2,817 matches
-
noaptea aceea îi transmisese vreun mesaj, el nu-l putuse primi, fiindcă somnul îi fusese întrerupt pe neașteptate. Simțind atingerea unui corp și o oarecare apăsare în jurul taliei, se răsuci să se ridice și se lovi de cineva care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese începutul său, își aminti dureroasa măcinare interioară care îi marcase ultimii ani ai copilăriei și îi veni în minte duritatea urcușului său către ieșirea din acea prăpastie a înfrângerii și a singurătății. încet-încet, atent să nu o trezească, se lungi cu fața în sus, renunțând să-și dea mâna la o parte. Nu știa unde să-și pună mâna dreaptă, aflat acum într-o poziție nefirească astfel că îl trase înapoi și îl înălță, cu intenția să se întoarcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le avea cu el. în apropierea unui mic burg, ceva mai la vale, era un pod, însă cercetașii anunțaseră că francii râureni, infanteriști, o lungeau și întârziau să traverseze; de aceea, dată fiind lărgimea râului și adâncimea mică a apei, el hotărâse să câștige timp, părăsind drumul și traversând cu mingan-ul prin vad. Trebuia să se grăbească fiindcă ziua se apropia de sfârșit, iar vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a fost puțin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilități la avansurile ei delicate. Domnul M... întîmpinîndu-mă la sosire cu niște vești rele pentru el, n-am dat Adelei atenția cuvenită, am fost distrat și rece. Atunci ea și-a lungit buzele, și albastrul ochilor i s-a întunecat. Apoi m-a ignorat complet, dar n-a părăsit odaia, și mi-a trebuit o întreagă strategie, alcătuită din lingușiri, lașități și - mizerabil corupător de suflete! - mai ales ispite, ca s-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cap. Se aplecase în față, strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta din urmă s-a răsucit spre ea cu o expresie de solidaritate întristată. — O să ne țină aici cu săptămânile! a exclamat doamna de onoare, lungindu-și gâtul ca să privească prin parbriz. Și în clipa asta ar trebui să fiu acolo, le-am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima mașină și că în cinci minute o să fiu la ele acasă. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să mă scuzați. Toate astea îmi sună suspect, ca o factură pe care ar trebui s-o achit, dar, după acest ultim paragraf teatral, simt că nu pot ocoli nimic. Scriu acum, cu trei ore mai târziu. Cât am stat lungit pe podea, m-a furat somnul (Mi-am revenit complet, scumpă doamnă baroană. Vai, ce-ați gândit oare despre mine? Vă rog, dați-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și cu cartofi, și cu sfeclă roșie, și cu ridichi negre, pusese la păstrat și făcuse provizii și de morcovi, și de pătrunjel, și de alte legume, dar, cum primăvara Întârzia să apară, proviziile se terminau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât doreau să treacă mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa-Mașa le mai simțea În mână se Învârtoșaseră În aerul Încărcat de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului...! Apropie capul mai mult spre oglindă, iar constatarea Îl uimi. Albul cristalin al ochilor era roșu, deosebit de roșu și nu se deosebea cu nimic de ce-i ai „Peștelui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privind chiorâș la cei doi. Nu Înțeleg, ce doriți dela mine...?” Turbând de furie, Nando ridică vocea. „Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e un deliciu...!” Obosită, plictisită, oarecum Îngândurată, doctora se așeză la biroul ei. „Destul de curios...Acest ultim amănunt care nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își micșorase intensitatea, iar ciudatele sunete din străfundu-l creierului mic Încetese. Bolnavul Încercă să-și facă iluzii optimiste În legătura cu presupusa lui Înbolnăvire care de fapt, n-o mai intuia atât de tragică precum Îl speriase la Început. Se lungi În așternut, gânditor. Cu toată ora Înaintată, nu-i era somn...Deschise radioul. Învârti scala până ce auzi vocea crainicului vorbind românește. Era ora două, după miezul nopții. De regulă, dela această oră, Bucureștiul transmitea numai muzică de dans - regulă ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rugându-l să rămînă la ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone se sculă cu noaptea Încap; Îi era Încă somn dar, avea atâtea treburi de rezolvat Încât nu-și putea permite să atârne prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu tocmai ușoară. Scoase batista ștergându-și fruntea, grumazul și subțiorile de transpirație; Se simțea slăbit, ar fi preferat să se lungească pe luciul gheții să gândească la liniștea Înghețată a mediului Înconjurător, la starea sănătății lui! Simțindu-se fără putere, făcu un deosebit efort de voință pentru a continua drumul, mai ales pentru a putea menține pe verticală echilibrul corpului ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șpriț, iar când mă Întorc să fiți gata. Abea aștept să te Îmbrățișez, frumoaso...!” Rămași singuri, țiganca Începu să se dezbrace rămânând complet goală. Puse zdrențele dezbrăcate pe un fel de schilod scaun care cu greu se ținea În echilibru, lungindu-se În pat În așteptare! Fără voie, Tony Pavone aruncă o privire prin Încăpere neștiind ce să facă, să rămână ori s’o rupă la fugă...! Camera era murdară cum nu-și putuse imagina existența unei asemenea murdărie.În afară de pereți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sale cele mai dramatice nu intuise o asemenea imagine, pierdut În imensitatea spațiului cosmic, mai mult de rușinea Șefului de Șantier să nu-i ofere subiect de a fi ridiculizat cu privire la impotență, se dezbrăcă păstrând totuși lengeria de corp. Se lungi alături de țigancă. Poate altul ar fi fost deznodământul acestei clipe imposibile dacă așa zisul pat, În afară de o zdreanță de pătură ce mirosea Îngrozitor a spermă, a urină chiar și a materii fecale, ar fi fost dotat cu un cearceaf care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uman ce avea nevoie de odihnă, de o binefăcătoare vacanță În care spiritul să penduleze Între fantezie și cruda realitate a zilelor ce vor urma...!! Având deplină Încredere În cuvântul procurorului, Tony Pavone reveni În arestul miliției oarecum relaxat. Se lungi În așa zisul pat - mai degrabă cavou - construit din beton armat fără niciun fel de așternut provocânduți o stare de repulsie, totuși proaspătul locatar a adormit Îmbrăcat. A dormit mult, pe săturate fiind deranjat doar atunci când se serveau mesele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Începu să-i numere. Ușile fură zăvorâte din nou cu același zgomot iritant iar șeful de cameră făcu unele precizări. „Nimeni nu are voie să se atingă de paturi. Nici pe cimentul umed și rece nu vă permit să vă lungiți...! Eventual ce-i mai bătrâni, se pot lungi pe sub paturi...! până la servirea cafelei. Lămurit...?” Cafea...? Acest cuvânt era impropiu pronunțat, În realitate nu era altceva decât apă călduță, incoloră, neîndulcită având un dubios gust dar, unii o sorbiră pe nerăsuflate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nou cu același zgomot iritant iar șeful de cameră făcu unele precizări. „Nimeni nu are voie să se atingă de paturi. Nici pe cimentul umed și rece nu vă permit să vă lungiți...! Eventual ce-i mai bătrâni, se pot lungi pe sub paturi...! până la servirea cafelei. Lămurit...?” Cafea...? Acest cuvânt era impropiu pronunțat, În realitate nu era altceva decât apă călduță, incoloră, neîndulcită având un dubios gust dar, unii o sorbiră pe nerăsuflate, În timp ce alții sperau ca masa de prânz să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
patru părți egale Îi revenea lui care o făcea cu un ceremonial deosebit. Pentru Început, tuna și fulgera lovind cu pumnii În cine se nimerea, apoi simula un atac aerian, obligând deținuții să se ascundă pe sub paturi, prin colțurile camerei lungiți pe burtă Într-o Învălmășeală de groază. Mai debita câteva Înjurături din cele Învățate recent În Închisoare după care ordona relaxare, nimeni nu avea voie să se miște ori să vorbească. Socotindu-i Înfricoșati În suficientă măsură, Șeful de cameră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]