1,902 matches
-
a personajului: "În aceeași construcție lingvistică, există accentele a două voci diferite". Adoptând termenii lui O. Ducrot, vom spune că percepem doi "enunțători", puși în scenă prin cuvintele naratorului, care se identifică în persoana unuia dintre ei. Nu sunt doi locutori adevărați, asumându-și enunțările, spusele, ci două "voci", două "puncte de vedere" cărora nu li se poate atribui niciun fragment delimitat din discursul raportat. Cititorul nu reperează această dualitate decât prin discordanța dintre cele două voci, discordanță care îi interzice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
elementele care nu l-ar diferenția de discursul direct sau de discursul indirect: de exemplu, subordonarea de tipul (verb + că), specifică discursului indirect. Însă pot să apară eu și tu (este suficient ca aceste eu și tu să coincidă cu locutorul sau cu alocutorul din discursul care citează). În următoarele rânduri din François Mauriac: Protestă cu o fermitate neașteptată și pledă împotriva lui însuși. Eu nu pot, spunea el, să măsor amploarea greșelii sale200. În acest caz, eu desemnează naratorul, însă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exemplul precedent prezența unei incidente ("spunea el"), mai degrabă asociată discursului direct. De fapt, discursul indirect liber are multe aspecte, oscilând între două extremități care sunt, pe de o parte, discursul dominat de narator și lipsit de mărci ale subiectivității locutorului citat și, pe de altă parte, un discurs apropiat de discursul direct, în care vocea personajului îl domină clar pe narator. Acest contrast este perceptibil în cele două citate, în care discursul indirect liber este marcat în italice: (a) Se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un grup de actori care iau parte la o masă copioasă. Când avem de-a face cu gânduri sau replici atribuite unui personaj MOC sau pur și simplu unui număr redus de indivizi oarecare care conversează în cazuri în care locutorul nu este individualizat asemănarea face să nu se recurgă la discurs direct. Discursul indirect liber are avantajul de a nu trage linie între gânduri, percepții și vorbe, de a atribui un enunț unui subiect multiplu: într-o anumită situație, mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate să sintetizeze cuvintele mai multor personaje, redând, printre altele, și felul lor de a vorbi. În cazul de față, autorul nu a considerat necesar să-i ofere cititorului sentimentul unei enunțări deosebite. Acest personaj MOC nu poate fi un locutor, ci doar suportul unui punct de vedere, după cum se întâmplă și în următorul fragment din Gervaise: În anul acela, decembrie și ianuarie fură deosebit de aspre. Era un ger de crăpau pietrele. După Anul nou, zăpada zăcu trei săptămâni pe stradă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mare, atunci se poate vorbi despre o insulă textuală, ca în exemplul următor: Decanul Lescure declară "că dă impresia de o rară putere de sine, de o forță psihică incalculabilă"213. Există turnuri și cuvinte pe care cititorul le atribuie locutorului citat, și nu raportorului, chiar dacă nu sunt marcate tipografic. Anumite enunțuri determină chiar o apariție bruscă a discursului indirect. Să analizăm următoarele două fragmente în care locutorul citat este o țărancă (a), apoi un muncitor (b): (a) Apoi cu o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
forță psihică incalculabilă"213. Există turnuri și cuvinte pe care cititorul le atribuie locutorului citat, și nu raportorului, chiar dacă nu sunt marcate tipografic. Anumite enunțuri determină chiar o apariție bruscă a discursului indirect. Să analizăm următoarele două fragmente în care locutorul citat este o țărancă (a), apoi un muncitor (b): (a) Apoi cu o voce volubilă și mânioasă, ea povesti că Marie-Pierre făcuse cunoștință, nu-i păsa în ce fel, cu o damă, mutată de curând la țară, o pariziancă, o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dumnezeu! dacă nu-i venea de hac, nu se mai putea zice că e femeie"215. În (b), fragmentul subliniat din discursul indirect trimite clar la discursul indirect liber. În (a), substantivul care califică plasat în incidentă ("copilul!") este atribuit locutorului citat; el marchează o abatere de la discursul indirect, conducând la discursul indirect liber care urmează. Vom nota că fraza "o ciudățenie (...) ca o capră" ar putea fi interpretată chiar ca o apoziție la fraza precedentă, și nu ca un discurs
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
liber care urmează. Vom nota că fraza "o ciudățenie (...) ca o capră" ar putea fi interpretată chiar ca o apoziție la fraza precedentă, și nu ca un discurs indirect liber. În mod vădit, autorul este preocupat să redea turnurile, ethosul locutorului din vorbele citate și nu mai amestecă formele de discurs raportat. În cele două exemple de mai sus, există un "sociolect", un fel de a vorbi specific unui anumit loc (țăranii, muncitorii) care denotă un puternic contrast între vorbirea personajelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi fost judecate: nu din călătoria asta: lipsise el; afacerile de Stat îl rețineau într-o provincie al cărui nume ea îl uitase 216. În această serie de completive din discursul indirect, cititorul percepe (mai ales prin ritm) subiectivitatea locutorului citat, Psyché. De altfel, discursul raportat se desfășoară în maniera discursului indirect liber ("Ele ar fi fost... numele"), fără să se rupă de discursul indirect. De fapt, discursul indirect este intermediar între discursul indirect obișnuit și discursul indirect liber: completivele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
după substantiv sau în incidentă, însoțite, în acest caz, de un determinant hotărât și eventual urmate de un substantiv. Pe de o parte, Bietul general este foarte surprins, pe de altă parte, Este ruinat, bietul (băiat)! Prin folosirea acestor adjective, locutorul nu aduce o informație care clasifică substantivul, ci formulează o apreciere "în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dezvoltat o ramură a lingvisticii care își propunea să studieze fenomenele de coerență textuală, plecând de la postulatul potrivit căruia un text nu este o simplă succesiune de fraze, ci se constituie într-o unitate lingvistică specifică. Dat fiind faptul că locutorii sunt în stare să spună despre o înșiruire de fraze că este sau nu coerentă, suntem în măsură, credem noi, să acceptăm existența unei "competențe textuale" în virtutea căreia locutorii pot să producă și să interpreteze enunțurile care depășesc cadrul frazei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se constituie într-o unitate lingvistică specifică. Dat fiind faptul că locutorii sunt în stare să spună despre o înșiruire de fraze că este sau nu coerentă, suntem în măsură, credem noi, să acceptăm existența unei "competențe textuale" în virtutea căreia locutorii pot să producă și să interpreteze enunțurile care depășesc cadrul frazei. De fapt, de la frază la text, nu se depășește doar câmpul analizei lingvistice, ci se schimbă și universul. Cu siguranță, un anumit număr de constrângeri textuale țin de gramatică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a observat adesea dificultatea cu care se folosește articolul hotărât la substantiv, dacă grupul nominal este plasat chiar după
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el se află, la rândul lui, în contradicție cu purtarea la care ne așteptăm, în mod normal, de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
direct (discurs ~), 204, 205 direct liber (discurs ~), 217 discretă (funcționare ~), 266 discurs narativizat, 209 dominantă secvențială, 290 dumneavoastră, 61 "discurs" (vs "povestire"), 106 E empatie, 322 endoforă, 315 enunț (vs enunțare), 47 enunțare vs enunț, 47 enunțător, 48 "enunțător" (vs "locutor"), 180 epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anaforă~), 318 singular (vs iterativ), 159 situație de enunțare, 49 standard (folosire ~), 180 stilistică, 41 subiectiv (adjectiv ~), 257 subiectivitate (mărci de ~), 114 substantiv provenit din verb, 272 substitut (pronume ~), 323 sub~temă, 151 subversiune (vs captare), 196 "subiect vorbitor" (vs "locutor"), 169 T teatru, 173 tematizare, 306 temă constantă (progresie cu ~), 311 temă derivată (progresie cu ~), 312 temă vs remă, 307 temă/titlu, 167 text (gramatică de ~), 285 tip (enunț ~), 56 tip de discurs, 287 trecere, 310 trop, 179 tu, 71
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dictionnaire d'analyse du discours, Seuil, Paris, 2002, articolul contexte de Catherine Kerbrat-Orecchioni, p. 135. 5 Catherine Kerbrat-Orecchioni, L'énonciation. De la subjectivité dans le langage, Paris, Armand Colin, 1980, p. 32. 6 Ibid., pp. 30 31. 7 Poziționarea desemnează situarea locutorului într-un spațiu conflictual prin opțiunile pentru un anume vocabular, registru de limbă sau discurs. Se definește astfel o identitate enunțiativă (dar și socială și ideologică) puternică sau "de slabă consistență doctrinală", ce se reconfigurează neîncetat prin "interdiscurs". 8 Genurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evenimentele par să se relateze pe ele însele. Timpul fundamental este aoristul, timp al evenimentului în afara persoanei naratorului", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 230. 17 "...în discurs, însă, locutorul opune o non-persoană el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care acești termeni sunt concepte polifonice și nu au deci valoarea pe care o posedă în mod obișnuit în lingvistică. 147 Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy), Editura de Stat pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
textelor fad funeste. Se prezintă imaginea morților în război, iar, dincolo de aplicarea aceleiași tehnici, a amestecului ludic de elemente, textul are un tragism aparte: "Tăcuți așteptam orizontali Cuvântul de sus/ să ne ridicăm în picioare". Morții reprezentați colectiv și deveniți locutori în discursul poetic aduc un plus de tensiune lirică textului. Termenul "orizontali" contribuie el însuși la crearea atmosferei voit ironice, dar ironia nu mai pare a atinge aici subiectul propriu-zis al discursului, ci universul exterior și modul de reflectare al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întoarce capul spre ceilalți călători, își aranjează îmbrăcămintea, se joacă cu accesoriile, răsfoiește o revistă etc.). În acest sens, să amintim cercetarea realizată de Bernard Rimé, Loris Schiaratura, Michel Hupet, Anne Ghysselinckx care demonstrează în contextul imobilizării experimentale a unui locutor pe un fotoliu pus să converseze 50 de minute, multiplicarea expresiilor feței și gesturilor din zonele corpului rămase libere (mai ales la nivelul spâncenelor, ochilor, buzelor și degetelor) și alterarea nivelului de imagerie al discursului acestuia 23. c) controlul dacă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]