11,844 matches
-
Știa că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase în bebelușii cu probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească și mai ales pentru a atrage norocul în anul care vine. Perechea de versuri este cu rimă, fiecare vers fiind alcătuit din cinci sau șapte caractere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bai (majoritatea în provincia Yunnan din sud-vestul Chinei): la prima masă din Noul An se bea apă dulce, obicei ce simbolizează o viață dulce în anul cel nou. Etnia coreeană (majoritatea în provincia Jilin din nord-estul Chinei): coreenii din China lipesc pe uși și pe porți perechi de versuri pentru Anul Nou și prepară mâncăruri cu specific local. Etnia mongolă (majoritatea în regiunea autonomă Mongolia Interioară din nord-vestul Chinei): în prima zi a Anului Nou, oamenii se îmbracă cu haine noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conform obiceiurilor de jertă, constă în prăjituri cleioase, asemănătoare cu rădăcina florii de lotus și are în compoziție dulceață tradițională chinezească. Prăjitura cleioasă are rolul de a-l împiedica pe Zeul Bucătăriei să vorbească în cer, de rău, familia vizitată, lipindu-i acestuia buzele. Desigur, aceasta pare a fi o înțelegere tacită între Zeul Bucătăriei și credincioșii săi, el acceptând cu bună știință această mâncare de la familia vizitată. Tradiția nu mai este așa răspândită în orașe, dar poate fi întâlnită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i povestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să fie utilizate mai mult în ornamentică sau în alte forme ale artei plastice. De exemplu, femeile din dinastia Tang (618-907 e.n.) le purtau pe cap ca podoabe pentru păr. Iar în dinastia Song, în secolul al XII-lea, erau lipite pe ferestre, pe porți și împodobeau pereții, oglinzile sau lampioanele. Tot atunci au apărut artizani specializați în acest meșteșug migălos. Decupajele din hârtie sunt o artă manuală, pentru care ca amator este suficient să ai un foarfece și o foaie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pictura pentru Anul Nou în Shanxi Pictura pentru Anul Nou în provincia Shanxi este împărțită în două mari forme de expresie. Cea din nordul provinciei, din orașul Datong și ținutul Ying este reprezentată prin desene decupate din hârtie care se lipesc pe geam, cu motive inspirate din opere literare sau cu animale aducătoare de noroc, flori și fructe, unele tipărite, altele pictate. În picturile din sudul provinciei, în afară de temele obișnuite, sunt reprezentate în mare proporție imagini pe teme religioase și desene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
2000, el ar fi ieșit președinte. Merită să ne gândim puțin ce s-ar alege de România dacă o scrisoare ca aceasta către ambasadorul SUA sau al altei țări ar fi trimisă de șeful statului. Săraci lipiți ecranuluitc "S\raci lipi]i ecranului" Pe undeva, prin vreun sertar, am o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ce-i drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul la testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un burjui nenorocit, ci pentru că nu ține cu Steaua. După ani de despărțire, Lucian Pintilie răsună din nou în sufletul meu, sinistru și clar, cu vocea acestui monstru pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
selectează modelele în societatea românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut să-și ocupe locurile pe creangă și într-un sistem ceaușist din care să fi fost înlăturați Ceaușeștii. După 14 ani de la Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
politicii românești, statul pe tușă l-a adus la disperare. A început o frază acum câțiva ani și ține morțiș să ne-o spună până la capăt. Pentru asta e dispus să intre în Parlament cu țărăniștii lui, oricum, fie și lipindu-se pe listele PRM, bot în bot cu C.V. Tudor, numai să intre. Nici o secundă nu s-a gândit dl Ciorbea ce-o fi în sufletul bătrânilor țărăniști care îl aud că vrea cu Vadim, cel care îi amintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu numai după avere. Gipul înseamnă, desigur, câteva zeci de mii de euro, înseamnă un consum enorm și inutil de petrol pe suta de km pentru a transporta una sau două persoane. În superbogata Americă există pe autostrăzi un culoar, lipit de axul drumului, numit HOV - High Occupancy Vehicles. Pe el au dreptul să circule, cu viteză mai mare, numai vehiculele cu mai mult de trei persoane în cabină - se încurajează astfel asocierile între proprietarii de mașini, rezultând economie de combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-l sărut. M-a oprit gândul că repet secvența cu milionarul bețiv și sinucigaș căruia Charlot, ud leoarcă, îi spune cu ochii la cer: „Tomorrow will be another day... The birds will sing...”. Oricum, Hidoșel s-a întors, s-a lipit de zidul Iunionului și a zis aprobând din cap: Konieț filma. Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescutc "Nichita St\nescu - o rud\ a lui Adrian P\unescu" Nu l-am cunoscut pe Nichita Stănescu. Dacă ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
știam și Stafie dintr-a treia pe care-l vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua. Când suna la ușa noastră, dacă eu lipseam, mama avea grijă să i-l dea la plimbare pe Matei, cu căruțul. Cubanezu era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl încălzea pe Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a lipit de-un perete, a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box. În Abecedar scria așa: „Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire), să învețe poezia, să cânte cântecelul, să-i dea în dar mămicii de 8 martie inima (și, în plus de asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să construiască viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mitraliere a armatelor sale fictive, se dovedea extrem de grijuliu în privința numărului și extravaganței cohortelor sale de soldăței, se arăta neîndurător cu plebea dornică de a-i intra în casă și de a-i răvăși comorile, era gata oricând să-și lipească urechea de asfalt ca să ne vestească sosirea lui Winnetou, nu dădea doi bani pe discurile cu Neghiniță și Harap Alb, în schimb, era pregătit să jure credință veșnică celui ce se va învrednici să-i devină frate de cruce. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dederist, un fel de burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu pete mari, negricioase, pe piept. După zeci de cauterizări, doctorii au declarat că vena nu mai poate fi lipită cu nitrat de argint, iar mama m-a dus la Fundeni și la Colțea, unde un chirug a vrut să-mi vulcanizeze nasul cu o bucată de piele decupată de pe spate sau de pe fund, iar un orelist s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet În trup, ca marea În timpul fluxului. Chestia de metal era delicios de caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și dormit. Da, sînt sută la sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de timpuriu În viață, are o consistență minunată și, În unele cazuri, chiar și un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]