12,849 matches
-
baia de dincolo, l-a îndrumat ea, și fă-te și tu ca mine. Da. Merg. A mers. și s-a facut. Când a revenit, pe trup, cu un capot încât aproape că nu-l mai recunoști, ea s-a luminat, toată, ca soarele în miezul unei zile de iulie. Hai, l-a îmbiat, vino lângă mine. În clipa aia au apărut, în pragul ușii, mascații. Vreo cinci sau șase. Stai! Al nostru ești. Stați voi. Că eu nici așa nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bucata de carbon, care, până în urmă cu douătrei ore, fusese băiețelul lor scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe săracii loviți atât de crunt, de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Vino la mine și-mi spune ce dorești. Un pat cazon, o căciulă cazonă, de iarnă, și o pereche de ciorapi, tot de iarnă, groși și călduroși. Este necesar să trecem în magazia mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se duse după furgoneta-taxi. Sosi îndată. Găsi pe cine s-o ajute. După ce încărcă totul, plecă spre casă. Acolo, Dumitru Durlig
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumina.Cred că ea. Pentru că, altfel, n-ar fi sărit, așa de cu ambâț el, și n-ar fi trebuit să lase lumina, măcar de prima dată, să vadă cum iese treaba pe patul cazon. Ea reaprinse becul. Camera se lumină în întreaga ei splendoare. Dânșii, deși cam în etate, prinseră a se juca, mai dihai ca-n tinerețe.și urmă, ce de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu i-au prins? Nu, încă, da’i caută. Îi caută îndrăcit. și nu se poate să nu cadă în plasa căutătorilor. Nu se poate. Cu siguranță că nu se poate. Au mai trecut doua-trei zile, și totul s-a luminat. Molocea a venit la poliție și s-a predat. Eu sunt piratul. Care pirat? De la depozite. Cu orzul, și cu lotca, pusă sub urmărire generală. Fugi, măi omule, de-aici. Aș fugi, dar, dacă tot am venit, de-acum, o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a luminat viața. Ce păcat însă că n-a fost rază de soare, ci doar o strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul nu răspundea așteptărilor mele. Le sfâșiam unul după altul, fără să renunț, totuși, fără să simt cum trece timpul. Se lumina de ziuă. Prin sticla ferestrelor, o lumină tulbure se revărsa în cameră. Eram absorbit de o schiță pe care o găseam mai bună decât pe celelalte. Dar ochii? Acestor ochi acuzatori, care păreau să-mi reproșeze greșelile de neiertat, lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Înecat Într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu l-a lăsat inima să arunce produsul infestat. Cum să Împace totuși cinstea, de care trebuia să dea dovadă orice bun creștin, cu grija de-a evita o pagubă considerabilă? Luminat de Cel de Sus, Pavel Egorîci a adus un preot, pe care l-a pus să citească rugă ciuni purificatoare deasupra butoiului profanat”... Dar În 1875, Anton va trăi experiența care-i va marca destinul : descoperirea teatrului! Viața umilitoare și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta. Dacă-l ironizai: "Maestre, mai jucăm în seara asta sau așteptăm să răsară soarele ca să te lumineze și pe matale?", zâmbea cu o candoare cu atât mai enervantă cu cât era una genuină, argumentând: "Stai așa! Păi, nu trebuie să-mi fac și eu un plan de joc?". Așa că iar pescuia o altă alunică din bol, căzând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în funcțiune. Uf! Mi-a venit inima la loc. Aș afirma că și lor, după mutrele lor mulțumite. Femeia își privește amorezul cu admirație. El sesizează imediat schimbarea de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
modul lui: "Păi, suntem mulți. Da' nu chiar mulți, mulți!" "O mie, două?", am avansat eu un ordin de mărime. Au amuțit amândoi. După vreo jumătate de minut, Dorinel întrebă timid: "Ce-i aia o mie?" Am încercat să-i luminez, luându-i pe departe: "Acum câți sunteți în fața mea?" "Puțini. Ăăă. Adică foarte, foarte puțini", veni răspunsul amicului. "Sunteți doi. Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am ajuns să vorbesc ca Băși. Să nu uit să șterg, naibii, astea două fraze!) La sfârșitul instruirii, băieții și fetele din nucleul de care vorbirăm au plecat să lumineze masele, prin muncă de convingere de la om la om sau în consfătuiri mai largi. Iar efectele au fost, ca să mă exprim în stilul analiștilor noștri din mass-media, deosebit de remarcabile și foarte pozitive. Dar au apărut și probleme, pe care nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
începând însă să se enerveze că nu găsea recipientele cu insecticid pe nicăieri. "Auzi, bre, da' lăsasem io niște sticle p-aci, pă lângă gunoi. Le-ai mutat mata pă undeva?" "Nu, dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi, le-a luat. Chiar s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni portarul-instalator. "Bă, ce nasulia naibii! Curat ghinion, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcea cu ochiu', da' al'ceva nimic. Acu' cinci minute a coborât unu' dă mi-a dat bani ca să le iau niște bere. Mă cinstește și pă mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dau bine seama. Orice s-ar zice, odată cu venirea ei, salonul de lectură se elibera parcă de anumite munci sisifice la care erau supuși cei care studiau acolo, și care de cele mai multe ori, nu ne dădeau nicio importanță. Salonul-separeu se lumina brusc, ca și cum s-ar fi repetat acel prim bing-bang al înfiripării Creației. Erau însă și dăți când Iozefina juca o altă carte: intra în bibliotecă la ora fixată, bineînțeles, dar nepăsătoare, ca și cum ar fi trecut pe-acolo întâmplător sau ca și când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
antichitatea precreștină. Eram fericit de reușită, de faptul că, odată lipite cele trei fragmente de corp, reușisem să reprezint zeița în picioare, adică în poziție verticală. Aproape de victorie! Chiar fără cap și gât, zeița începea să domine camera, începea să lumineze masa pardosită cu ziare pline de informații care mai de care mai palpitante. Mai aveam doi pași și Venus-Afrodita avea să fie din nou întreagă. Și totuși, priviți din spate, parcă mai văzusem umerii aceștia delicați, prea grăitori și tentanți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adevărat, va trebui să se închidă. Dacă nu, nu se va mai putea numi niciodată, cerc. Pleonasme peste pleonasme...Și viața aceasta e un pleonasm... Îi pâlpâiau în minte, mai departe și mai departe, faruri de mașini parcă rătăcite, care luminau zadarnic, ici-colo, bălțile pentru scurt timp și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat niciodată. Poate ca la începuturile Creației... Capitolul IV. Se încheie cercul. 1. După cacealmaua din ziua precedentă, prilejuită de întâlnirea din fosa Casei de Cultură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trebuia să știe și fiul ei toate astea, fie din alte motive intuite de tata, dincolo de cuvinte. Doar știi și tu că verișoara mea Karin, nu dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce mama dracu’ stați așa, măi, cu limba-n gură? Ridicați-vă, Karin-tante. Ha, ha, ha! Nu vrei să-i întrebi? Dacă nu vrei să-i întrebi, aicea stau până vor veni pompierii. Ați telefonat să vină? Deodată camera se lumină. La replica nepotului, Doamna General se ridică rapid ca un resort, senină la față: Ai dreptate... Telefonează. Gerard merse la telefon, făcu niște numere aiurea și vorbi cu cineva imaginar: Alo! Pompierii? Vă rog veniți pe strada Coșbuc, nr 1
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cred că e nevoie să spun și de ce. Știți voi mai bine. La auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în hohote privind spre Hliboceanu, căruia i s-a luminat pe dată chipul tăciuniu... Și zi așa, Iordache. Te și vedeai mare stăpân peste cărăuși... Îndată îți luai nasul la purtare. Întrebarea îi cine să-l ajute pe Vasile? Pentru asta chiar ne am certat. Eu spuneam că îl vreu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
puteai să ajungi la târg, iar cât timp mai trăgea din lulea, ca să se sature, puteai să te întorci și nimereai taman când el reîncepea povestitul. Așa că nu pierdeai nimicuța... Pe măsură ce Cotman povestea despre năravurile lui Pâcu, fețele cărăușilor se luminau tot mai mult. În cele din urmă, au început să râdă așa ca altădată. În acest timp, Măriuța, atrasă de râsul cărăușilor își făcea de treabă prin dreptul ușii deschise a bucătăriei. Poate mai degrabă voia să-l vadă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
singur nu se poate. Cam așa trebuie să facem ca să ajungem cu bine la Crâșma din drum pe potopul ista - a încheiat Hliboceanu vorba. Au pornit la drum în noua formație. Pentru cei din coada șirului, felinarul lui Mitruță nu lumina mai tare ca un muc de țigară și acela ascuns în căușul palmelor... Mitruță, ajutat la nevoie de cei din spate, rupea nămeții zăporâți de-a curmezișul drumului... Cei din spate treceau mereu în față, rânduindu-se le cârma convoiului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]