8,558 matches
-
din județul Galați, iar prin gospodăriile oamenilor, lângă casă, s-au mai păstrat câțiva „butuci” de vie pânăă la primul război mondial. Asemenea vii aveau locuitorii răzeși, iar după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de vie pânăă la primul război mondial. Asemenea vii aveau locuitorii răzeși, iar după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță hibrid. Viță nobilă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avea la Lunca preotul Ion Păvăluță, iar la Fruntești (Moara lui Conachi) un țăran înstărit care avea și cazan de rachiu. Evident, proprietarii Rosetti aveau plantații de vii nobile, via lui Boteanu în Slobozia - Filipeni și via Virginiei Lambrino cu livadă și grădină de zarzavaturi. În Slobozia se păstrează toponimul „După Vie”, după un deal expusă la soare, unde, pe vremuri bune, creștea vița autohtonă. Cei din Fruntești și-au concentrat viile - diferite soiuri hibride - pe panta dealului care vine spre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Fruntești, care, la 1845, cumpără de la Rosetti dreptul de a desface băuturi, dar afacerea nu merge, iese în lipsă cu 500 lei (sumă foarte mare atunci), se împrumută de la boierul Grigore Rosetti, dar pune zălog venitul propriei moșii (stânjenii), livada, casa, acareturile și tot ce ține de casă pe 2 ani. Casa răzeșului a fost folosită de boier, așa cum a fost înțelegerea, pentru crâșmă, vindea acolo vin omul boierului. în comuna Filipeni, ca peste tot în România, au acționat în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cioplit de meșterii din sat în curtea colii vechi și transportat și cu elevii din clasa a VII-a la locul de construcție pe un teren care fusese în folosința preotului bisericii din Lunca. În jurul școlii a fost plantată o livadă pe două ha de teren la care au lucrat și cadrele didactice, între care și Miron Boca. Vasile Totolea a mai construit o școală mare la Bijghir, lângă Bacău, unde a funcționat un timp, până în 1965, când a fost promovat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
recolta cealaltă, obligațiile materiale și financiare erau suportabile, stăpânăii interni și externi erau moderați în cereri. În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea erau țărani, dependenți, așezați cu învoială pe moșia boierească care avea 18-20 capete de vite, aveau livezi și vii și, deci, nu se punea problema mâncării. Condițiile economice și politice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care adăugăm cauze demografice, au făcut alimentația în familiile țărănești cu pământ insuficient, să devină o problemă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat elevii cu învățători și profesori. Comuna a rămasă cu o infrastructură mai mult decât deficitară: drumul principal nu era pietruit, nu putea fi folosit decât când era uscat. După 1960 s-a făcut drumul de la Secuieni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din care 1849 ha reprezenta proprietatea obștească, iar 193 ha erau date în folosința membrilor cooperatori. În anul 1980 suprafața de teren arabil deținută era de 1170 ha, 350 ha erau pășune, 12 ha fânețe, 51 ha vii, 20 ha livezi. CAP-ul era organizat în 5 brigăzi de câmp și o brigadă zootehnică, organizate pe echipe, iar echipele pe grupe de familii. Fiecare membru primea 0,30 ha, iar locul ocupat de construcții nu trebuia să depășească 500 m2. Ziua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
A crescut suprafața totală de la 330,32 ha la 2246 ha, din care loturi în folosință - 234 ha. Suprafața arabilă: 1583 ha. Se observă creșterea și diversificarea producției vegetale și animale paralel cu aplicarea principiilor organizatorice: pășuni naturale - 425 ha; livezi tinere - 24 ha; păduri și vegetație forestieră - 36 ha, numărul de brigăzi - 5; numărul echipelor - 38, 2 mixte, 2 zootehnice. Numărul celor care lucrează: 762 persoane. Se fixeaz retribuția pentru președinte în zile muncă - 522; vicepreședinte - 385; contabil principal - 420
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
terenuri neagricole. Suprafața totală este repartizată astfel: 427teren arabil ÎÎÎ 3754,60 ha ÎÎÎÎ .50,96%pășune ÎÎÎÎ.. 1485,86 ha ÎÎÎÎ. 20,17% - fânețe ÎÎÎÎ........ 48,21 ha ÎÎÎÎÎ.0,65% - vii ÎÎÎÎÎÎÎ 78,00 ha ÎÎÎ........ 1,06% - livezi ÎÎÎÎÎ.. 301,00 ha ÎÎÎÎÎ 4,09% Total teren agricol 5667,68 ha 76,92% - păduri ÎÎÎÎÎ 1309,96 ha ÎÎÎÎ.. 17,78 % - ape ÎÎÎÎÎÎÎ 24,65 ha ÎÎÎÎÎ.. 0,33% - drumuri ÎÎÎÎÎ 158,98 ha ÎÎÎÎÎ. 2,16% - curți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-au tot întins de-a lungul marii podgorii, înghițind livezile, butucii de viță, brazdele de pământ bun. Orașul nostru nu e prea mare. Nu este V., nici pe departe. Totuși, poți să te pierzi în el. Înțeleg prin asta că are suficient de multe colțuri umbrite și de foișoare pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud care îmbrățișau dealul acoperit cu vii și cu livezi de pruni. Fracasse făcuse din ele un locșor drăguț, pe care l-am văzut într-o seară sau două când am stat și am vorbit, despre orice și despre nimic, fiecare dintre noi puțin rezervat, un loc ce mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale Harding, Zbor deasupra unui cuib de cuci; Rudy, Patima roșie; Nae Girimea, D’ale carnavalului; Astrov, Unchiul Vanea; Gelu Ruscanu, Jocul ielelor; Lopahin, Livada cu vișini; Tipătescu, O scrisoare pierdută; Rică, Bărbați și femei... până la sfârșitul raftului, mai erau și alte casete cu spectacole înregistrate, multe titluri amestecate, nici o ordine între ele, totul se termina cu Lear, din Regele Lear, ultima premieră) și tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și așa?, dar unde este domnul?, plecați singură?), am pornit așa, de la nimic. A cumpărat soțul meu pământul cu banii de pe un film, mult pământ, precum vezi, dar ne prinde bine, grădină ca a noastră nu are nimeni în Snagov, livadă, solar, gazon englezesc, cuptor afară, fântână arteziană, pergolă etc... Nu mai spun de casa în sine, pe care am început-o încet, cu puțini bani, am împrumutat, cei mai buni prieteni ne-au dat bani cu camătă, niște dobânzi îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele e salvarea mea de aici, de când o avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apele. Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone de apă. Anul apelor. Căldurile căzuseră și ele peste Pământ. Tot în anul acela, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie din ultima sută de ani, a comunicat NASA... În livada actriței Loredana Buzescu, nu mai e așa de cald, se apropie noaptea lui 15 octombrie. Soarele și-a închis cele șapte încăperi, o lumină ciudată învăluie totul, cerul, pământul și lacul din apropiere. Sub mărul cu o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâinile ciudate, parcă nu ar fi ale ei, Dumnezeule!, sunt mâini de femeie bătrână, le-oi fi ținut prea mult în jos, se mai schimbă și ele, dar... femeia suspină din nou, parcă locul ei nu ar mai fi în livada cu meri, parcă și-ar fi terminat misiunea, parcă ar trebui să iasă, să plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apleacă greu, sunt ca o femeie bătrână, cât m-a stors povestea asta!, stinge țigara de pielea păsării, împinge printre pene, pielea sfârâie, miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici, aș putea da, pentru asta, iscălitură și pecete, nu, nu, n-o să mai pot pleca, lângă ea, în livada asta, e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi avut un defect de construcție - trei organe genitale în loc de unul - și cele trei Contese fericindu-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pustiu”; ideograma în limba niponă; „mare”; în limba română; „Ochiul vânătorului / și atătea păsări ucise! / Cuiburi goale în copaci.”, iar în traducere prin ideogramă niponă: „vânător”. Pentru a sugera frumusețea și inefabilul acestor poeme exemplificăm: „Chipul Tău, Doamne, / Deasupra întrebărilor / - livadă înflorită”(Ideogramă japoneză: Titlu: Dumnezeu, pag. 82); „Copacii goi, / pădurea fără cuiburi, / doar vântul - / simfonie.”( Ideograma japoneză: Titlu: Simfonie, pag. 96); „Dinspre miazănoapte, / către miazăzi / cocorii - ecoul verii” (Ideograma japoneză: Titlu: Cocorii. Iată cum este apreciată această poezie de către criticul
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FEMEIA-N SUSPIN Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Femeia-n suspin nu-și iubește umbra, în livezile coapte, ochii ei verzi se măresc. Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
Preaînalt. După secole de suferință, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Justinian Chira - Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, și cu aprobarea Sfântului Sinod, Părintele Paroh din localitatea Săpânța - vrednicul slujitor Grigore Luțai, a rectitorit voievodala mănăstire, dincoace de graniță, în Parcul Dendrologic „Livada“. Tot același Părinte Grigore Luțai - Parohul Bisericii Ortodoxe Române din comuna Săpânța și al renumitului Cimitir din localitate, rectitorește acum biserica parohială, conturându-i și conferindu-i o maiestuozitate și o frumusețe extraordinară, într-un grăitor și autentic stil românesc
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Acasă > Cultural > Spiritual > IOAN EVCRATA - LIVADĂ DUHOVNICEASCA (2) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 7 VIAȚĂ ȘI MOARTEA UNUI CĂLUGĂR OARECARE, CARE A REFUZAT SĂ FIE IGUMEN LA MĂNĂSTIREA TURNURILOR Un călugăr locuia în lavra Turnurilor
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]