1,634 matches
-
puneau de regulă pe Internet, cu copy/paste, conținutul ziarului tipărit. Sistemul e cunoscut în literatura de specialitate sub numele shovelware (shovel înseamnă lopată în limba engleză, iar termenul se referă la faptul că ziarul era, metaforic vorbind, luat cu lopata și vărsat pe Internet fără un tratament special, cum ar fi adăugarea de link-uri sau rescrierea textului pentru Web). Majoritatea publicațiilor românești aveau să continue această practică până la mijlocul anilor 2000, când site-urile au început să se bucure
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
-i reducem la tăcere și au amenințat că se mută in corpore pe alte site-uri dacă nu revenim la vechea formă a site-ului. Un alt tip de jurnalism Site-ul însă trebuia să evolueze. Jurnalismul textelor aruncate cu lopata din ediția tipărită în cea online trebuia înlocuit cu o abordare în care caracteristicile Internetului să fie puse la lucru. Evz.ro a devenit primul site de știri din România cu o secțiune de bloguri. știrile au început să fie
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
kilometru și jumătate. Linia traversa deseori albia unor pârâiașe, ceea ce a necesitat construirea a 34 de poduri. La întreaga construcție lucrau, în același timp, 16 mii de oameni, iar în perioada cea mai dificilă a lucrărilor "trăgeau" (la sapă și lopată) chiar 27 de mii muncitori pentru construirea liniei. Ei erau în parte militari, în parte muncitori calificați, în parte dulgeri aduși de prin părțile de peste Tisa. "Angajăm români într-un număr foarte mic" - raporta unul din informatorii Serviciilor de Securitate
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ea - Exerciții pentru mobilitatea obrajilor - mișcări laterale stânga-dreapta - suptul obrajilor printre măseleexerciții de așezare a dinților de jos pe buza de sus și dinții de sus pe buza de jos - jocul “Mic-mare” - Gimnastică limbiiscoaterea limbii din gură, în formă de lopată în poziție orizontală și strângerea ei între dinți - scoaterea mult din gură a limbii și apoi introducerea ei în fundul gurii cât mai mult și cu vârful ridicat și făcut ghem - cu limba scoasă și gură puțin deschisă copilul va duce
Caleidoscop by Maria Roxana Taciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93501]
-
de stil și de atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului eliadesc". Eugen Simion observă un "maniheism" al personajelor care se clasifică în cei care nu cred, agenți ai istoriei profane (Agripina, căpitanul Lopată, intelectualii snobi și existențialiști din O fotografie veche de 14 ani) și cei care știu, dar nu spun (fostul marinar Beldiman, Brânduș, Dumitru, Gavrilescu), indivizi simpli, aleși deliberat, în care se revelează "o realitate spirituală profundă"191. 4.5.1
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lamentabil! Ceremonialul se modifică după împrejurări. Așadar: se așază 16 lumânări de fiecare parte a drumului spre presbiteriu, 4 în jurul mormântului, 6 în jurul cristelniței. La mormânt: portretul lui Luther, candelabrul cu șapte brațe. N-am găsit lada cu nisip și lopata, poate nu-i nevoie. (De altfel e nisip în clepsidră, dar asta ar fi vandalism.) Trec în revistă garderoba. Mă opresc la niște odăjdii cu broderii aurite. (Din păcate n-am acces la mitră sau sceptru.) Încerc cu săculețul pentru
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o ajunge că era sprinten și fie din lovitura primită, fie din spaima momentului pe care îl trăiește, la câteva zile după, nenorocirea se produce și naște copilul mort. Ce anchete, ce cercetări, cine se ocupa atunci de așa ceva? Sapa, lopata, dangătul clopotului și slujba duhovnicească, au fost totul, cu toate că prin sat, ba și în localitățile învecinate, s-a tot vorbit despre necazul din casa noastră, și că cineva, chiar dacă neamuri, va înfunda temnița. Din cei 12 copii născuți, tragedia a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cărbune cuvenit marii majorități care pierdeau zile de-a rândul până ajungeau acasă cu combustibilul necesar încălzirii cât de cât a locuințelor. Revenind la situația lui tata, misiunea lui la noul loc de muncă era să manevreze tot timpul cu lopata praful din siloz în cupele purtătoare, cam cum se făcea la treieratul păioaselor când vânturai pleava să se alegă boabel e curate bune de pregătit pentru măciniș. Numai că dacă acolo era vorba de pleavă și alte impurități nu atât
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
când vânturai pleava să se alegă boabel e curate bune de pregătit pentru măciniș. Numai că dacă acolo era vorba de pleavă și alte impurități nu atât de nocive, aici, fără să-și dea seama, pulberea aruncată în sus cu lopata o înghițea și îi dăuna grav sănătății, cum spun niște afișe astăzi, fără să se îngrijoreze careva, întrăadevăr, de sănătatea noastră care numai protejată nu este. Deci ce a fost cândva cu omul - cel mai prețios capital - altă minciună sfruntată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Pe urma se ridică și scrijeli inițială "A" pe coaja dudului. Făcuse o incizie adâncă, desprinzând coaja copacului până la verdele crud al sevei mustinde. Adio, Azor, adio!... NEPOȚII -Gata!... -Un, doi, trei, patru... Cine nu-i gata îl iau cu lopată!.. - Cu-cu!... Cu-cu!... Curtea întreaga răsună de strigătele nepoților care se jucau de-a v-ați ascunselea. Moș Gheorghe nu avusese decât un singur copil, dar îl binecuvântase Dumnezeu cu patru nepoți, doi băieți și două fețe, frumoși, sănătoși
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
am mers vreun kilometru. Aici trebuia să săpăm pământul cu hârlețul și să-l transportam cu roaba la vreo 50 - 60 m (și chiar mai mult). Pentru treaba asta trebuia să luăm fiecare câte o roaba, un hârleț și o lopată; dar așa cum se Întâmplă În „socialism”, activitatea noastră nu s-a putut desfășura conform dispozițiilor primite, din cauza ca pe șantier nu erau suficiente scule ca acelea amintite mai sus, așa că am fost repartizați câte doi „coloniști” la câte o roaba, un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Întâmplă În „socialism”, activitatea noastră nu s-a putut desfășura conform dispozițiilor primite, din cauza ca pe șantier nu erau suficiente scule ca acelea amintite mai sus, așa că am fost repartizați câte doi „coloniști” la câte o roaba, un hârleț și o lopată. Așa cum Îmi aduc aminte de primă Înjurătură, prima palmă, prima bătaie la tălpi și prima celulă de la penitenciar, tot așa Îmi aduc aminte de primul meu companion de roaba, cu care m-am Înțeles perfect cât am lucrat Împreună (vreo
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
companion de roaba, cu care m-am Înțeles perfect cât am lucrat Împreună (vreo zece zile), un cetățean la vreo 40 de ani. De la magazie (de fapt un șopron, care avea numai acoperiș) iau Împreună cu colegul meu roaba, hârlețul și lopată și, după ce normatorul ne fixează porțiunea de pământ ce trebuia s-o lucrăm, colegul meu se oprește, pune hârlețul și lopată În roaba și foarte ceremonios mi se adresează, Întinzându-mi mâna: „Domnul meu, dă-mi voie, te rog, să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ani. De la magazie (de fapt un șopron, care avea numai acoperiș) iau Împreună cu colegul meu roaba, hârlețul și lopată și, după ce normatorul ne fixează porțiunea de pământ ce trebuia s-o lucrăm, colegul meu se oprește, pune hârlețul și lopată În roaba și foarte ceremonios mi se adresează, Întinzându-mi mâna: „Domnul meu, dă-mi voie, te rog, să mă prezint: sunt Leon Humulescu, ziarist din București; dumneata?” Mă prezint și eu, ne strângem mâna și apoi convenim că fiecare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
goale. „Acolo am fost la un pas de moarte. Era o noapte de noiembrie cumplită și eram În schimbul trei. Din cauza frigului și a vântului, argilă neagră Înghețase pe fețele noastre. Nu mai puteam Indura. Am aruncat la un moment dat lopată și am strigat că refuz să mai muncesc. În dreapta mea era o plăcuță de avertisment pe care scria: «Atenție! Pericol de Împușcarea. Gardienii se Îndreptau spre mine. Unul dintre deținuți a smuls plăcută și a pus-o la doi pasi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ținând cont de faptul că marea majoritate a sinucigașelor sunt celule perfect sănătoase. La lăbuța de șoarece ca și la mâna și piciorul uman, degetele sunt „sculptate“ de apoptoză în cursul dezvoltării embrionare. La început, ele seamănă cu niște spatule (lopeți), iar degetele individualizate se separă numai după ce unele celule dintre ele mor. În alte cazuri, celulele mor atunci când structura pe care o formează nu mai este necesară. Astfel, când un mormoloc se metamorfozează în adult, celulele din coadă mor, iar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiască prezența prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
într-un pavilion înălțat pe axa proiectată a Dâmboviței, aproape de podul de fier de pe Calea Văcărești, lângă fântâna apelor zise „apele de la Văcărești“. Apoi în față erau tribunele pentru invitați. După discursul primarului și răspunsul Domnitorului, primarul prezentă Domnului o lopată cu care acesta, făcând câțiva pași înainte, ridică o cantitate de pământ. Lumea izbucni în urale și imediat lucrătorii, înșiruiți pe amândouă malurile, începură lucrarea. în pavilion se servi șampanie și se ridicară toasturi. Muzica gardei naționale intonă imnul regal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
o cantitate de pământ. Lumea izbucni în urale și imediat lucrătorii, înșiruiți pe amândouă malurile, începură lucrarea. în pavilion se servi șampanie și se ridicară toasturi. Muzica gardei naționale intonă imnul regal, iar oamenii din popor învârtiră hore și chindii. Lopata cu care Domnitorul ridică cea dintâi bucată de pământ era un obiect de artă: limba era de argint și coada de abanos, de care era încovoiată o lamă iarăși de argint. Pe limbă era scris: „Cazma întrebuințată la începerea lucrărilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că n-ai ce mânca acasă... Eu râdeam și ieșeam numaidecât pe ușă afară. Mama cocea pâine de seară. Cuptorul era mare, de vreo 7-8 pâini. Punea aluatul la crescut în coșărcuțe, apoi îl lua și-l punea pe o lopată mare de lemn. Ungea fiecare pâine cu apă caldă, o netezea și presăra peste ea multă secărică. În cuptor se cocea pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu prune, mama pregătea loznița pentru a le usca și cazanul pentru povidlă. În livadă se săpa o groapă adâncă, în care se așeza cazanul cu prunele coapte. Dedesubt se dădea foc și cineva trebuia să amestece mereu, cu o lopată lungă și îngustă. Uncheșul Vasile Bida, ne scotea mereu din impas. Era cel mai priceput în fierberea povidlei. Nu pleca de lângă cazan, până nu era gata povidla, cum o vrea el. Trebuia să fie densă, dulce și bine fiartă. Mulți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile în mână, la deszăpezit aleile și drumul din fața porților. Noi copiii, ne mai încumetam să scoatem săniuțele pe coastă și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
subțiri), mama făcea focul, care ardea până se făcea un jar strașnic. Se lasă sa se potolească, se trăgea cu cociorva jarul la o parte, se golea vatra și apoi se încerca cuptorul cu o mână de sare. Pe o lopată cu coadă lungă se puneau pe rând tăvile și se dădeau la cuptor (pentru cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau cu hârtie albă (să nu ardă deasupra) și se scoteau mai devreme, decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au pus apă (cât să se acopere), eu am adus cele 2 kg de sodă caustică care le-a turnat în căzănel amestecând mereu, timp de 8 ore. Făceam cu rândul la amestecat (mama, Oltea și cu mine, cu o lopată de lemn lungă), ca să nu se prindă de ceaun. Mama avea grijă ca focul să fie moderat, potolindu-l cu vătraiul. Când era aproape gata de fiert, Oltea a pus parfumul de levănțică, continuând să amestece. Apoi, luând căzănelul de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai mai văzut? Povestește tot... Dar cantorul nu mai deschisese gura. Rămăsese așa, În cremenit, cu ochii larg deschiși, ca și cum priveliștile de groază Îl urmăreau și În moarte. Simeon căută o lopată. Cu grijă, ferind din calea lui rămă șițele Însângerate, fără să se gândească la nimic altceva decât că Îi trebuia o lopată. Apoi Începu să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]