2,384 matches
-
de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de argint. Și vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sugerează că majoritatea credincioșilor, în frunte cu episcopii, au trădat deja creștinismul autentic pe care îl mai păstrează doar o mică parte a credincioșilor - în speță, mișcarea profetică din care acesta face parte. Cea mai mare parte a Bisericii, devenind lumească, instituțională, se înscrie așadar într‑o tradiție stigmatizată, la originea căreia se află Beliar și acoliții săi. Respingând cristologia, teologia radicală a grupului profeților sirieni respinge în ultimă instanță anticristologia. Cristos nu se face om în mod deplin. „Întruparea” îl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑a petrecut evenimentul unic al Întrupării. Tocmai din acest motiv, Hipolit evită să proclame caracterul în întregime diabolic al instituțiilor umane, în general, și al puterilor politice, în special. Intenția spuselor sale nu este de a nega acestor structuri „lumești” orice valoare, cum făcuse odinioară Iustin, ci de a relativiza această valoare insistând asupra caracterului său secundar, chiar derivat. În consecință, imperiile trebuie să existe, ca forme de organizare umană, pentru ca planul lui Dumnezeu să poată fi dus la bun
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Imperiului Roman dobândește astfel o semnificație adânc teologică. Ea este cea care „condiționează” în planul istoriei venirea Anticristului, care, la rândul său, determină parusia lui Cristos. Odată cu Hipolit și pe linia teologiei sfântului Apostol Pavel, complicitatea dintre Biserică și puterea lumească devine o temă centrală de reflecție în mediile creștine. Această atitudine este derivată - lucru foarte straniu de altfel - din „dualismul” de inspirație ioanică al lui Hipolit, despre care am vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o parte, el dezaprobă orice compromis cu imperiul ostil creștinilor, pe de alta, lansează un îndemn foarte ferm la martiriu în numele credinței. Refuzarea martiriului, fuga de martiriu are aceeași semnificație, în ochii lui, cu încheierea unui pact cu „cetatea Babilonului” - lumescul - și deci renunțarea definitivă la „cununa cerească”: „Atunci care‑ți este folosul, omule? Să înduri martiriul și să pleci din această lume acoperit de slavă sau, dimpotrivă, să scapi, să rămâi aici și să păcătuiești? Căci știm nu doar unul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet, spiritul polemic și adresarea directă reușesc să
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Radu Șerban, pe atunci doar paharnic, Flămânda Rudenilor, Polovracii marelui postelnic Dancu Pârâvanu etc.), veritabil fenomen istoric românesc de sursă bizantină 260, subordonate dreptului cutumiar și putând fi lăsate moștenire, le ofereau adăpost. Este posibil ca monahul Nicodim - în viața lumească marele vornic Nistor Ureche - să fi viețuit în obștea de la Mănăstirea Secu, locaș zidit de el. După cum, la fel, cu destule decenii înainte, marele vistier Eremia - cel care uneltise, în 1523, contra lui Ștefăniță Vodă - să-și fi găsit liniștea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
destulă atenție - Sfântul Apostol Pavel, lângă cărțile căruia m-am oprit mai sus, cu deosebire), căruia Ecclesia îi recomanda insistent temperanță, renunțare, generozitate față de lăcașele sfinte, și mariajul cu Hristos, dar care - în realitate - nu putea scăpa de multele îndatoriri lumești țesute în jurul lui. Autonomia aceasta (care deseori seamănă cu o excludere din comunitate) aduce a eroism (un eroism cotidian, domestic), căci, după moartea soțului, statutul femeii (indiferent de vârstă) în societate (o femeie mereu nedreptățită de dreptul medieval, mereu în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și practicile sunt limpede formulate), toate acestea fac din testament - spunea cineva - o tehnică de codificare a memoriei, o modalitate de prevenire a uitării 532. întreaga speranță pentru îngrijirea sufletului ei (un suflet pe care îl vrea despovărat de blesteme lumești ori bisericești: „Și mă rog, fata mia, să silești pentru cartea ci au făcut de afurisanie jupâneasa Manului, să se dézlege, să nu rămânem cu acel păcat asupra noastră”) după moarte, Safta Cantacuzino, văduva Stolnicului, și-o punea în urmași
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului și un axis mundi modern, contribuie la crearea corespondențelor decisive în organizarea imaginarului; în tradiția biblică, trupul soldatului prăbușit sub gloanțe reprezintă „templul Domnului”, în vreme ce, în ordine lumească, clădirea prăbușită este „templul” omului. Străina (1999) proiectează epic povestea istoriei trăite în orgoliul lucidității integrale, în tradiție camilpetresciană. „Străina” Lavinia încearcă să cuprindă experiența totală a iubirii, dar, ca în majoritatea cărților anterioare, e un prilej de întoarcere în
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
Prin Eul spiritual, un individ poate depăși lumea, dar concomitent se poate autodepăși. Această depășire nu trebuie Înțeleasă ca un act de trecere spațială Într-o lume de dincolo, ci ca o transpunere a subiectului uman din starea de banalitate lumească În starea la care aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate transmundană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a subiectului uman din starea de banalitate lumească În starea la care aspiră ca subiect al idealurilor sale. Eul spiritual oferă persoanei acea deschidere metafizică, care Începe o dată cu revelația transumanului, a ieșirii din banalitate, a desprinderii de starea de impuritate lumească și intrarea În starea de puritate transmundană. Este, de fapt, Împlinirea aspirației de reintegrare În starea sau condiția originară a naturii umane. În această privință, morala creștină și psihologia morală se Întâlnesc În același punct. Aceasta este, așa cum spune D.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
religioase, din care va construi cea de-a doua cetate. Aceasta va fi cetatea ideală, la care omul speră și În care tinde continuu să intre, dar care va rămâne pentru el o pură iluzie utopică. Ceea ce prima cetate, cea lumească, nu poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
speră și În care tinde continuu să intre, dar care va rămâne pentru el o pură iluzie utopică. Ceea ce prima cetate, cea lumească, nu poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului. Cetatea lumească este spațiul Închiderii istorice, pe când cetatea lui Dumnezeu este spațiul transcendent al deschiderii și eternității. Diferența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului. Cetatea lumească este spațiul Închiderii istorice, pe când cetatea lui Dumnezeu este spațiul transcendent al deschiderii și eternității. Diferența valorică care există Între cele două „imagini ale lumii” construită sau visată de om, se raportează, În plan sufletesc și moral, la ideea de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin iubire și prin comuniunea dintre oameni și divinitate. eă Omul politic este personajul al cărui rol de a conduce treburile cetății. El aplică legile și veghează respectarea lor. Rolul său este de a gestiona puterea normelor, fiind simbolul autorității lumești În cetate. El este cel care trebuie să asigure ordinea și echilibrul cetății, al relațiilor dintre cetățeni, cel care vine În Întâmpinarea nevoilor acestora. Este simbolul conducătorului, imaginea autorității și prestigiului, simbolul puterii și al ascultării. fă Reformatorul e personajul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aduc În Europa, sau cel puțin la Calcutta, dar fără succes 241. Mai mulți indieni mi-au spus că asemenea fachiri nu acordă banilor nici o valoare; le-am replicat că, totuși, În toate Împrejurările ei apreciază din plin alte plăceri lumești. Nu le-a convenit să audă această declarație care implica faptul că fachirul era un débauché șdesfrânatț 242. Cu toate acestea, au fost Înaintate mai multe plângeri, pe baza cărora Ranjit Singh a intenționat să-l alunge din Lahore. Haridas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
arată deloc a fi nefericit și nici nu lasă impresia că trece prin crize mistice. E, dimpotrivă, vital, zeflemitor, pus pe farse, îi place să tachineze în buna tradiție caragialiană, este bine hrănit și dovedește un mare apetit pentru bunurile lumești, în fine, în dragoste nu pare a fi o victimă. Mai mult, se poartă tiranic, face exces de autoritatea lui de tânăr frumos, inteligent, fermecător. Este un elev mediu, nu umblă după note mari și nici nu le primește. Se
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
strâmt al unei verosimilități convenționale, deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite aici îl au ca protagonist pe Moșu Gheorghe, replică palidă a eroului sadovenian, tip de țăran hâtru, spirit lumesc și legat prin fire imperceptibile de tainele naturii. Din secțiunea a doua, Vânători moderni, în care sunt înșirate aceleași povestiri terminate în poantă, reține atenția Salmi de ciori, unde scriitorul promite reconstituirea unei anecdote folosite și de Al. O. Teodoreanu
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
nemijlocită cu existența unui altul, cu un „Tu” pe care o resimte un „Eu”. Existența psihică este în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o parte integrantă a existenței noastre psihice. Lumea este orizontul realității noastre sufletești, dar și spațiul după care ne orientăm și în cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o parte integrantă a existenței noastre psihice. Lumea este orizontul realității noastre sufletești, dar și spațiul după care ne orientăm și în cadrul căruia se derulează existența noastră temporal-istorică. Pentru M. Merleau-Ponty „lumea este mediul natural și câmpul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceasta avea valoarea unei metode de concepere și conducere a curriculumului - autorul fiind dovada vie, indubitabilă a faptului că exigențele curriculare sunt caliste și realizabile; abatele reprezenta, prin el însuși, „curriculumul realizat”, „produsul educațional întruchipat”.) Honoratus se retrăsese din viața lumească pentru a trăi după modelul pustnicilor, petrecând astfel câțiva ani în deșerturi din Orient. Cu îngăduința episcopului Leontius din Fréjus, s-a așezat, în cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]