10,288 matches
-
frate-său, să mai prindă curaj, că era săracu’ alb tot și tremura, credea că i-a făcut careva farmece, că i se arată Cel-din-Vale... Pe urmă, și-a adus el aminte cum a fost urmărit de o haită de lupi când făcea armata la Grăniceri și-avea una prin părțile Osoiului... I-a auzit cum dupăie prin zăpadă, a crezut că sunt doar niște câini la nuntă, că iarna nuntesc și ei, apoi, când le-a auzit mârâiturile, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu ar trebui să cred că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut coada, n-a mai putut să înoate și-a ieșit afară, să nu moară, i-au crescut gheare și blană și s-a făcut lup? Sau a început să zboare? Haida-de, că-i prea de tot... Disputa darwiniană începea să se încingă, așa încât mi s-a părut normal să ne întoarcem la muflonul nostru, presupus mâncat cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca să-i Înfricoșezi pe sclavii tăi. Iguana Oberlus rîse cu poftă pentru prima oară În multă vreme, sau poate pentru prima oară În viață, căci cu adevărat nu-și amintea să fi fost vreodată atît de vesel și de satisfăcut. Lupul acela de mare trecut prin multe, Alfonso Pertiñas y Gabeiras, de fel din Aldan, din peninsula galiciană Morrazo, căuta să-l provoace, insultîndu-l, dar nu pentru a-l disprețui sau a se Înfrunta cu el Într-o ceartă deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu mai pot, nimeni nu mai poate." Îi venea să țopăie. La așa ceva nu se așteptase. "Deci Cocoș nu există, Ali Mehmet; spaima Dobrogei, lupul bălților, omul care ține în șah guvernul nu există?!" Ali Mehmet l-a privit lung și nedumerit. "Cum adică, nu există ? Există, domnule, dumneata n-ai citit ziarele, nu ești jurnalist? Doar se spun atîtea despre el, eu știu atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind viața aventuroasă și plină de mister a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind viața aventuroasă și plină de mister a prințului Pangratty. Era și ușor de explicat, de prin noiembrie, de cînd începeau ploile și totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia să fim mereu în alertă, atenți la post." Vorbea despre sine cu acel plural al corpului din care făcea parte, cu majestatea mării în care se pierdeau cu plăcere chiar. Am auzit, se vorbește prin tîrg, de haitele de lupi, cred că nu sînt cu adevărat o primejdie." Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care se pierdeau cu plăcere chiar. Am auzit, se vorbește prin tîrg, de haitele de lupi, cred că nu sînt cu adevărat o primejdie." Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși numai în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol. Doar știți că sar la om și dacă sînt sătui și pe deplin domesticiți. Cu cît sînt mai de-ai casei, cu atît sînt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși numai în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol. Doar știți că sar la om și dacă sînt sătui și pe deplin domesticiți. Cu cît sînt mai de-ai casei, cu atît sînt mai răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci din Serviciu, dar știa că lui Mihail nu-i plac asemenea promisiuni patetice. Era o minte lucidă, prea lucidă, dacă îi spusese și chestia asta, că n-are încredere nici măcar în el. N-avea, dar îl trimitea în gura lupului. Își spuse că trebuie să fie atît de deștept, încît să iasă din ea înainte de a-și închide fiara fălcile. Ăsta era cu adevărat un motiv serios de grabă. V De la sfîrșitul războiului Radul Popianu nu mai fusese în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar cu el se petrecea cîte ceva, el era îngrijorat, speriat chiar, el venise aici, în chiar "bîrlogul lupilor", riscînd. Chiar așa, riscînd ceva, nu știa prea bine ce, dar sentimentul primejdiei îl trăia. Și asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K. F. îl lămurise că trebuie să acționeze singur și pe canale particulare. Urzeala complotului se întinsese de mult și el nu-și putea da seama la timp cui se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul de pază la mioare, nu altceva! Punctul slab al argumentației era recepția oferită de Cantacuzino delegației italiene, unde au fost invitați mai toți capii fasciei. Dar dacă luai în considerare mintea înfierbîn tată a tinerilor conspiratori, puteai crede că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
participat împreună cu Bîlbîie și cu Popianu la o întîlnire secretă a fasciei. Știți unde, lîngă Bufet-ul de la Șosea." Era sigur că Mihail avea informații complete în ceea ce privește întrunirile complotiștilor, doar Bîlbîie era subordonatul lui, doar el îl trimisese în gura lupului. Încerca să stabilească un soi de complicitate tacită între el și directorul Serviciului, cu puțină îngăduință și imaginație pozitivă chiar Șerban Pangratty devenise încetul cu încetul unul din oamenii săi de acțiune. Cu toate că-i displăcea profund să fie omul cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar s‑o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a celui Atotputernic! Să‑i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrânii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi navetiști”. Zice: — Acuma? Acuma-l iubesc, îl iubesc de parcă nu m-aș fi măritat cu el. Pe stradă se simt ca niște pionieri care încep o nouă viață în sălbăticie. Însă în loc urși sau lup - Inky ridică din umeri și spune - trebuie să se ferească de traficanții de droguri și de gangsterii care trag din mersul mașinii. — Asta-i încă perioada ceam mai frumoasă din viața mea, spune ea, dar știu că nu poate dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]