1,372 matches
-
nebunul, că, pentru-așa comoară, E demn, murind de sete, să treci lângă isvoară. 85. O! VIN PE MARE... (cca 188O) O! vin pe marea ce-o cuprinde Un cer înnalt de stele plin, Și vântul serii va întinde A luntrei pânză în senin. Cu-a tale reci și albe brațe Tu la grumazu-mi să rămâi Și luna-ți bată drept în față, Îți cază părul la călcâi. {EminescuOpIV 541} Mă voi pleca încet spre tine Să-ți beau tot sufletul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară. În patru luntre-ncarcă tot Coboară-apoi la rîndu-i; Nu mai lipsește nimenea? " Întreabă numărîndu-i. 92. ȘTEFAN CEL MARE ? schițe de imn - (cca 1883) I Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl întrebau: „tu ești musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i că dacă ține nuntă cu Bozoncea, vin de-o fur! Altfel, să te urmeze la mine, să-l lase... S-a dus codoșul. A pândit vreo două zile, până a plecat starostele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn " Toate-n viață se întorn. " Rămâi, codri, sănătos, Că mă chiamă apa-n jos " Și menit în lume sunt Să-mi fac cale pe pământ. " Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca pe val, O desleagă de la mal, Sare-n ea și îi dă drum, Ca săgeata sboar - acum Și mergând, mergând departe, Apa-n două o desparte, În largi brazde de argint Ce se mișcă strălucind Și în umbră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe ape tremurătoare. El pe maluri înflorite, Vede turme rătăcite; l02 {EminescuOpVI 103} {EminescuOpVI 104} {EminescuOpVI 105} Caii pasc lângă pîrae, Ca la lebede se - ndoaie Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și pe ape rotitoare Scânteiază mândru soare Și -nnainte-i vede-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale - adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și spre mal se - ndreaptă iară Luntrea mică și ușoară, Iar Mușatin se coboară, Calea muntelui apucă Până-n vârfuri să se ducă, Pân- ce noaptea l-au ajuns În cel codru nepătruns. Dar cu noaptea -n cap pornește, Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că adormise. Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib. Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a fi adorați. Dar nici unul nu a putut evita hula. Și corupția a coborât tot din Olimp. Primii meteoriți căzuți din Rai au fost Adam și Eva. Zeii sunt niște morți fără morminte. Pe vremea lui Adam, Charon avea o luntre. Acum pilotează, probabil, transatlantice. Nici zeii nu și-au putut echilibra sexualitatea. Omul nu este zeu, ci de-abia creator de zei. Ana lui Manole este suma celor mai dramatice impozite ale creației. Popoarele fără Dumnezeu nu pot fi conduse
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor serios trebuie să și-o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât pe cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți pun o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de săpuneală. Ca să se sustragă sentimentului de teroare, aplicau soluția „bufet”, ceea ce le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta cu nepăsare veriga care ținea șaica pe sîrmă. Plecasem pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
minte nu li se mai aud deloc... - Pfuuh. Lasă-i. Toți Vindecătorii care ne tragem din Tatăl știam că așa fac cuvintele. Uite, cuvintele ne-au dat nouă sulițe cum n-au nici un fel de alți oameni, ne-au dat luntrele astea, Îmi arătă el trunchiurile scobite, ne-au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păsa de lucrătura aceea, căci o ținea tot pe-a lui: - Noroc cu tine, Krog, că altfel Enkim nu te mai vedea nici pe tine și nici pe nimeni vreodată. L-ai strigat pe Tatăl și femeile au venit cu luntrele alea și ne-au scos din apa care curge mereu. Iar Îmi luă palma și și-o puse pe țeastă. Of, of. - Măi, Enkim, măi, am Început. Nu mai vorbi așa. Cel care ți-a vorbit În minte nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintre noi care nu știa să calce apa), puteam și eu, deci, să mă Întind pe burtă, de-a curmezișul acelui lucru care niciodată n-avea să capete nici o denumire, pentru că nu era nici plută, nici monoxilă, nici pirogă, nici luntre - după cum Îmi zboară prin minte imaginile unor lucruri care, până la tine, vor ajunge să capete nume. Spun asta - gândeam asta - pentru că vreau să afli că și noi și voi ne gândim cam la aceleași lucruri. Apa se năpustea printre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici case, nici luntre, nici arcuri, nici numere... nu era mai nimic. - Nici nu era nevoie de asemenea lucruri și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zile, am ajuns iarăși la capătul pământului. Aceeași Mare puternică și rece se Întindea cât vedeai cu ochii, iar noi am fost din nou nevoiți s-o luăm către Miazăzi. Am dat de alte neamuri. Am văzut ce fel de luntre trimiteau ei pe Marea cea mare și am zăbovit mai multă vreme la ei, doar ca să vedem cum e cu luntrele alea care aveau și un fel de blănuri foarte subțiri ridicate pe un copac - blănurile alea se făceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost din nou nevoiți s-o luăm către Miazăzi. Am dat de alte neamuri. Am văzut ce fel de luntre trimiteau ei pe Marea cea mare și am zăbovit mai multă vreme la ei, doar ca să vedem cum e cu luntrele alea care aveau și un fel de blănuri foarte subțiri ridicate pe un copac - blănurile alea se făceau ca burțile oamenilor grași și prindeau vântul În ele ca să ducă luntrele de colo-colo. Am mers și mai mult spre Miazăzi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
multă vreme la ei, doar ca să vedem cum e cu luntrele alea care aveau și un fel de blănuri foarte subțiri ridicate pe un copac - blănurile alea se făceau ca burțile oamenilor grași și prindeau vântul În ele ca să ducă luntrele de colo-colo. Am mers și mai mult spre Miazăzi, unde am cunoscut oameni care mi-au arătat un fel de piatră rece care se topea dacă o puneai pe foc. Nu știau la ce era bună, dar le plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]