3,158 matches
-
cu ajutorul jocului. Jocul este elementul ontologic ce lucrează în și pentru artă, iar arta expune realitatea ca adevăr. Adevărul este ascunsul, necunoscutul ajuns să aibă și proporții mistice (în special în religie), în timp ce manifestările sale exterioare sunt imitații pure. Spiritul ludic activează arta ca proces de descoprire a adevărului. Prin joc putem face deosebirea între mimetismul artistic ce creează doar artificial și oferă doar reprezentări și imitația ce aduce la suprafață aparența sau se prezintă pe sine sub forma unui joc
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
exclude, ci o acaparează, spre deosebire de seriozitatea care neagă jocul. Raportul dintre joc și seriozitate caracterizează întreaga cultură în timp ce arta dispune de jocul în sensul pur. Arta, prin intermediul sferei jocului, nu a părăsește niciodată sfera ludus-ului, în timp ce științele se desprinde de ludic prin seriozitatea de care dispun. În acest sens Francis Bacon spune că poësis doctrinae tanqua somnimum oferind mitologiei și termenul de mythos întâietate în cadrul culturii și al artei, urmând ca prin lógos să fie înțeleasă în termenii limbajului. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă; la nivelul (re) prezentării ca momentum, imaginea se lasă descoperită și funcționează cu imaginea intuițională într-o intimitate specifică, imaginea se prezintă și se lasă interpretată; iar prin intermediul imaginației se produce împlinirea totală a imaginii. Totodată, imaginea pătrunde în cadrul ludicului unde capătă dimensiuni metafizice: logos-ul este punctum remotum imaginii deoarece nu este imediat supus discursului. Prin intermediul imitației putem vorbi de imagine intențională, transpusă de artist în obiectul de artă. Iar prin intermediul (re) prezentării obținem imaginea intențională ce se află
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare. Doar prin intermediul mitului și al jocului imaginației opera literară poate intra în spațiul fantasticului. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. Cântul, scrisul, lectura, lectorul, mitul, logosul și jocul devin, în definirea ontologică, elemente cheie în descifrarea operei literare în general. 5.2. Desenul și pictura Ca arte ale reprezentării, desenul și pictura, au
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
angajat în spațiul liber al jocului și, deci, în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul, în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. În final, stratificarea operei literare devine completă doar atunci când este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de Monica Jităreanu, Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 27. 37 Heraclit, Fragments §79: "Timpul este un copil care se joacă cu pietricele, regatul copilului" (t.m.). Jocul produce hazardul prin care se poate crea sau dărâma un castel, dezvoltând latura ludică a spiritului. 38 În gândirea grecească există trei cuvinte diferite care exprimă noțiunea de joc: paidiá (joc), paizein (a se juca, înseamnă tot felul de forme de joc) și athyro, athyrma (rămâne lângă paidiá pe ultimul plan, exprimă ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se juca, înseamnă tot felul de forme de joc) și athyro, athyrma (rămâne lângă paidiá pe ultimul plan, exprimă ceea ce este futil). Paidiá, în sensul original, semnifică jocurile de luptă sau de competiție, un domeniu dominat în întregime de agon. Ludicul nu este manifestat în mod clar în această accepțiune a termenului. În opoziție cu limba elină, limba latină are un singur cuvânt care exprimă domeniul jocului - ludus, ludere în timp ce lusus este un derivat. Termenul de ludus exprimă aproape toate noțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of art: its own artistic value". Roman Ingarden, op. cit., p. 57. 25 Stratificarea ingardiană nu are rolul doar de înțelegere ontologică a existenței artei literare, ci și propunerea unei raționalități ce guvernează construcția sa interioară. Arta este înstrăinată de spontaneitatea ludicului, dar și privată de nebunia compozițională. "There are works and entire styles where this contribution (of the rationality) is so great that in the whole of the work it not only appears distinctly in itself, but the remaining strata, especially
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ochiului iubitei, adoratul se ferește, ca și cum ar vedea „gura unei puști”, pământul e un „ou din cuibul lui Dumnezeu”. Activ intermitent în interiorul macro- și microstructurilor poeziei lui P., spiritul modern determină în câteva rânduri și apariția unor elemente de natură ludică, asemănătoare celor atât de frecvente la Nichita Stănescu. Prin repetiții, spre exemplu, se obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
de cei ce au justificat terorismul prin ideile devenite, ele însele, asasini. Că există o libertate a jocului de idei, că intelectualii trebuie lăsați să se joace cu chibriturile, de asta nu se îndoiește nimeni. Numai că atare forme de ludic nu se pot confunda cu o zodie a arbitrariului, cu o iresponsabilitate a entropiei și utopiei ideilor. Nu mai sîntem nici în epoca lui Zola sau Voltaire, nici pe timpul lui Cantemir sau Bălcescu, după cum nici vremea lui Sartre nu mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un poet perimat, iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar dizarmonia dintre fond și formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și expresie ar fi alcătuit un dispozitiv al instalării antipoeziei. Cînd judeca literatura română la confluența ei cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
În acest răstimp publică lucrarea Schola pansophica (1651) - o „cheie” pentru înțelegerea întregii sale activități și opere reformatoare. Și tot acum publică lucrarea sa de administrație școlară Leges scholae bene ordinatae (Regulile școlii bine organizate); scrie și Schola ludus (Școala ludică), Gentis felicitas (Fericirea națiunilor) și Orbis sensualium pictus (Lumea văzută în imagini), pe care nu le va publica decât mai târziu, la Amsterdam. Toate ilustrează o gândire curriculară pe deplin coerentă și clară. În 1655 s-a întors la Leszno
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Weierstrass axiomatizaseră teoria numerelor reale, elucidând statutul numerelor iraționale, care îi speriaseră cândva pe pitagoreici. Marele triumf a fost însă opera lui Hilbert, prin a cărui contribuție axiomatica a atins forma supremă de abstracție și formalizare. Autorul sublinia aspectul ludic al acestei matematici complet formalizate: „Matematica este un joc desfășurat după reguli simple aplicate unor piese a căror semnificație nu ne interesează”. Într-un sistem formal hilbertian există o colecție de simboluri și un set de reguli prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să rezolve, definitiv, toate imperativele stomacului. Creierul eliberat de rutină are, pentru prima oară în istoria lumii, șansa de a se dedica singurei activități demne de el: creația. Activitatea creativă este autotelică și motivată intrinsec. Este, în fond, o activitate ludică. Munca ordinară este heterotelică și motivată extrinsec. În procesul muncii ordinare, creierul „se prostituează și suferă” (Hegel, Marx), omul se înstrăinează de esența sa. Suferința este resimțită de creier, care o convertește în „suspinul zilnic al celui înrobit” (Hugo). Numim
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet mai grav, într-o desfășurare de voie bună. Din folclor se inspiră, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
poate face schimb de sentimente prin intermediul rolurilor (fără să perceapă că schimbul se realizează direct); funcția de construcție și creație - “produsul” artistic este unic și nereproductibil, poartă expresia personalității copilului. Indiferent de situație, vor trebui exploatate beneficiile activităților de natură ludică și combinarea lor cu animarea păpușilor. Această perspectivă ne impune să reanalizăm importanța parcurgerii tuturor etapelor algoritmului de la idee la spectacol cu elevii. Implicarea acestora În activitățile de confecționare a păpușilor de teatru sau a decorurilor poate fi un mod
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
și a regulilor gramaticale - 6-7 ani; c) crește gradat abilitatea de exprimare, prin cuvinte, a gândurilor și emoțiilor - 7-8 ani; d) se dezvoltă abilitățile narative - poate spune povești structurate - 7-8 ani; e) înțelege jocul și metaforele - --12 ani. -Jocul ăactivitățile ludice): a) jocul este transformat, treptat, în activități organizate - 7 ani; b) crește gradul de structurare al jocului - 7-8 ani; c) fantezia în joc devine guvernată de reguli - 7-8 ani; d) fantezia are rolul de îndeplinire a dorințelor, dezvoltă scenarii de
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
reacții mai mult sau mai puțin previzibile. Între acestea, cele mai probabile sînt mistificarea, trucarea comunicării dialogale, și, în sens opus, exhibarea ei cu certă plăcere pe scena astfel creată. Personaje cu gustul reprezentației, animate de un spirit propriu histrionic, ludic sau narcisiac renunță cu ușurință la scutul invizibil vulnerabil, în plus al intimității dialogului. "Teatralizarea epicului", cum i-a spus Vasile Popovici (autor, mai tîrziu, și al Lumii personajului), situație cu vii aderențe în comunicarea de toate zilele, interpretabilă sociologic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o temă dată, recognoscibilă, formă de intertextualitate declarată care, manifestînduse la nivelul "istoriei" conținute în hipotext, poate implica și textul de gradul al doilea care este libretul operei La Traviata. Le putem, de asemenea, considera legate de o proiecție narcisiacă, ludică, a scriitorului, care pune în scenă un personaj numit "Camil", considerat un reflex al numelui conținut în titlu ("camelii"): "Camil citește La Dame aux camélias". Acesta, asemenea lui Armand Duval, frecventează o tînără de sănătatea căreia este foarte îngrijorat. Semnele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Laget, "posedă același spirit. El este, astfel, aproape predestinat să se îndrăgostească de o Carmen care este creația sa. Odette pe care o cunoaștem nu este adevărata Odette de Crécy, ci personajul inventat de Swann." (s.n.) Într-o postură narcisiacă (ludică), avantextul camilpetrescian figurează relația cu scrierea și opera Dama cu camelii (La Traviata): "Camil citește "La Dame aux camélias"". Bruioanele nu vor da naștere la un roman (ne aflăm în fața unui proiect de roman "nerealizat", cf. Florica Ichim, Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ironiei asigură protagonistului o scenă. IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE Primul roman românesc care invită la o lectură integrală în cheia ironiei este, fără îndoială, călinescianul Bietul Ioanide. Impunînd încă din titlu natura oblică a discursului și, respectiv, o vocație ludică abia disimulată, "nevinovat" manifestă, romanul pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie gîndit în legătură cu vremurile sub care le e dat să trăiască și scriitorilor. Precum marchiza lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului ironic. Întreaga dispoziție inaugurală pune în scenă discursul dublu al ironiei, acela care necesită o corectare semantică de proporții, printr-o lectură à rebours
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să rîdă, necum să rîdă împreună cu ceilalți, sau să se amuze sincer de sine. O măsură relativizantă a lucrurilor, care imprimă acțiunii critice o dimensiune derealizantă, în afara judecății estetice. Spiritul ironic guvernează traseul istoricului literaturii, ipostaziind un demon al persecuției ludice, sau, în varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea, tot o scenă, în care actorii pot apărea la rampă împinși de un regizor atotputernic, sarcastic în mărinimie și tolerant în verdict, un deus
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unui copil Locul al XXII-lea Probleme cu un superior la locul de muncă Locul al XXVI-lea Vacanța Locul al XLI-lea Așadar, putem prevedea că stresul la muncă sau la școală și chiar în unele activități în principiu „ludice” (cum ar fi sportul) poate fi periculos. Mai multe anchete pun în lumină fața ascunsă a concurenței la locul de muncă sau în sport, unde elitismul exacerbat produce o serie de boli, printre care se numără și cele cardiovasculare. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]