9,794 matches
-
cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ținută "de urechi"? Cei doi ofițeri în retragere, după cîte le treceau prin cap sigur erau în retragere, un ofițer care să mai țină cît de cît de oștire n-ar fi îndrăznit să se gîndească la asemenea minuni, se liniștiseră cu totul, în privirea lucioasă a colonelului Stoicescu licărea chiar un fir de ironie sau de compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
triumf acum, în ajun. După aceea, ei, după aceea va fi altceva, altcineva, oameni cu scaun la cap care știu ce înseamnă regula, ordinea dată de bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
datohria! Nu împiedicați îndeplinihrea datohriei cu răsfățul dhreptuhrilor. Făhră datohria împlinită nimeni nu-și poate cehre dhreptul său! Și nici nu i se va da!" Oricine ar fi fast de acord cu acest punct de vedere și s-ar fi liniștit în temerile sale, dar nu și Mihail. Directorul Serviciului trecuse prin toate școlile de oratorie ale politicii bucureștene și de multă vreme nu se mai lăsa convins decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
datoria să o facă, erau plătiți cu bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
necheză ușor, deci rîdea, "nu e cazul, sînteți plătit anume ca să știți, nu este cazul. Faptele viitoare se îndreaptă implacabil către noi, cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți, nici au trebuie să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în Țară, care să strîngă hățurile puterii într-un pumn de fier. Aici Bîlbîie fusese magistral, ceea ce a descoperit cu tact, cu bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți de jandarmi, care au apărut cu poze în prima pagină, ridicați în grad, cu leafă mărită, ce nu face Guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secrete pentru cei de teapa lui fuseseră inventate și dacă mergea ceva bine atunci poșta militară și telefonul mergeau. Referințele se țineau după el mai ceva decît umbra proprie, îl urmăreau și în cel mai desăvîrșit întuneric, în privința asta era liniștit. De fapt era liniștit și nu se emoționa niciodată în astfel de situații, pentru că se dovedise de cîteva ori, de fapt de fiecare dată cînd a fost nevoie, că, de nu se putea ajuta singur să iasă dintr-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teapa lui fuseseră inventate și dacă mergea ceva bine atunci poșta militară și telefonul mergeau. Referințele se țineau după el mai ceva decît umbra proprie, îl urmăreau și în cel mai desăvîrșit întuneric, în privința asta era liniștit. De fapt era liniștit și nu se emoționa niciodată în astfel de situații, pentru că se dovedise de cîteva ori, de fapt de fiecare dată cînd a fost nevoie, că, de nu se putea ajuta singur să iasă dintr-o situație mai "delicată", atunci putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajuta singur să iasă dintr-o situație mai "delicată", atunci putea fi sigur că vor interveni într-un fel sau altul cei doi mitropoliți și vreo cinci voievozi cîți se putuseră număra pînă în acele zile în familia sa. Era liniștit pentru că niciodată nici un adjutant și nici un general care erau plătiți de Stat n-ar fi avut atîta putere, încît să-l înfunde cumva pe Șerban Pangratty. Numai dacă nu erau plătiți de Stat, ci de altcineva, de altcineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se liniștească, iar picioarele să nu-i mai tremure, înainte să se ridice și să plece în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab geamăt nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că era adevărat. —O să mergem!... exclama până la urmă Tapú Tetuanúi, ca și cum încă ar mai fi fost în tranșă. Vă imaginați? Cea mai grozavă expediție care s-a organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai potrivite în fiecare moment. Nu trebuie decât să ne spui ce să facem, iar noi ne vom supune. Se auzi un murmur de aprobare și, cu toate ca Miti Matái se aștepta la un asemenea răspuns, aceasta unanimitate păru să-l liniștească. —Bine!... continuă după câteva clipe. Atunci, dacă sunteți cu toții de acord, recomandarea mea este ca, începând de acum, bărbații cei mai puternici să-și dedice orele cele mai toride ale zilei pentru a dormi, iar nopțile pentru a vâsli, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
copii se strădui să strângă cât mai multă apă în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă, precum și faptul că barcă, odată lansată, prevăzută acum cu un balansier lung, se dovedea o ambarcațiune fiabila, păru să-i mai liniștească pe spanioli, alungându-le temerile cele mai sumbre. Setea și neputința de a părăsi acel colțișor arid de pământ îi menținuse până acum că într-o letargie, de aceea, descoperirea că aveau apă dulce mai mult decat suficientă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și murmura că pentru sine, deși mulți dintre ceilalți îl auziră și ei: —Taifun. —Taifun? repeta, alarmata, Vahíne Auté, ridicându-se dintr-un salt. Unde? Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița un zâmbet, cu intenția clară de a o liniști. —Nicăieri... Deocamdată! — Atunci ce vrei? Să ne sperii? interveni imediat Omul-Memorie, căruia începuse să-i tremure carnea fleșcăita. Nicidecum, răspunse. Dar daca marea se-ncălzește în continuare, este posibil să se formeze un taifun. Zâmbi încă o dată, în timp ce, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să-și justifice acțiunile, căci oricât de profundă ar fi fost ura față de acei sălbatici, mai profundă era repulsia față de propriile lor cruzimi. Una era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceia n-ar avea nici o legătură cu bestia îl îngrozea și doar spre dimineață, cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una dintre femei că grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul, explicându-i că, dacă Te-Onó n-ar fi fost dintotdeauna un neam de asasini, nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă. Ți le aduc mâine. Luana ridică pumnul. Cealaltă se chirci și strânse ochii. Îți jur! Ți le aduc mâine. Trezită din furie, Luana se liniști. Spuse doar scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]