1,283 matches
-
un împărat. (adverb, "cândva, odinioară") Hai odată! (adverb, "acum, repede") Cum a ieșit din casă, odată a și început ploaia. (adverb, "imediat, simultan") A ajuns odată cu mama. (componentă a locuțiunii prepoziționale "odată cu") Odată ce ai început, mergi până la capăt. (componentă a locuțiunii conjuncționale "odată ce") I.7.5. Principiul simbolic explică scrierea cu majusculă, respectiv cu inițială mică a anumitor cuvinte 30, în general sau contextual. Vezi, de exemplu: * scrierea cu majusculă a numelor sărbătorilor laice naționale și internaționale: 1 Decembrie, 1 Iunie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
multe cuvinte și sens, expresia 39 îndeplinește, ca și cuvântul, o anumită funcție în context. NOTĂ. În literatura de specialitate 40, unitatea lexicală superioară (ca structură) cuvântului este denumită prin termeni diferiți: expresie, frazeologism, îmbinare (stabilă/ uzuală) de cuvinte, idiotism, locuțiune, sinapsă etc. Unii dintre acești termeni trimit către anumite contexte particularizante; de exemplu, se consideră idiotisme expresiile specifice unei anumite limbi (vezi, de exemplu, rom. roșu ca racul vs. fr. rouge comme une pivoine, "roșu ca un bujor"); îmbinările stabile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îmbinările stabile de cuvinte 41 (a-și da seama) se opun celor care nu au caracteristica stabilității (a lua măsuri îmbinare stabilă "a acționa" vs. a lua măsuri [pentru a-i croi o haină] două cuvinte noționale: verbul și substantivul); locuțiunea 42 se folosește, "clasic", cu precădere în analiza morfologică, pentru concretizarea perifrastică (sub forma unei expresii) a unei părți de vorbire: a o lua la sănătoasa (locuțiune verbală), în fața (locuțiune prepozițională), sinapsa trimite către succesiunea determinant determinat, succesiune interpretată unitar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
măsuri [pentru a-i croi o haină] două cuvinte noționale: verbul și substantivul); locuțiunea 42 se folosește, "clasic", cu precădere în analiza morfologică, pentru concretizarea perifrastică (sub forma unei expresii) a unei părți de vorbire: a o lua la sănătoasa (locuțiune verbală), în fața (locuțiune prepozițională), sinapsa trimite către succesiunea determinant determinat, succesiune interpretată unitar (bună ziua) etc. Formal, expresia este alcătuită din mai multe cuvinte, așadar nu se mai poate vorbi despre izolarea ei prin pauze de restul componentelor enunțului; "izolarea" este
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-i croi o haină] două cuvinte noționale: verbul și substantivul); locuțiunea 42 se folosește, "clasic", cu precădere în analiza morfologică, pentru concretizarea perifrastică (sub forma unei expresii) a unei părți de vorbire: a o lua la sănătoasa (locuțiune verbală), în fața (locuțiune prepozițională), sinapsa trimite către succesiunea determinant determinat, succesiune interpretată unitar (bună ziua) etc. Formal, expresia este alcătuită din mai multe cuvinte, așadar nu se mai poate vorbi despre izolarea ei prin pauze de restul componentelor enunțului; "izolarea" este asigurată de sens
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
chichirez etc.; contaminarea 70, combinarea într-un cuvânt a părți de cuvinte independente sinonime: impuls < imbold + puls; milog < milă + olog etc.; abrevierea unor denumiri: [tren] accelerat, [tren] rapid etc.; "onomatopeizarea" (crearea de onomatopee): câr-mâr; "crearea de delocutive" (substantive provenite din locuțiuni verbale): dare de seamă (< a da seamă), lansare la apă (< a lansa la apă) etc. (Zugun, 2000, pp. 148-151). II.4. Relații semantice Între sensurile anumitor unități lexicale se pot stabili o serie de relații semantice printre care: sinonimia, antonimia
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
categorii gramaticale diferite: [a] spera (a sufix pentru modul infinitiv) sperași (a sufix pentru timpul perfect simplu) sperau (a sufix pentru timpul imperfect); * omonime sintactice (structuri având valori/ funcții sintactice diferite): îi întoarce spatele (complement indirect + predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală: "îl respinge") îi întoarce spatele [pentru a-i lua măsurile] (complement indirect + predicat verbal + complement direct); Deși au fost invocate anterior în cadrul reperelor teoretice subsumate nivelului fonetic/ fonologic, omofonele și omografele sunt prezentate, în general, în literatura de specialitate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și regulile care guvernează modificarea, în cadrul flexiunii 78 (acolo unde este cazul), a acestei forme prin raportare la categoriile gramaticale. Conceptele centrale ale nivelului morfologic al limbii române sunt, așadar: * cuvântul (sintetic sau perifrastic, altfel spus, cuvântul propriu-zis și expresia/ locuțiunea) subsumat unei clase cu anumite caracteristici de ordin semantic, morfologic și sintactic clasa semantico-gramaticală79 (altfel spus, cuvântul ca "parte de vorbire"); în această accepțiune, cuvântul ca unitate dintre sens (lexical/ gramatical/ logic/ stilistic), formă (variabilă sau nu) și funcție (sintactică
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de comparație superlativ relativ de superioritate); * prepozițiile mărci pentru categoria gramaticală a modului, respectiv a cazului: a spera (a = marcă a modului infinitiv), de citit (de = marcă pentru modul supin); datorită lor (datorită = marcă pentru cazul dativ), în fața celorlalți (în fața = locuțiune prepozițională, marcă pentru cazul genitiv), pe masă (pe = marcă pentru cazul acuzativ); * conjuncția să marcă pentru modul conjunctiv; * verbele auxiliare mărci pentru categoriile gramaticale de diateză, mod și timp ale verbelor: Textul este citit de către toți elevii. (este = marcă pentru
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
iubire etc.) vs. substantive proprii (cele care denumesc un anumit element dintr-o clasă de elemente: Matei, Austria, Munții Bucegi etc.; * formă/ structură: substantive sintetice (concretizate într-un singur cuvânt, simplu sau compus: copil, Tudor, Ana-Maria, atent) vs. substantive perifrastice (locuțiuni substantivale) concretizate în expresii care transmit o anumită informație semantică și se comportă gramatical ca substantive: băgare de seamă, luare în râs, învățătură de minte, părere de rău etc.; * origine/ proveniență: substantive moștenite din latină (pâine, om, casă etc.) vs.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
determinat și categoria gramaticală a gradelor de comparație; sintactic, îndeplinește funcția sintactică-tip de atribut adjectival. Adjectivele din limba română se diferențiază 95 în funcție de: * formă/ structură: adjective sintetice: simple (frumos, politicos etc.) și compuse (gri-bleu, alb-negru etc.) vs. adjective perifrastice (locuțiuni adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
apropiere celălalt/ cestălalt etc.) vs. pronume de întărire (însuși, însăți etc.) vs. pronume posesiv (ai mei, al său, ale noastre etc.); * formă/ structură: pronume sintetice simple (el, voi, unul, care, ce, acesta) și compuse (dumneavoastră, ceea ce, nici unul) vs. pronume perifrastice / locuțiuni pronominale: cine știe cine, cine știe ce; * raportarea sau nu la categoria persoanei: pronumele personale pronumele personal propriu-zis (el, voi); pronumele personal de politețe (dumneaei, Înălțimea Ta); pronumele reflexiv (pe sine, se, își); pronumele de întărire (înșiși, însăți); pronumele posesiv (ai voștri, a sa
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
număr; sintactic, îndeplinește contextual fie funcția sintactică-tip de predicat verbal, fie funcția de marcă de tip categorial. Verbele din limba română se diferențiază 108 în funcție de: * formă/ structură: verbe sintetice (a împlini, a vrea, a iubi etc.) vs. verbe perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.); în cadrul clasei verbelor sintetice, se diferențiază verbe de conjugarea I (terminate în -a: a spera, a comunica etc.) vs. verbe de conjugarea a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unitate sintactică de sine stătătoare (de exemplu, în substitut de propoziție sau frază 115). Adverbele din limba română se diferențiază 116 în funcție de: * formă/ structură: adverbe sintetice, simple (mâine, sus, cum etc.) sau adverbe compuse (după-amiază, ici-colo etc.) vs. adverbe perifrastice/ locuțiuni adverbiale (pe neașteptate, din zi în zi, de jur împrejur, din când în când, nici pe departe etc.); * origine/ proveniență: adverbe primare, moștenite (unde, sus etc.) sau împrumutate (basta, barem, crescendo etc.) vs. adverbe formate pe teritoriul limbii române prin
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română se diferențiază 120 în funcție de: * formă/ structură: interjecții sintetice, simple (ura, bravo, miau, bis, halt, wow etc.) sau compuse (hodoronc-tronc, tic-tac, cip-cirip, lipa-lipa etc.) vs. interjecții perifrastice/ locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!; ei, asta-i!); * informația transmisă/ redată: interjecții propriu-zise (care transmit sentimente/ acte de voință: o, of, wow, hai etc.) vs. interjecții onomatopee (care imită zgomote din natură trosc, vâj, pic-pic etc., sunete produse de viețuitoare cip-cirip, miau, mor-mor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îndeplinind rol de marcă de tip categorial, respectiv raportual. Prepozițiile din limba română se diferențiază 123 în funcție de: * formă/ structură: prepoziții sintetice, simple (cu, în, spre, pe, sub, contra, conform etc.) sau compuse (de la, de pe, de pe la, până la etc.) vs. prepoziții perifrastice/ locuțiuni prepoziționale (alături de, în mijlocul, de-a lungul, de jur împrejurul, în dreapta etc.); * origine/ proveniență: prepoziții primare (pe, la, de, cu etc.) vs. prepoziții formate pe teritoriul limbii române prin compunere (din = de + în, de pe, de la, de pe la, despre, înspre etc.), respectiv prin conversiune (grație
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca o clasă de cuvinte nenoționale, invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă preponderent de tip raportual. Conjuncțiile din limba română se diferențiază 125 în funcție de: * formă/ structură: conjuncții sintetice, simple (și, că, să etc.) sau conjuncții compuse (ca să) vs. conjuncții perifrastice/ locuțiuni conjuncționale (din pricină că, cu toate că, măcar că, măcar să, cum că etc.); * origine/ proveniență: conjuncții primare (că, să, și etc.) vs. conjuncții formate pe teritoriul limbii române prin compunere (deci = de + aci, ca să, fiindcă, deoarece etc.), respectiv prin conversiune (De vrei, poți. de = conjuncție
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
micul prinț. Te rog... îmblânzește-mă, zise apoi. Bucuros aș vrea, răspunse micul prinț, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni și o mulțime de lucruri de cunoscut." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Realizați analiza morfologică a locuțiunilor verbale din textele de mai jos: (a) "Era prima zi de primăvară. Jane și Michael își dădură imediat seama, căci îl auziră pe domnul Banks cântând în baie, și nu făcea acest lucru decât într-o singură zi pe an
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
alăturare cu cratimă, respectiv prin contopire. Formulați enunțuri în care adverbul departe să îndeplinească funcții sintactice diferite. Exemplificați, în enunțuri, realizarea prin mijloace expresive a superlativului absolut al adverbului repede. Ilustrați, în enunțuri, sensurile adverbului odată. Exemplificați, în enunțuri, cinci locuțiuni adverbiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop. Formulați două enunțuri în care adverbul desigur să aibă valoare de element incident, respectiv de termen regent al unei propoziții subordonate subiective. Exemplificați, într-un enunț, valoarea predicativă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Formulați enunțuri în care să valorificați conjuncții coordonatoare copulative, disjunctive, adversative, respectiv conclusive. Exemplificați, în enunțuri, diferitele tipuri de propoziții subordonate pe care le pot introduce locuțiunile conjuncționale: cu toate că, din cauză că, măcar că. Precizați, prin raportare la enunțul: E atât de înalt de se lovește mereu de tocul ușii., tipul propoziției subordonate introduse prin conjuncția de și formulați enunțuri cu alte valori morfologice ale acestui cuvânt. IV. Nivelul sintactic
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
poate costuma/ asemenea oricui îi place mai mult. * adjectiv pronominal nehotărât: Copilul se poate costuma/ asemenea oricărui personaj îi place mai mult. * adverb relativ: A procedat/ cum a considerat oportun. * adverb nehotărât: Poți proceda/ oricum consideri oportun în acest context. * locuțiune conjuncțională: A răspuns/ fără să se gândească la implicații. C. CIRC. DE CAUZĂ complement circumstanțial de cauză propoziție subordonată circumstanțială de cauză/cauzală Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: Neatent, s-a împiedicat.; * interjecție: Din neatenție, buf cu scaunul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
el, dacă stelele nu sunt oare luminate pentru ca într-o bună zi fiecare să și-o poată regăsi pe a sa." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați enunțuri în care propozițiile subordonate să fie introduse, pe rând, prin: conjuncție subordonatoare, locuțiune conjuncțională subordonatoare, pronume relativ, adjectiv pronominal relativ, pronume nehotărât, adjectiv pronominal nehotărât, adverb relativ, adverb nehotărât. Subiect propoziție subordonată subiectivă Indicați subiectele din textele de mai jos, încadrându-le în tipologiile existente în literatura de specialitate și precizând (acolo unde
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei busuioc de pus la icoane." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) Formulați enunțuri în care predicatul să fie exprimat prin: (a) verb predicativ; (b) locuțiune verbală; (c) adverb predicativ; (d) interjecție predicativă; (e) interjecție onomatopeică având, în context, valoare predicativă. Transcrieți numele predicative din textele de mai jos și realizați analiza lor morfologică: (a) "Făt-Frumos se întrebă acuma cum să treacă peste râu. Râul era
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se trânti în pat și începu să plângă." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de loc să fie exprimat prin: (a) pronume personal propriu-zis precedat de prepoziție; (b) substantiv în cazul dativ; (c) adverb relativ; (d) locuțiune adverbială; (e) numeral colectiv, cazul genitiv, precedat de locuțiune prepozițională; (f) adverb interogativ; (g) pronume personal propriu-zis, formă neaccentuată, cazul dativ. Ilustrați, în enunțuri, dependența complementului circumstanțial de loc de: (a) un verb; (b) o locuțiune verbală; c) un adjectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Ștefănescu Delavrancea, Poveste) Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de loc să fie exprimat prin: (a) pronume personal propriu-zis precedat de prepoziție; (b) substantiv în cazul dativ; (c) adverb relativ; (d) locuțiune adverbială; (e) numeral colectiv, cazul genitiv, precedat de locuțiune prepozițională; (f) adverb interogativ; (g) pronume personal propriu-zis, formă neaccentuată, cazul dativ. Ilustrați, în enunțuri, dependența complementului circumstanțial de loc de: (a) un verb; (b) o locuțiune verbală; c) un adjectiv provenit din verb la participiu; (d) o interjecție predicativă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]