci si o metodologie de lucru comună, bazată pe cercetările lui R. Jakobson, V. Propp, Levi-Strauss, Chomsky, Greimas, Barthes si, în rnare măsură, pe principiile lui Wellek și Warren înșiși. S-
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum) este acceptată de mai mulți lingviști (Ritter, 1991, Bernstein, 1993, Farkas și de Swart, 2003, Munn și Schmitt, 1999, 2005, Déprez, 2005 ș.a.). Conform unei ipoteze recente, propuse de Dobrovie-Sorin (2009), numărul este o trăsătură (în sens minimalist, engl. feature). Poziția sa în grupul nominal diferă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coreferente (care se acordă) au două valori de gen: masculin și feminin (cf. GALR, GA2). Apare astfel o asimetrie între sistemul de gen al controlorului și cel al țintei. Existența genului neutru în limba română a fost contestată de unii lingviști, care au afirmat că româna are doar două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de faptul că este interpretat drept centru al sintagmei, fiind într-o poziție superioară în ierarhia sintactică a grupului. Sintagmele binominale cantitative sunt cele partitive și pseudopartitive, eventual și cele generice, de tipul un gen de probleme (pe care unii lingviști le încadrează la pseudopartitive, cf. Tănase-Dogaru, 2007). Sintagmele binominale cu sens calificativ sunt cele superlative și cele calificative. În general, se discută doar despre relația dintre partitive și pseudopartitive (Nedelcu, 2008); unii lingviști au urmărit însă și asemănările dintre sintagmele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]