KorAP: Find »[drukola/base=locotenent & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...239 >

5,961 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

penetrăm, tot mai e de muncă la el... Râd amândoi. Așa Îi găsește Nuți când vine cu cafelele, cu croasanți proaspeți, slăbiciunea colonelului Istrate de când a ieșit prima oară În Franța, cu Maurer, și coniac Rémy Martin. Tot de-atunci... Locotenentului nu Îi e foame și nu poate mânca atunci când aude clefăitul colonelului. — Nici coniac nu servești? A, da, ești cu yoga și vegetarian, râde Ispas, băi, tu iei toți microbii de la obiective. Trebuie să Îl penetrezi pe Bivolaru, devii yoghin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
eforturilor de recrutare a lor ca agenți ai noștri pentru a supraveghia informativ familia Manu Traian. Acum o să o adaug și pe Dobrotă Florica. — Procedura? La ce te-ai gândit? — În ce privință, tov colonel?... În privința mă-tii, mă scuzi, locotenente, așa e vorba noastră românească, din popor! Mama dumneavoastră e colega noastră, n-a ieșit Încă la pensie, nu? Dar noi ce vorbeam? Cum Îl brichisim pe Izvoranu-tatăl! La planuri de măsuri pe hârtie ești bun, bă, dar la practică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să-l ciomăgim un pic? Poate nici nu e nevoie... când o vedea că se lasă cu priponit! Dar astea-s pe hârtie, să te văd la treabă! Dacă operațiunea reușește, s-ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Dar astea-s pe hârtie, să te văd la treabă! Dacă operațiunea reușește, s-ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

abatere de peste 700 de kilometri.Trebuia să fie parașutați În zona Zvolen, În Cehoslovacia... - Fosta Cehoslovacie... - ce-ți spun eu! Rusul zice: Vseo ravno! - Adică? - Adică... oriunde, nu contează, contează să fie Înainte, vperiod... - Bine, dar totuși... - Nu-nțelegi, domnule locotenent, că Rușii nu gândesc cu bine-dar-totuși? Că ei gândesc altfel? Ei nu-s de pe pământul ăsta, au picat din lună - sau noi am picat, dracu să ne ia... I-au trimis... ca să-i trimită! Aveau ei plan de trimiteri! Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte, -n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandantul Garnizoanei și autoritate supremă într-o regiune cu o întindere cât jumătate din Italia, dar în care nu trăiau mai mult de opt sute de suflete, cei șapte ani petrecuți la Adoras erau pedeapsa pentru că ucisese un tânăr locotenent ce îl amenințase că va da în vileag neregularitățile în contabilitatea regimentului său anterior. Condamnat la moarte, unchiul său, faimosul general Obeid-el-Fasi, erou al Independenței, reușise, datorită faptului că fusese unul din adjutanții și oamenii săi de încredere în timpul războiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ei, problema e încheiată. — Din nefericire, noi nu putem face același lucru. Fiți cu ochii în patru până la noi ordine. — Am înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu postul din Tidiken. Cu locotenentul Razman. Anunță-mă când ai legătura. Se îndepărtă să se plimbe singur în noapte, contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-l accepte ca însoțitor și tăindu-i gâtul căpitanului tocmai când reușise să-l convingă. Nu. Nu se născuse încă „Fiul Vântului“ care să-i poată face așa ceva și să rămână în viață. Nu se născuse încă. — Domnule sergent! Domnul locotenent la aparat. Alergă într-acolo. — Domnul locotenent Razman? — Da, sergent. L-ați prins pe targuí? — încă nu, domnule locotenent. Dar am impresia că traversează marele erg de la sud de Tidiken... Dacă-i trimiteți pe oamenii dumneavoastră, ar putea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
gâtul căpitanului tocmai când reușise să-l convingă. Nu. Nu se născuse încă „Fiul Vântului“ care să-i poată face așa ceva și să rămână în viață. Nu se născuse încă. — Domnule sergent! Domnul locotenent la aparat. Alergă într-acolo. — Domnul locotenent Razman? — Da, sergent. L-ați prins pe targuí? — încă nu, domnule locotenent. Dar am impresia că traversează marele erg de la sud de Tidiken... Dacă-i trimiteți pe oamenii dumneavoastră, ar putea să-i taie calea înainte de-a pătrunde în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
încă „Fiul Vântului“ care să-i poată face așa ceva și să rămână în viață. Nu se născuse încă. — Domnule sergent! Domnul locotenent la aparat. Alergă într-acolo. — Domnul locotenent Razman? — Da, sergent. L-ați prins pe targuí? — încă nu, domnule locotenent. Dar am impresia că traversează marele erg de la sud de Tidiken... Dacă-i trimiteți pe oamenii dumneavoastră, ar putea să-i taie calea înainte de-a pătrunde în munții Sidi-el-Madia... Se lăsă tăcerea. într-un târziu, vocea locotenentului se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
nu, domnule locotenent. Dar am impresia că traversează marele erg de la sud de Tidiken... Dacă-i trimiteți pe oamenii dumneavoastră, ar putea să-i taie calea înainte de-a pătrunde în munții Sidi-el-Madia... Se lăsă tăcerea. într-un târziu, vocea locotenentului se auzi, plină de îndoială. — Dar asta e la aproape două sute de kilometri de aici, sergent... —Știu, admise. Dar dacă intră în Sidi-el-Madia, toate armatele din lume n-or să-l mai poată găsi. E un labirint. Locotenentul Razman se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
târziu, vocea locotenentului se auzi, plină de îndoială. — Dar asta e la aproape două sute de kilometri de aici, sergent... —Știu, admise. Dar dacă intră în Sidi-el-Madia, toate armatele din lume n-or să-l mai poată găsi. E un labirint. Locotenentul Razman se gândi ce să răspundă. îl disprețuia pe sergentul Malik, așa cum îl disprețuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
lor. — Nu toți erau colonelul Duperey, știi foarte bine. Ai uitat de Legiunea Străină și de asasinii ei? Și ei ne-au distrus triburile, le-au decimat, le-au luat puțurile și pășunile și le-au împins spre pământurile pietroase. Locotenentul Razman își aprinse pipa, aruncă o privire spre bucătărie și spuse: — Ți se arde carnea. Nu, adăugă apoi. N-am uitat de Legiunea Străină și de brutalitatea ei. Dar știu că se purtau așa pentru că erau într-un permanent război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
deși presupuneam că aici o să facem economii - îl întrerupse cu un gest. Nu. Nu mă plâng. Mi-ajunge cât avem. Vreau doar să te fac să înțelegi că nu stă în puterea ta să rezolvi toate problemele. Nu ești decât locotenentul unui detașament care nici măcar nu e pe hartă. Fii calm... Când o să fii ca Duperey, colonel guvernator al regiunii și prieten intim cu președintele republicii, poate o să reușești să faci ceva. — Nu cred că atunci o să mai fie cineva pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret la ușă și își întoarse privirea într-acolo. — Intră! - zise. în prag se contură silueta foarte înaltă a sergentului Ajamuk, care luă poziția de drepți și duse mâna la turban. — Să trăiți, domnule locotenent! salută. Bună seara! adăugă respectuos. Totul e în ordine la post. Ordonați ceva? — Da. Intră, te rog, îi spuse. în zori plecăm spre sud. Nouă oameni cu trei vehicule sub comanda mea, iar dumneata preiei comanda aici. Pregătește totul, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că targuí-ul ar putea să traverseze erg-ul spre Sidi-el-Madia - văzu expresia celuilalt, care se strâmbase. Nici mie nu-mi face plăcere, dar se presupune că e datoria noastră. Sergentul Ajamuk își cunoștea perfect obligațiile, dar îl cunoștea și pe locotenentul Razman și știa că-și poate permite un comentariu: — Cu tot respectul, domnule, zise. Nu ar trebui să permiteți ca scursorile astea din Adoras să vă bage în problemele lor... — Fac parte din armată, Ajamuk, îi atrase atenția. Vrem, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
băgați în păcat, doamnă, recunoscu Ajamuk. Nevesti-mii, oricât s-ar strădui, nu îi ies la fel... își înfipse dinții enormi și foarte albi în aluatul crocant de migdale și-l savură cu desfătare. Cu gura încă plină, adăugă: — Permiteți, domnule locotenent, dar cred că ar trebui să-mi dați voie să merg cu dumneavoastră. Nimeni nu cunoaște ca mine regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
merg cu dumneavoastră. Nimeni nu cunoaște ca mine regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu o pauză ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
acceptă în cele din urmă. Vii cu mine. Trezește-mă la patru! Sergentul Ajamuk se ridică în picioare ca împins de un resort, luă poziția de drepți fără să-și poată ascunde mulțumirea și se îndreptă spre ușă. — Mulțumesc, domnule locotenent! Noapte bună, doamnă... Și mulțumesc pentru prăjituri. Ieși trăgând ușa după el, dar locotenentul Razman îl urmă după câteva clipe și se duse să se așeze în tindă, să privească noaptea și deșertul ce se întindea în fața lui, pierzându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se ridică în picioare ca împins de un resort, luă poziția de drepți fără să-și poată ascunde mulțumirea și se îndreptă spre ușă. — Mulțumesc, domnule locotenent! Noapte bună, doamnă... Și mulțumesc pentru prăjituri. Ieși trăgând ușa după el, dar locotenentul Razman îl urmă după câteva clipe și se duse să se așeze în tindă, să privească noaptea și deșertul ce se întindea în fața lui, pierzându-se în întuneric. Souad veni lângă el și rămaseră așa, în tăcere, o bună bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
brațului său, și-l potrivi la ochi și-l distinse, într-adevăr, pe călărețul ce înainta încet sub soarele puternic al dimineții. Da, recunoscu. E acolo, dar am impresia că ne-a văzut. S-a oprit și se uită încoace. Locotenentul Razman luă binoclul și privi iarăși spre punctul unde, prin pâcla ce se reflecta pe suprafața albă, Gacel Sayah privea și el spre locul unde se aflau, la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
privească: — Ce vrei să zici? — Ce-am zis, răspunse sergentul cu naturalețe. Mașinile noastre nu pot coborî în salină. Chiar dacă am găsi o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura surdă a sergentului care, după o pauză, spuse: — Eu nu pot continua. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
niciodată. Ajamuk făcu un gest de aprobare, confirmându-i vorbele. Poate că o să-și aștepte moartea, dar nu se va preda niciodată. — E posibil, recunoscu. Dar e limpede că nu putem merge după el. O să așteptăm! Cum ordonați dumneavoastră, domnule locotenent! — Rămâi pe recepție. întrerup și închid! închise întrerupătorul și se întoarse spre Ajamuk. — Ce vrea ăsta? șuieră printre dinți. Pretinde să alergăm după un targuí în pustiul ăsta ca să se joace cu noi și să ne împuște? Făcu o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]