2,476 matches
-
nu fie produs de o multinațională. — Haide, ia-ți o Cola. Presupun că găsești asta amuzant. Barul este ocupat de tot felul de oameni, unii dintre ei privesc fetele care fac striptease, alții care fac conversație. Scena, cu bara ei lucioasă de alamă, este scăldată În lumină roșie; o negresă plictisită cu țîțe minuscule tot trage de chiloții ei tanga, făcîndu-și numărul. Meselecare se află chiar lîngă scenă sînt goale, cu excepția a două femei pline de entuziasm, fane sau prietene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru curățenie te avertiza în privința stării de fapt. Pe tot parcursul vieții lui Fran, Phyllis transformase preocuparea pentru curățenie într-o adevărată religie. Farfuriile îți erau luate din față de îndată ce înghițeai ultimul dumicat, jucăriile îndrăgite erau dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-a nu lăsa niciodată din mână un biscuit sau o felie de prăjitură începută, ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simți în stare să-i răspundă. Nu-și putea lua gândul de la boala cumplită, de coșmar, care începuse să distrugă, dacă Laurence avea dreptate, ființa pe care-o iubea cel mai mult pe lume. Jack Allen se uită la reclama lucioasă, în culori, la agenția imobiliară Newlands, ce tocmai apărea pe pagina de probă a ediției de-a doua zi și înjură. Știa că una din regulile fundamentale din lumea presei era că publicitatea nu trebuia să influențeze conținutul editorial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
toate șansele să iasă pe primul loc. În cazul în care câștiga, avea să se intereseze dacă ziarul rival avea vreo ofertă de slujbă. Când sosiră, broșurile de prezentare ale căminelor o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Așa cum MSV e mai bun decât împușcarea pe timpul lui Ceaușescu. În curând, va fi editat romanul vieții lui Czampar, scris de el însuși!) „Pe la nouă-zece cos niște mileuri pe care le trimit la mama“ - Vincze Patru cartușe Viceroy. Față perfect lucioasă și spălată. Părul rar. Nu înțelegea de ce nu i se aprobă computer în celulă. În iunie primise computerul dorit, dar acesta se virusase și aștepta un program Microsoft 95. Pentru el, sunt importante: știința viitorului Am citit mult sefeu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la modă locuri În care se aduna lumea ca să fie văzută, iar eu, slavă Cerului, În ciuda taioarelor mele negre și plicticoase, de femeie de afaceri, nu am fost niciodată Întoarsă din drum de portari. Peste tot pe mesele joase și lucioase ardeau lumînări, grupate pe etajere groase, cu aspect modern. În vazele de sticlă Înalte se aflau fire de crini stacojii, niște pete de culoare șocante pe fundalul albului imaculat al pereților. În loc de scaune, existau canapele imense și adînci, iar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai Îngăduit de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În noul pulover de cașmir, care se presupune că era modul meu de a-i arăta lui Dan ce pierde, cu părul lucios și unduitor și cu machiajul ușor și proaspăt, arăt al dracului de bine. De fapt, aș zice că arăt mai bine de atît. Arăt grozav. Ce ironie. În seara În care simt că aș putea să atrag pe oricine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu Înțelegea pe ce se baza puterea lui. Iar cu președintele juca tenis cu adevărat: cei doi, parteneri de dublu, cu pantalonași albi și mușchi fleșcăiți, fotografiați pe terenul de tenis al vilei din Capri a președintelui, ajunseseră pe paginile lucioase ale revistelor ce se adresau bărbaților cu pretenții În lumea afacerilor - așa cum apar acei actori, industriași sau politicieni care se strecoară aproape pe furiș Între paginile pline de mesaje publicitare la parfumuri, pantofi, mașini și ceasuri. Ce l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
devin bărbatul de care ea s-ar putea Îndrăgosti mâine. Agentul imobiliar ridicase jaluzelele. Un mare salon gol se umplu de lumină. Oricine locuise acolo, nu stătuse prea mult timp. Culoarea pereților era proaspătă, parchetul mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea, prinsă Încă În contemplarea suprafețelor de inox ale bucătăriei. Lucioase, nici o zgârietură. Păreau oglinzi. — Plicul de la clinică, din mașină... Maja se Înroși. Îl ridicase alaltăieri. Nu voia să-l ducă acasă Înainte de a vorbi cu Elio. Și Încă nu voia să-i spună. Îl pusese În Smart și uitase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă Îi mai semăna. Antonio le dădu la o parte pentru a-i face loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă Îi mai semăna. Antonio le dădu la o parte pentru a-i face loc. Părea stăpân pe sine. Poate, așa cum Îi propuseseră judecătorul și asistentul social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În comparație cu camera mamei părea un magazin de Îmbrăcăminte, cu toate acele haine rânduite În debara, o pădure de umerașe și de rafturi. Camilla Își pusese o pereche de sandale cu vârful ascuțit și tocuri cui și o rochie de mătase lucioasă spunând: eu eram prințesa Althea, iar tu erai prințul Nikor. Kevin nu știa cine erau aceștia - poate personaje dintr-un desen animat pe care el nu-l văzuse, sau personaje inventate de ea -, dar intrase În joc. Ziceam că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și fata - pe partea cealaltă - o lipi pe a ei peste a lui. Semaforul se făcu verde. Rămaseră astfel - cu palmele lipite, dar despărțite de geamul prăfuit. Apoi trenul se desprinse de lângă peron. Mâna lui lăsase pe sticlă un halo lucios, ca o răsuflare. Pentru câteva clipe, Antonio alergă după tren, după fată, după avion, după pădurile din Maine, și după granița Canadei, după miile de pistrui de pe pielea ei. Apoi trenul acceleră și Antonio rămase pe ultima fâșie de peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea deosebitei cine din seara aceasta pe Colinele din Maremma și pentru cele trei zile În hotelul șic din Saturnia, prădase Emporio Armani de pe bulevardul Babuino: În niște sacoșe stânjenitoare din carton lucios, ducea acasă o cămașă și o haină nouă, precum și un incredibil costum de baie potrivit pentru terme. — Sunt profesorul Valentinei, Îi spuse, profesorul de italiană, vă mai amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele. — Dacă vă pare că sunteți atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea o femeie. Chiar dacă nu sunt decât cea care sunt, iar lui nici de asta nu-i pasă. E posibil? E un vis? Cu ce preț va trebui să-l plătesc? — E vorba despre Valentina, explică Sasha, privind hipnotizat gura lucioasă de culoarea cireșei voluptuos Întredeschisă. — Ce a făcut? oftă Emma dezamăgită. Ei, poftim. De fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue la ședințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sfârșit ceea ce voia, nu mai era ceea ce Își dorise, ci pur și simplu un lucru obținut. Și astfel, Îl privea pe tati În loc să privească mingea - tati În civil, oacheș, Într-un costum de in de culoarea nisipului. Tati, cu țeasta lucioasă, cu barba-cioc, cu obrajii roșii de căldură - și de fiecare dată când Își ridica privirea Înspre tribune se temea că s-ar putea să nu-l mai găsească. Că s-ar putea să vadă o bancă goală. Îi era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le poți agăța. Erau toate la fel, sau cel puțin așa Îi părea. Putea să fie o banală Întâlnire pe plajă. Îi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
echipa under 15, spuse antrenorul, pentru a-i face pe plac. Valentina e un fenomen. Pariez că anul viitor o vor lua la națională. — Vom vedea, spuse Antonio vag. Valentina Își trase blugii, atentă ca tati să nu observe biluța lucioasă de la buric și nici elasticul bikinilor. Avu impresia că tati nu credea deloc că ea ar fi putut juca anul viitor la națională - și asta o Întristă. — Ne vedem mâine? spuse antrenorul. Roma Volley joacă pe la șase. Întâlnirea e pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duce Înapoi la mama. Valentina se Întoarse la tatăl ei. Rămăsese În pragul salonului, luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care pluteau deasupra capului său. O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un lichid roz-aprins, și rotea o umbreluță de hârtie Între buze. Era singurul bărbat din salon - Înalt, musculos și bronzat Între toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie ziua printr-un succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete lucioase - iar șemineul era tot În colțul dintre fereastră și ușa de la camera lui tati și a mamei, acolo unde fusese dintotdeauna. Șemineul nu fusese aprins de mult timp: În el erau doar ziare vechi și o piramidă de sticle goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prind În ea muștele, dar bondarii o rup. Și astfel, bucătăria fusese mutată, iar Kevin avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar fi fost singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]