37,022 matches
-
cu trenul scriitorilor - Literatur Express Europa 2000 - că, dacă Vitalie Ciobanu folosește o limbă literară impecabilă, Vasile Gârneț e tributar încă unor clișee semidocte puse în circulație de activiști: Ce face un om supărat și necăjit? Multe, unii de exemplu mănîncă. Servim la restaurant un complex gastronomic intitulat "Paris" (carne de vită, păstăi și cartofi, plus o sticlă de apă) care ne costă cîte 10$ de fiecare. Dialogul cu fata care ne deservește este de tot hazul." (s.n.) Demisii, evoluții, amnezii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
în jos silite de ghips să stea rigide în formă de W întors, rezimat de perini. Și așa, întins în corsetul său fix și dur, trăia ziua și noaptea, în- tr-un pat cu rotile care îi era parcă un catafalc, mîncînd și scriind pe o tăblie care i se instala deasupra pieptului. Dar acest chin prelungit timp de nouă ani părea a nu fi suficient. Corpul era mereu încercat de fistule purulente (unele apărînd și sub ghips) care, pînă se spărgeau
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
angajamentul să-i dau bilete și în viitor, s-a înscris și ea, pentru ca la vreo jumătate de ceas să-i cînte bătrînei la difuzor nu o cîntare, ci două, ca semn al victoriei și al învingerii neîncrederii ei. Am mîncat niște papricaș de găină la bătrîna, am băut și vin și seara, tîrziu, cu mașina raionului, am plecat acasă la Salonta, organele politice fiind mulțumite că lucrurile s-au întîmplat într-un mod civilizat. (Ilie Lunca, fost veterinar Ticvanu Mic
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
de memorialistică) n-ar mai trebui să-i discute pe autorii decedați. Falsul formează sarea și piperul textului. Dintr-o sămînță de neant, pornește o frazeologie stufoasă din care decupăm: Ce mi-au auzit urechile zilele trecute? Că nu știu cine a mîncat un mort! Știrea era prezentată ca un fapt senzațional și pusă sub umbrela mizeriei materiale și morale actuale. Se invocau cerurile, soborurile de preoți, se cerea producerea unei cantități industriale de agheasmă pentru stîrpirea unor asemenea practici vecine cu nebunia
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
a arătat ușor uimit de tărăboiul iscat în jurul faptei sale, învinuindu-și jujii (sic!) de incultură și de blasfemii gratuite. În primul rînd, a zis el, el n-a comis nici o crimă: mortul murise fără ajutorul său: El doar îl mîncase. Apoi, doct, omul scoase dintr-o mapă (un dosar!) certificatul dat de cineva lui Sadoveanu. Sadoveanu, un porc, Porcoveanu! Nume care în opinia omului nostru arăta dorința celui care-l botezase astfel pe Sadoveanu - dorința de a-l mînca pe
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
îl mîncase. Apoi, doct, omul scoase dintr-o mapă (un dosar!) certificatul dat de cineva lui Sadoveanu. Sadoveanu, un porc, Porcoveanu! Nume care în opinia omului nostru arăta dorința celui care-l botezase astfel pe Sadoveanu - dorința de a-l mînca pe Sadoveanu, mort-copt! Dacă această dorință exprimată public (Sadoveanu e un porc!) era considerată drept o opinie personală și drept o libertate a gîndirii, a presei, a omului etc. - el, omul nostru, de ce nu-și putea exersa dorința de a
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
pe Sadoveanu, mort-copt! Dacă această dorință exprimată public (Sadoveanu e un porc!) era considerată drept o opinie personală și drept o libertate a gîndirii, a presei, a omului etc. - el, omul nostru, de ce nu-și putea exersa dorința de a mînca mortul pe care-l voia el?! Chiar își confecționase un costum verde, ca frunza și ca iarba verde - culoare odihnitoare, plăcută foarte simțului cuprins în ochi! - și se pregătea să oficieze și în continuare halirea morților în această îmbrăcăminte ușoară
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
dobîndește uneori chiar verbul nedrept, demonizat: "Deci, Ghiță G. Guițescu (așa scria pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în insula cu porci, întîlnită de Călătorul înțelepțit în lunga sa odisee spre draga-i soțioară. Dar ce mînca grasone al nostru de arăta ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în insula cu porci, întîlnită de Călătorul înțelepțit în lunga sa odisee spre draga-i soțioară. Dar ce mînca grasone al nostru de arăta ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în insula cu porci, întîlnită de Călătorul înțelepțit în lunga sa odisee spre draga-i soțioară. Dar ce mînca grasone al nostru de arăta ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
de ușoară indigestie a excesului - care face exagerată orice simplă tentativă de aplicare la bucătărie a savuroaselor rețete tradiționale culese de autor de prin diferite colțuri ale țării. Și dacă e adevărat că această carte de bucate mai mult se mănâncă - din ochi - decât se citește, dată fiind puterea de sugestie a descrierilor și a plasamentelor în decor, tot atât de adevărat e că nu oricine are o putere de digestie pe măsură și că poți lesne ajunge după un asemenea festin, îngreunat
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
fîș pe el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei șaptesprezece ani de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă, și-o fi zis Ford (zicea B.S.) las' să mănînce cît o vrea proletariatul, săracul, că și-așa
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă, și-o fi zis Ford (zicea B.S.) las' să mănînce cît o vrea proletariatul, săracul, că și-așa zile multe nu prea o fi avînd... El, care obișnuia să zică, la bătrînețe: "De luptat, acum nu mă mai lupt decît cu ereditatea, de care nu sînt răspunzător!" Pășesc alături de el
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
înapoi. R.B.: Mama este o figură centrală a romanului în care însă apar și ființe metafizice: îngeri, Dumnezeu, o lume inefabilă. Ați afirmat într-un interviu publicat în presa germană că vă imaginați paradisul și sub forma plăcerii de a mînca. De altfel și în acest roman acordați alimentelor o importanță deosebită. A.V.: Mama mi-a făcut mereu de mîncare, mîncare românească, iar eu credeam că asta este România, asta este casa, dragostea; mama îmi arată dragostea ei prin mîncare
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Cînd nu poate să vorbească, cînd plînge, mama se duce la bucătărie și face de mîncare. Sora mamei a murit acum o jumătate de an. Mama a mers la ea la spital cu mîncare, tanti Rita murea și noi toți... mîncam. Și pentru mine, toate lucrurile sunt împreună: mîncarea, plînsul, bucuria, așa a fost în familia mea, așa am simțit eu tot mereu... R.B.: Să ne întoarcem la literatură. În ce limbă ați început să scrieți? A.V.: În germană, eram
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
căpșunile proaspăt și bine spălate fusese presărat zahăr din abundență. Nu mi-a mai venit să plec. Mariana a așezat castronul pe birou, în fața lui Paler și a părăsit tăcută încăperea. Spre marea mea dezamăgire, Octavian Paler a început să mănânce căpșunile de unul singur, continuându-și dizertația. Lua câte o căpșună cu două degete, o băga voluptuos în gură și o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuație
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
al S.S.R. De acum înainte tot așa o ține. Apoi e pensionar al Casei Scriitorilor și, în cele din urmă, al Uniunii Scriitorilor. Era mereu bolnav, vegetînd ca bolnav al familiei, mereu, ni se spune, "slab, obosit, deznădăjduit". Fuma mult, mînca puțin, nimeni neputînd descifra cu ce se ocupa în camera (iatacul) sa (său). Interesant și instructiv prezentat e episodul Ateneului Cultural băcăuan (1925-1928) de care s-a ocupat mai mult Gr. Tăbăcaru, celălalt conducător decît poetul nostru și a venit
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
pe doamna Irina spunându-i că ne vom duce la un restaurant. Era noapte și noi nu cunoșteam Deva cunoșteam doar drumul spre gară și pe acela am plecat. În gară am stat câteva ore în sala de așteptare, am mâncat și ne-am veselit ca de ceva inedit, petreceam revelionul ca nimeni dintre cunoscuții noștri. Paul era un neîntrecut umorist, abia puteai să-ți tragi aerul în piept între glumele lui care curgeau spontan în cascade. Ne-am urcat apoi
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
la mine vești din centul orașului. Vecinii și prietenii veneau la mine ca să îmi împărtășească marea bucurie. Ei îmi povesteau, despre marea masă de oameni, despre veselia cu care cântau și jucau. Oamenii se mai duceau pe rând pe acasă, mâncau se mai încălzeau, de bucurie mai luau câte o pălincuță și, ca trași de ață, se întorceau la hora cea mare din centru sau la altele mai mici de pe margine. Au cântatat și au jucat neîntrerupt toată ziua, până seara
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
pe colega noastră. Știa că frumusețea inoxidabilă în timp a acestor poeme de dragoste nu-i aparține doar ei, ci și literaturii române: Poate ar, poate sap,/ Drumul subțire pe care tu ai umblat,/ Coc pâine din el și-l mănânc, flămând,/ Și pornesc iarăși să te caut pe cine știe ce alt drum subțire/ Printre miriștile pe care am secerat gol și frânt.// Dacă și tu cauți și ai să-mi găsești urmele,/ Ară și seamănă drumul meu subțire,/ Coace pâine din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Țin minte că înainte de a intra în sala de cinematograf cumpărasem romanul lui Paul Georgescu Înainte de tăcere. După ce văd filmul și mă despart de fata de altă dată, care era foarte urîtă și mînca des usturoi, mă întîlnesc cu altă femeie, tot așa de bătrînă și tot atît de urîtă care era profesoară la studenți, activistă și care se...cu studenții, pe scări, în locuri dosnice și care, tot așa, mă atacase în altă
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
obligat nimeni pe laureatul Premiului de Stat să-și publice articolele într-o carte. Și totuși, să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?!" Privit, în linii generale, cu prețuire, Nichita Stănescu nu se sustrage unor rezerve suficient de apăsate, atît în ordinea morală cît și în cea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
artistică admirabilă. Eugen Șerbănescu se dovedește în numeroase alte cazuri la fel de inspirat. Dacă scenariul său va deveni film, filmul respectiv îi va captiva - dar îi și va speria - pe spectatorii americani. Ei îl vor începe prin a-l urmări surâzători, mâncând floricele de porumb, pentru ca dintr-odată să se trezească la o amețitoare altitudine estetică. Eugen Șerbănescu, De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia?, București, Ed. Cartea Românească, 2000. 256 pag.
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
propune fără a impune sensuri. în satul Rădeni, o familie construiește o casă. La un moment dat, gazda aduce tuturor celor de față ceva de băut și de mâncat, o gustare pentru pauza de odihnă. Toți întind mâinile, beau și mănâncă repede, cu acea grabă a omului de la țară pentru care mâncatul este o necesitate, se-ntorc apoi la treburile lor. Camera nu insistă asupra nici unuia dintre cei prezenți, înregistrează ceva din foșnetul de muncă în comun.... secvența rămâne totuși pe
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]