2,874 matches
-
jurnalist amator ș-am făcut cu domnia sa și mărturisesc, am fost încântat mai ales că savoarea povestirilor și glumelor lui Elenescu mi-au asigurat un succes, nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez, îl simt), în raport cu domnul Zaborilă și îl consider fără nici un fel de disimulare de orgolii sau altceva ca pe un confrate de breaslă, care are și acuitate privirii, judecata
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
A.B.Povestiți-mi, vă rog, câteva întâmplări cu scriitori, ce vă aduceți aminte acum... Doamne, în atâtea decenii și atâtea cunoștințe și prietenii literare și artistice am trăit o seamă de întâmplări și vesele și triste. Unele sunt prea lungi pentru un interviu, altele prea personale spre a le scrie-n public, iar cu altele aș păcătui dacă le-aș scrie. Deocamdată, rămân în jurnalul meu personal iar cândva le voi da o culoare puțin mai "impersonală" fără a cita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interzis ca poet după instaurarea regimului comunist, Sandu Tzigara-Samurcaș va deveni model pentru personajul Iscariotul din romanul Varvarienii. El a avut un merit decisiv în orientarea gustului și opțiunilor mele literare și existențiale. Vara, mă invita la Sinaia, unde făceam lungi plimbări socratice, uimindu-mă cu erudiția și ideile sale. La București, îl vizitam adesea, găzduindu-mă pe timp de noapte. În casa lui, am cunoscut-o pe Yvonne Stahl în anii ei ultimi de aristocrată supraviețuitoare, fostă patroană a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la contraatac) e amânată până după referendumul prezidențial, Președintele scapă în câștigător. Cum va arăta scena politică românească cu un Președinte câștigător în fața Parlamentului, nu numai asupra opozanților? Lăsăm deoparte faptul (justificat până la un punct) că va trebui să mai lungim prăjina pentru a ajunge la nasul celui care locuiește la Cotroceni; mult mai grav va fi că nimic nu va putea să-i mai stea în cale spre republica prezidențială după modelul SUA. Lăsăm numai pe cei cu flerul plecat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
opozanți, de dizidenți, își încropesc false biografii, nu că li s-ar cere pentru o fișă de cadre, ci așa, că dă bine, e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom spune că așa-i românul, nu-i plac bucatele care se digeră greu, situație care poate fi înțeleasă, dar de neînțeles este că nu-i place nici capitalismul, că prea e exploatat, prost plătit, are la dispoziție bunuri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de apă în oceanul mare al vieții. Am plecat să călătoresc mânată de dorința de a cunoaște cât mai mult din viață, oamenii și locurile de pe Terra, dar văd că lista mea cu „de cunoscut” nu face decât să se lungească pe măsură ce cunosc mai mult. De fapt, atunci când nu fusesem nicăieri șimi trăiam liniștită viața de student în România, aveam lista cea mai scurtă și mai clară, și, culmea, trăiam cu impresia că înțeleg o mulțime de lucruri. Apoi, odată cu primul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Cléa face pe fetița, e genul, deși are peste treizeci de ani. "Aș vrea să-i telefonez soțului meu...", geme ea înadins pentru doamna Sinus. "N-aveți mobil?", întreabă doamna Sinus surprinsă. Jenată, nu insistă. Așteptând-o pe Cléa, se lungește pe un pat. Cerul e cenușiu, dar nu mai plouă. Dimineață. Se scoală, vrea să plece, dar nu-și mai găsește pantofii. Doamna Sinus, conversând în continuare cu prietena ei, nu vrea să audă de nimic. Nu se amestecă în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
liftul oprește la etajul ăsta cu o probabilitate de 1 la 27. Veniți să vă odihniți alături." Ea preferă să aștepte. Dar tușește. Tânăra femeie deghizată în infirmieră o ia pe după umeri și o duce în camera de alături. Se lungește pe pat, dar nu vrea să se dezbrace. Falsa infirmieră se apucă de călcat fără să-i mai dea atenție. Prin ușa deschisă, ea vede liftul cum urcă și coboară în continuu. Se trezește tresărind brusc. E dimineață. Luni dimineață
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine pentru lucru și, deoarece doctorul M. i-a recomandat să revină cât mai repede la o viață normală, ea se apucă de lucru, încercând să depășească un sentiment de panică: a luat foc casa, ce trebuie salvat mai întâi? Lungită pe pat, începe totuși cu ce e mai ușor, trierea hârtiilor. Pagini izolate dintr-un jurnal ținut fără asiduitate, reflecții de lectură, bruioane de scrisori niciodată trimise, vise notate imediat după trezire și greu de decriptat, expresii franțuzești de reținut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în buzunare. Femeile se refugiară în bucătărie să se consulte, lăsându-i pe bărbați să examineze mai îndeaproape sticlele. Și pe mine cine mă ajută să-mi duc tabloul în cameră? întrebă fetița, care prevedea că masa avea să fie lungită. Locotenentul își oferi serviciile. "Trebuie să ridicăm cartonul, dumneata de un capăt, eu de celălalt, dar încet, ca să nu deranjăm pietricelele, și să-l ducem pe masa mea de lucru." Așa au și făcut. Cartonul, ridicat cu cea mai mare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă, locotenentul între Panaiota și Lillișu, cele două capete
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat deasupra lui: "Nu vă mișcați, vine o ambulanță!" Ia uite, se vorbește românește pe tărâmul ăsta! Faima noastră s-o fi răspândit în toată galaxia?... Se descoperă lungit pe ceva ca o bancă, și chipuri tinere, adunate în jur, îi arată o curiozitate vrednică de o creatură venită de altundeva. Cât despre sala mare, cu pereți de marmură falsă, străbătută de curenți înghețați, ar putea să jure că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din bucătărie și vine să i se proțăpească în față: "Știi bine, chiar nu e momentul să refuzi!" El urlă: "Știu, niciodată nu e momentul!" Și, cu privirea soției lui lipită ca o cataplasmă de ceafă, intră în dormitor, se lungește pe pat și, punându-și o pernă pe față, cade, trăznit de țuică, într-un somn profund. Când se trezește, îl doare capul și are arsuri pe esofag. Varza! În dulăpiorul din baie, cutia de comprimate e goală. E târziu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cereale a stimulat fabricarea alcoolului și consumul în lumea satelor. Un portret făcut țăranului clăcaș, din perioada 1742-1828, lasă să se întrevadă situația de degradare morală și fizică a locuitorului satelor: „Călcat și smerit în fiecare zi, obișnuit să fie lungit la pământ spre a-și simți carnea sfâșiată cu biciul din porunca celui de pe urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin sate, dar și din târgurile țării, nu s-a știut de existența medicilor, cărora poporul le-a spusă doctori, adică învățați, doxați, care își puneau știința acumulat prin școli în slujba oamenilor, să-i facă sănătoși și să le lungească viața. La Curtea Domnească a Moldovei, veneau din proprie inițiativă sau chemați, când era nevoie, niște „doctori” care știau să ia sânge, să-ți dea apă caldă, să ardă o mână cu fierul roșu și să folosească niște otrăvuri ca să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și se agita un clopoțel menit să accentueze importanța momentului. Pe lângă „Stea”, se luase obiceiul de a se confecționa o stea mai mică, prinsă pe un suport din bare de lemn, care, acționate de o pârghie, își dădeau drumul, se lungeau, iar cei care umblau cu o astfel de instalație, numită „luceafăr” o îndreptau spre icoana așezată în colțul dinspre răsărit al casei. Mare meșter în mânuirea „luceafărului” era Costică Olaru din Slobozia, care nu mai este printre noi. Cu steaua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția lui în atmosfera amestecată cu sonuri magrebiene și vapori de transpirație îmi pare de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cu un oarecare domn State (nu e rudă cu Vasile State - ideologul, se grăbește omul să înlăture orice bănuială), care a contribuit decisiv, în plan financiar, la organizarea acestei întâlniri. Povestesc, împreună cu Vitalie, aventura noastră prin Europa. Dialogul se lungește și abordăm și alte subiecte. Observ că problemele politice din Moldova sunt evitate cu eleganță, așa că nu insist nici eu. Vasile Țurcanu spune că l-a sunat și pe Ion Druță, invitându-l la întâlnire. Druță nu a zis „nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbit în aceste zile, dar nu mai pot amâna, deoarece ucraineanul Andriy Bondar, programat după mine, și-a încheiat deja lectura. Încep să citesc, fac și un scurt comentariu introductiv pentru românii din sală, dar nu am cum s-o lungesc mai mult de 12 minute. Închei cu un poem, „Stampă berlineză“, pe care l-am scris chiar în aceste zile. Când mă așez în sală, constat că m-au ascultat Nora Iuga, Dana Ranga, T.O. Bobe, doamna Csejka și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rând, „imperialismului american” - teama de globalizare, ei uitând adevărul că fără implicarea americană continentul nostru ar fi fost de mult o uriașă ruină comunizată? - Deși aș mai avea chef de vorbă, mă tem că am cam răspuns la întrebarea asta lungindu-mă la cea dintâi. Dar mai pot adăuga: sunt sigur că și noi, ăștia din Est, dacă o să mai avem timp, după mulți ani de la eliberarea din ghearele „Marelui Frate” estic, o să cam cârtim și împotriva celui vestic, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vie. Copilăria ipoteșteană este omniprezentă. Poetul se descrie pe sine însuși copil, stând în pragul casei cu capul în poala unei Finițe, greu de identificat. Putea fi oricine: mama, o soră, o slujnică: Cu cartea [...] în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imagini convingătoare și pline de melancolie acea senzație a liniștii de dinaintea serii, la care clopotul contribuie plin de muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
degeaba ți se spune regele animalelor, dacă ești atât de nătâng încât îndrăznești să te legi de mine! Nu știi că eu sunt împăratul animalelor trimis de Dumnezeu? Sau ți s-a urât cu viața? Văzând că tigrului i se lungise fața a nedumerire și neîncredere, vulpea adăugă repede: De nu crezi, prostule, hai cu mine într-o plimbare prin pădure. Și ai să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]