1,233 matches
-
din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în plină sărbătoare a bătrînului teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oameni de alte creaturi este durerea Încercată la moartea unei persoane apropiate. Alte animale nu sunt conștiente de mortalitatea lor și nu pot Înțelege conceptul propriei morți. Nici acest lucru nu pare să fie adevărat. Se pare că animalele cunosc mâhnirea. Adeseori elefanții stau lângă un elefant decedat, Înrudit cu ei, zile Întregi, În liniște, ocazional atingând corpul elefantului mort cu trompa. Biologul kenian Joyce Poole, care a studiat elefanții africani timp de douăzeci și cinci de ani, spune despre comportamentul elefanților față de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca în Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului (1904; Premiul „Adamachi” al Academiei Române), unde configurează, în paletă poporanistă, portretul unui „apostol” dăruit menirii lui în - utopie de început de secol - „satul ideal”. Cumnat cu Constantin Stere, P. cată însă cu mâhnire la „satul real”, cu sumbra lui mizerie. Și suferă pentru că satul e vatra de românism curat, primejduit de relele ce se abat dinspre oraș, „iadul gol” - contaminație sămănătoristă -, unde valorile autentice se alterează, se părăduiesc. Articolele, mizând pe stratagemele persuasiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
numeroase turme de vite etc. Ceea ce pentru Rusia reprezenta un „câștig modest” sau „o brazdă de pământ”, pentru Principatul Moldovei a constituit o grea pierdere de teritoriu, de populație, de pământ roditor, de spiritualitate românească. „Cesiunea Basarabiei a produs adâncă mâhnire în rândul moldovenilor - scrie Ion Nistor. Și aceasta cu atât mai mult cu cât cesiunea se făcu de către Poartă, fără ca țara să fi fost întrebată câtuși de puțin.” În octombrie 1812, boierii întruniți în divan au prezentat domnului Scarlat Callimachi
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea” (Lc 7,12). Fiul său unic murise în acea zi (sau cu o seară înainte), iar când o întâlnește, abia se ținea de mâhnire. Să-l amintim și pe tatăl deznădăjduit care îl grăbește pe Isus spre casa sa: „Ajungând la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu lăsăm cadavrele neîngropate (ataphon), să arătăm respect chiar și dușmanilor declarați” (Împotriva lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aprecia că gestul lui Simion Mehedinți reprezenta expresia unui "oportunism tactic", de care Gheorghe Brătianu nu era străin 722. Asasinarea primului ministru I.G. Duca la 29 decembrie 1933 a determinat publicarea unui comunicat, prin care președintele PNL-Gheorghe Brătianu își exprima mâhnirea pentru cele întâmplate, dar și pentru faptul că se adeverise previziunea formulată de el, când afirmase că încălcarea regimului parlamentar putea să determine manifestări violente în viața politică 723. În zilele următoare, autoritățile au operat arestarea legionarilor implicați în asasinatul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
constitutive ale paradelor și procesiunilor. Este vorba despre acțiunile și interpretările diferite ale acestor acțiuni pe care le promovează diversele grupuri implicate În ritual. Etalarea puterii militare poate fi un subiect de mândrie (din perspectiva ideilor patriotice) sau unul de mâhnire (fie din perspectiva morților din război ai familiei, fie din perspectiva cheltuielilor militare văzute ca o cauză a sărăciei personale). Multiplicitatea uzajurilor este subliniată și de analiza istorică a lui S. Davis (1986, p. 45): Paradele și ceremoniile s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formarea unui sentiment total de admirație mîhnită; s-a putut împlini o contopire. Deseori, o contopire poate avea loc în momente izolate, deosebit de concentrate, pe cînd sentimentele individuale, în alte clipe, se schimbă între ele sau se află în luptă. Mîhnirea, de exemplu, nu este atunci sentimentul dominant; el se înstăpînește numai în niște condiții favorabile, pe cînd altminteri tristețea cauzată de pierdere și bucuria pentru valoarea celui pierdut se înlocuiesc între ele. Caracterul unui om eul real nu apare, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să intre ca factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceea ce vreau să numesc aici marele humor vor trebui lămurite mai de aproape în capitolele următoare, în variatele lor nuanțe și în diversele lor relații reciproce. Seriozitatea ce se ascunde în spatele glumei poate izvorî din simpatie și înțelegere sau din mîhnire și nostalgie, ori dintr-o superioritate generoasă. Vom lua în considerare aceste tipuri mai tîrziu, ceva mai de aproape. Există și un mic humor, forma cea mai populară, care este tot una cu gluma mai mult sau mai puțin blîndă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Spinoza, sînt bune în sine numai sentimentele care sînt expresia unei ținute active, a folosirii propriei forțe și a propriei gîndiri. De aceea, ce nu se lasă conduși de idei clare, pot să aibă valoare și suferință și stări de mîhnire (mila, teama și căința, de exemplu). El nu vedea însă nici o posibilitate ca un sentiment ce nu are în sine o valoare absolută să intre ca element într-un sentiment total și să înarmeze bine sufletul pentru a întîmpina ceea ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unuia din dvs. Simpatia aceasta era ceva firesc. Era la noi, la cenaclu, o tânără începătoare în ale scrisului - poate vă mai amintiți de ea. V-a îndrăgit mai mult și ați vorbit lung împreună (...). Dar noi am urmărit cu mâhnire, cum nădejdea s-a stins, fiindcă după ce i-ați trimis (abia la vreo lună) o scrisoare convențională și rece, din cauza unei politeți cam jignitoare, tânăra membră a cenaclului nostru n-a mai primit nici un cuvânt. Ea a dispărut din rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
severi procurori ai culturii și literaturii noastre între 1944-1949, sub a cărui proaspătă președenție la Societatea Scriitorilor a fost judecat T. Arghezi, au fost epurați apoi o serie de scriitori, așadar, după nouă ani Zaharia Stancu își amintește cu «mohorâtă mâhnire» de o mulțime de comori ale literaturii noastre, publicate cu «nechibzuită zgârcenie» în ultimii ani, aceste comori trebuie scoase «din adâncurile în care le-a îngropat burghezia»; așadar burghezia a creat, burghezia și-a îngropat «în adâncuri» propriile creații! Adevărații
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acasă, noaptea târziu, m-am uitat prin rafturile mele cu cărți, mi-am aruncat ochii pe niște cataloage, am deschis două plicuri și-am cercetat și alte planuri de perspectivă ale aceleiași edituri. Și mărturisesc, m-a cuprins o mohorâtă mâhnire. Au trecut nouă ani de la eliberarea patriei noastre. Nouă ani... Dar de ce în tot acest timp ne-am ocupat atât de puțin de bogata moștenire literară?! De ce am tipărit cu nechibzuită zgârcenie numai câțiva clasici români, pe nici unul în ediții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au revăzut atunci, cu prilejul apariției acelei cărți, după mulți ani. Spunea mereu că nu contează nici o explicație, ci numai ceea ce a publicat în carte. Nu l-am văzut niciodată atât de mâhnit. Parcă plângea ființa lui Breban. Avea o mâhnire, cum să spun?, rece, inflexibilă, ca atunci când tocmai descoperi că lumea este altfel decât ți-ai imaginat-o. Nu se plângea deloc, ci doar constata amar că el și Matei Călinescu au avut prietenii diferite unul față de celălalt. Era oarecum
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
înțeles ceea ce era de înțeles și anume că versiunea lui Matei Călinescu era singura adevărată, din punctul acestuia de vedere, așa cum și cea brebaniană este singura adevărată, dacă schimbăm punctul de vedere. Nu mă îndoiesc că a înțeles asta, după mâhnirea inițială. Pentru că este un om cultivat filosofic și teologic, în manieră autodidactă, însă profundă, și nu se poate să-i fi scăpat nu doar că până și Evangheliile au existat în câteva zeci de versiuni, dar și că însuși textul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite în imagini ale iubirii, cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea descoperi la nesfârșit. Lumi anulate de moartea unui singur om. Revine un ecou eliotian
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că acesta este tocmai firul roșu al poetei din zid ceea ce vrea să spună că volumul de față e în primul rând despre ea însăși, în acel mod ambiguu, discret și tragic specific Europei. De fapt, însă, poeta trăiește cu mâhnirea simultană a două lumi în suflet. Poemele ei demontează ceasornicul poemului, care e viața trăită de poetă, și acest miez de real, ghicit numai, este în fond inima vie peste care poeta clădește literatură. Această mică explicație în marginea poeziei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
povestea. Manole, centrul de greutate al poveștii, al simbolului, e de fapt cel care a ales. Și el alege bucuria zidirii. Cam la fel stau lucrurile și cu Mimi Khalvati. Curg în poemele ei două patrii și două râuri de mâhnire. Una dintre patrii e cea acceptată de la sine (Anglia), pe când cealaltă (Iran) e un amestec încâlcit de amintiri ca fierul roșu, de violențe ce curg spre prezent. Poeta nu se mai simte acasă acolo; spațiul primilor ani de existență o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu se mai simte acasă acolo; spațiul primilor ani de existență o apasă. Bucuria ei este poezia, iar acest suflet încercănat e jertfa de real pe care poeta o zidește în opera închipuirii ei. Cât despre al doilea râu de mâhnire (după zbaterea între două identități, două lumi, două timpuri), acesta este tot o zbatere de data aceasta între două iubiri. Nevoia de cuplu este esențială. Toate poemele sunt poeme de dragoste în ultimă instanță. Se întoarce însă către poezie și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorie a pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]