KorAP: Find »[drukola/base=locotenent-colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...67 >

1,675 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

Romulus P. Voinescu și au fost prezenți general Eracle Nicoleanu, prefectul Poliției Capitalei, general Alimănescu, comandantul Diviziei 4 Infanterie, general Jujescu, comandantul Comenduirei Pieței București, colonel Ghițescu, membru delegat permanent la Prefectura Ilfov, N. G. Cantuniari, inspector general al C.F.R., locotenent-colonel Titus Carapancea, comisar regal, colonel Constantin Bolintineanu, șef de Stat Major al Diviziei 4 Infanterie, maior Pârvulescu, șeful Biroului Informații din Corpul 2 Armată, căpitan Costescu, șeful Biroului Informații din Ministerul de Război, D. Cernescu, procuror general, Samoil și Manea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Cernăuți aceasta se află la o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează în locuința unui oarecare Schwamberg, care are „o fată foarte frumoasă”. Un tentacul al organizației de spionaj sovietice se afla la Marele Stat Major, unde un locotenent-colonel - „implicat și el în spionajul sovietic” - s-a arătat îngrijorat, la o întâlnire cu Filipciuc și Nevitzki desfășurată la 22 mai 1928, de posibilitatea deconspirării sale. Un alt personaj suspect s-a dovedit a fi Artur Gustav Niman, care lucra

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ansamblu, conducerea Ministerului de Interne a trimis în străinătate diferiți ofițeri, în scopul de a studia organizarea unor servicii similare din Europa, atribuțiile acestora și, la întoarcere, să propună măsuri de îmbunătățire. Unul dintre cei trimiși la studii a fost locotenent-colonel Vasile Barbu, care și-a publicat impresiile și concluziile în urma experienței dobândite. În privința organizării polițiilor urbane, acesta a constatat că în Franța atribuțiile sunt împărțite între Poliția statului și Poliția comunală. Poliția statului cuprindea Direcția Siguranței Generale, Poliția Parisului și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trădare, scurgerea de secrete militare, abaterile contra republicii, nerespectarea regimului armelor etc. În ce privește Poliția britanică, ofițerul român a constatat că aceasta „diferă cu totul de cea a continentului european”, având un efectiv de 56.045 funcționari. O altă analiză a locotenentului-colonel Vasile Barbu a vizat organizarea informativă existentă în câteva capitale europene. La Paris funcționau patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției Judiciare, în Viena acționau 300 de detectivi, coordonați de Secția Criminală, iar capitala Ungariei avea organizat un corp de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de jandarmi a fost extrem de tranșant: „Dacă legislația polițienească a noastră nu lasă mult de dorit, apoi se poate spune că înfăptuirea dezideratelor legilor aproape că nici n-a început”. Un alt ofițer trimis în străinătate pentru documentare a fost locotenent-colonel Constantin Tobescu, unul din ofițerii de informații ai I.G.J., care a vizitat Cehoslovacia, Franța și Italia „ca să ia contact cu jandarmeriile străine”, dar acesta a constatat că, în România, „nu avem nimic a modifica, deoarece instituția noastră corespunde nevoilor noastre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contraspionaj, denumit Secția defensivă, avea sediul în cazarma Hadik din Budapesta, acolo unde se afla Parchetul militar special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn) și iugoslavă (locotenent-colonel Gabor Fülop). D.G.P. a identificat și modalitatea de anchetă și judecată a celor suspecți/vinovați de spionaj împotriva Ungariei. După pronunțarea sentinței, condamnatului i se făceau promisiuni de reducere a pedepsei și chiar eliberarea sa, dacă va da informații utile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
judiciar, de stabilire a identității țiganilor nomazi și de asigurare a unei verificări mai bune a circulației rutiere au încheiat ședința din 25 iunie 1935. La 9 august 1935, inspectorul general al I.G.J., general Barbu Pârâianu și șeful Serviciului Jandarmeriei, locotenent-colonel Anibal Panaitescu, au înaintat Ministerului de Interne un raport privind problemele cu care se confruntă instituția în vederea îndeplinirii sarcinilor informative/contrainformative. Astfel, discuțiile între locuitori au fost apreciate drept „cel mai mare izvor al informațiilor”, care sunt monitorizate pentru a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
memorialistice, se pare că la organizarea serviciului de informații al Jandarmeriei și-a adus aportul Constantin Dumitrescu, care avea studii juridice și economice. Interesul conducerii I.G.J., în special a generalului Constantin Dimitrescu, și continuitatea la șefia serviciului, unde au activat locotenent-colonel Anibal Panaitescu și apoi colonel magistrat Ștefan Gherovici, au asigurat un cadru propice de lucru și o stabilitate a obiectivelor informative/ contrainformative. În perioada următoare, Serviciul Jandarmeriei va deveni din ce în ce mai bun din punct de vedere al calității și, mai ales

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
reorganizări și redimensionări, însă a reușit să-și păstreze liniile directoare de activitate nealterate. În 1930, Diviziunea a II-a era condusă de generalul de brigadă Dumitru Dragomir, iar în cadrul celor două secții din subordine activau, ca ofițeri superiori, patru locotenenți-colonei și 14 maiori. În întreaga perioadă analizată s-au succedat la conducerea structurii colonel Simion Florescu (1929-1931), colonel Alexandru Glatz (1932-1935) și colonel Aurel Moldoveanu (1936-1938). C. Serviciul Secret de Informații C.1. Evoluția structurală Creșterea rolului și importanței Serviciului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la sediul D.G.P., în data de 18 august 1931. Reuniunea a fost prezidată de Victor Cădere, secretar general al Ministerului de Interne, și la ea au luat parte general Constantin Dimitrescu, inspector-general al I.G.J., dr. Eugen Bianu, subdirector-general al D.G.P., locotenent-colonel Filip, șef de Stat Major al I.G.J., Vintilă Ionescu, șeful Corpului Detectivilor și inginer Mereuță, delegatul Regiei Autonome a C.F.R. Acesta din urmă a expus greutățile financiare ale instituției, care nu permit angajarea mai multor soldați pentru paza liniilor de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acțiune pentru probleme sociale, acțiuni informative/contrainformative, studii profesionale și directive de specialitate. De asemenea, pe lângă Cabinetul ministrului de Interne a luat ființă un Serviciu de Informații și Contrainformații cu „un caracter permanent”, în care au fost încadrați, ca șefi, locotenent-colonel Mihail Cireș și căpitan Ioan Diaconu. Noile modificări organizatorice au cerut timp pentru a se armoniza și omogeniza, însă acest lucru a fost greu de transpus în practică, în condițiile în care România s-a aflat în situația de a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rural. În Ținutul Someș, Inspectoratul de Poliție și Siguranță a primit în frunte pe colonel Anibal Panaitescu, fost șef al Serviciului Jandarmeriei din I.G.J., Serviciul de Informații și al Poliției Judiciare pe inspectorul Valeriu Popovici, iar Serviciul Ordinei Publice pe locotenent-colonel Sabin Codarcea. Serviciul de Informații și al Poliției Judiciare a avut următoarea organizare: 1. Biroul Informații. 2. Biroul Control Străini. 3. Biroul Presei. 4. Biroul Radio. 5. Biroul Telefonic. 6. Biroul Judiciar. 7. Compartiment curieri și șoferi. La Inspectoratul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a comunicat Serviciului Jandarmeriei că, din ordinul Ministerului de Interne, „s-a fixat domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș d-lui. col. Beck Joseph împreună cu familia, personalul de serviciu, un șofer și un valet de cameră”. A doua zi, 16 iulie 1940, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Ilfov a răspuns că fostul ministru este „bolnav de colită”, fiind imobilizat la pat, și „roagă” să i se trimită un medic. Căpitanul medic Alexandru Vișan l-a vizitat și a constatat că pacientul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
misiunea de a ocupa satele de lângă frontieră și a provoca un conflict etnic al locuitorilor cu populația nemaghiară. Au fost, de asemenea, semnalate acțiuni în regiunea Salava și în sectorul Satoralja - Ujhely - Salgotarjan, unde a acționat o echipă condusă de locotenent-colonel Pronay „cunoscut terorist din 1920”. Pe baza studiilor din Cehoslovacia, S.S.I. a analizat modul de organizare, recrutare, instrucție și dislocare a acestor structuri paramilitare din Ungaria. Încă din luna septembrie 1938 au apărut primele informații asupra unor trupe neregulate, denumite

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
asigurarea legăturii confidențiale cu Budapesta, până la evenimentele din Cehoslovacia, când granița de vest a fost închisă, iar ei au întrerupt acțiunea. În februarie 1939, Köpf Karoly a efectuat o călătorie în Ungaria, unde a discutat cu Orosz Gabor și cu locotenent-colonel Csukos din Marele Stat Major ungar despre dezvoltarea organizației și posibilitățile de acțiune pentru viitor. Locotenent-colonel Csukos a avansat un nou plan de activitate, care a prevăzut mărirea numărului de membri și crearea unor nuclee în centrele urbane din Ardeal

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar ei au întrerupt acțiunea. În februarie 1939, Köpf Karoly a efectuat o călătorie în Ungaria, unde a discutat cu Orosz Gabor și cu locotenent-colonel Csukos din Marele Stat Major ungar despre dezvoltarea organizației și posibilitățile de acțiune pentru viitor. Locotenent-colonel Csukos a avansat un nou plan de activitate, care a prevăzut mărirea numărului de membri și crearea unor nuclee în centrele urbane din Ardeal populate, majoritar, cu alogeni. Preotul Köpf Karoly a revenit la Satu-Mare și a început să lucreze

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Fluxul de date a avut la bază elementele umane - agenții rezidenți 701 și 708, agenții 919 și 934 - dar și analiza unor materiale publice din străinătate valorificate în Buletine de informații. Tot în septembrie 1939, atașatul militar român din Turcia, locotenent-colonel Traian Teodorescu, a obținut date de interes privind propaganda sovietică îndreptată contra României. La Istanbul a luat ființă Asociația de Propagandă Comunistă pentru România, compusă din cinci membri, în fruntea cărora se aflau Smirnov și Vasilcenko. Aceștia au trimis în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu agenții sovietici identificați a activa în România. Unele explozii survenite în cadrul unor rafinării și câteva ciocniri de trenuri au atras atenția Abwehr-ului, care a suspectat executarea unor acte de sabotaj. În consecință, la 10 decembrie 1939, amiralul Canaris și locotenent-colonel Bentivegni, șeful Secției Contrainformații Ofensive, au venit la București, unde timp de două zile au pus la punct întărirea măsurilor de contrasabotaj și contraspionaj. Ionescu-Micandru s-a deplasat în capitala Germaniei la 18 decembrie 1939, iar discuțiile au avut ca

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lucra pe mai multe tablouri. Colaborarea cu aliații tradiționali a fost menținută la nivelul unui schimb de informații și tatonări reciproce asupra raporturilor geopolitice continentale. Pentru o imagine cât mai corectă, Moruzov l-a trimis într-un turneu european pe locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, fost șef al Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a Informații și detașat ca atașat tactic pe lângă Serviciul Secret. Acesta a efectuat, în perioada 3-18 martie 1939, o vizită în Polonia, Cehoslovacia, Germania, Anglia și Franța

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informații, agenții români au aflat că serviciul de spionaj și contraspionaj ungar pentru Ardeal își avea sediul în Cluj, pe strada Regele Carol al II-lea nr. 10, în fostul local al Corpului 6 Armată român, fiind condus de un locotenent-colonel. Punctual, problemele urmările de Poliția Tunel erau, în ordine, cele economice, politice, sociale și militare. O atenție deosebită a fost acordată posibilității și intențiilor Ungariei de a ataca România, dar și acțiunilor care vizau „distrugerea rezistenței morale a națiunii românești

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind propus de colonelul Ion Antonescu, șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ionel Stănescu, subdirector general (1942), Eugen Negulescu, directorul Poliției de Siguranță (din 1941), urmat în funcție de colonel Alexandru Bădescu (1943-1944), Virgil Bădulescu, subdirector al Poliției de Siguranță (1941), chestor Emil Iagolnița, șeful Serviciul Poliției de Siguranță din P.P.C. (1941), urmat de locotenent-colonel Ștefan Manolescu (din 1942). A.2. Corpul Detectivilor Corpul Detectivilor a fost una din structurile ostracizate în timpul statului național-legionar din cauza efortului informativ depus, cu bune rezultate, împotriva Gărzii de Fier. Șeful Corpului Detectivilor, Niki Ștefănescu, avansat apoi ca subdirector în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lei care au fost împărțiți astfel: 40.000 Ecaterina I. Florea, 10.000 copilul Nicolae I. Mărunțelu și 10.000 soldatul concentrat A. Ghițescu, iar cei doi jandarmi au fost citați prin Ordin de Zi pe I.G.J. Cei trei parașutiști, locotenent-colonel A. C. G. de Chastelain, șeful misiunii, maior I. Porter și căpitanul S. Mețianu, de origine română, aveau în principal misiunea de a-l informa pe Iuliu Maniu despre situația României, situație care presupunea o capitulare necondiționată în fața sovieticilor. Paradoxul l-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
2 Jandarmi, iar în foaia de notare comandantul său l-a evidențiat ca fiind „un excelent ofițer de jandarmi care trebuie să înainteze până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare” și îl propune a fi avansat la gradul de locotenent-colonel la excepțional. La această propunere s-au alăturat generalii Condeescu, comandantul Brigăzii 1 Jandarmi și Ștefănescu, comandantul Corpului de Jandarmi. În perioada 1 aprilie 1919-1 noiembrie 1920, maiorul Vasiliu s-a aflat la conducerea Batalionului Independent de Jandarmi „Moldova” din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
administrare, jandarmeria din regiunea alipită la România s-a prezentat „în mod vădit mai bine decât cea din celelalte provincii”, iar generalul Ștefănescu îl propune din nou la avansare în mod excepțional, iar aceasta se produce la 1 septembrie 1919. Locotenent-colonel Vasiliu este numit, la 1 noiembrie 1920, ajutor al comandantului Regimentului 1 Jandarmi, până la 1 aprilie 1921, după care este o perioadă director al alimentării din Subsecretariatul de Stat al Refacerii și Aprovizionării și este propus a fi avansat la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]