1,406 matches
-
nevinovați, Înșirați unul lângă altul prin dormitoarele comune ale cabanelor de la munte; costumul de plajă al femeilor s-a tot micșorat până la un cache sexe care nici el nu mai ascunde cine știe ce intrigi sau ispite; iar batalioanele de fete defilează mândre pe bulevarde În pantalonași albi de sport fie că au, fie că n-au ce arăta spre admirația sau ațâțarea noastră. și atunci unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spec tacolul sută În sută de necrezut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care ni le trimiteau părinții de-acasă. Nu lip seam niciodată de la cursuri. Petreceam multe ore la bibliotecă, citind, de pildă, bibliografia recomandată de Dragoș Protopopescu. Iar când ieșeam de la cursuri și din bibliotecă mă simțeam elevată, superioară. Eram mândră de mine, la fel ca în copilărie, după ce învățasem pe de rost paginile roz din Larousse. Mă simțeam și eu cineva. Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
asupriri, Durerile lui Horea și-a Iancului durere Prin lupta Lui sunt astăzi doar sfinte amintiri. Priviți în jur o țară ce crește ca în basme, Priviți în jurul vostru spre oamenii ce cresc, Eliberați de spaime, osânde și fantasme, Și mândre că-s vlăstare din trunchiul romînesc [Ă] Să închinăm un cântec de laudă și glorie Aceluia ce poartă stindardul lui Bălcescu Și înscrie socialismul în inimi și-n Istorie. Sus inima, tovarăși! Trăiască Ceaușescu!“ („Închinare“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți se deschid, Cu partidu-n frunte, mândră, eu te cânt!“ („Țara mea“, Informația Bucureștiului, 21 august 1975) VITANIDIS Gheorghe „În acest amplu proces de înălțare și înnobilare a omului suntem chemați, prin opera tovarășului Nicolae Ceaușescu, și noi, creatorii artei spectacolului de teatru și film, să transformăm
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cetății în 1509, le confiscă moșiile ( vezi «Pușcariu I. Revolta boierilor din Țara Făgărașului» în Analele Academiei Române secț. ist. XXIII, p. 66-70). Ei primiseră cu credință pe Mihai Viteazul care a făcut judecată dreaptă în anul 1600, unor locuitori din Mândra ( N. Iorga, Studii și documente, IV, p. 8-9), și a stat bucuros și sigur între ei cu familia sa, chiar în zilele sale cele mai grele. Mihai Viteazul, marele domn al românilor care a realizat pentru prima oară dezideratul aducerii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
multiple aspecte, ar presupune poate, editarea unei monografii proprii de care probabil nu peste prea multă vreme un cadru didactic localnic, se va ocupa și o va scoate de sub tipar. CAPITOLUL XI Primăria și alte instituții Motto: De-ar fi mândra-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar mândra-i cale departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cin-mi-o face Căci notariul nostru zace. Cu primariu-s mânios Și-mi face
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prea multă vreme un cadru didactic localnic, se va ocupa și o va scoate de sub tipar. CAPITOLUL XI Primăria și alte instituții Motto: De-ar fi mândra-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar mândra-i cale departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cin-mi-o face Căci notariul nostru zace. Cu primariu-s mânios Și-mi face cartea pe dos! (Cântec popular din Ardeal) 1. Primăria Încă dela începutul începuturilor organizării
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
le cultivă fiecare locuitor, atât, ba poate chiar ceva mai mult decât le trebuie, ca să trăiască demn, să fie curați, să se fie sănătoși, să păstreze memoria ce se cuvine strămoșilor și să convingă viitorimea că are de ce să fie mândră de înaintașii lor de azi. Pentru că în aceste condiții atât de vitrege pe care le oferă legea, administrația, puterea, din resursele de pe fânaț, pășuni și acel minim arabil sătenii dispuneau la 1 ianuarie 1966 de un efectiv animalier de 560
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în care feciorii curați, respectuoși cu vârstnicii, învârteau dezinvolt pe sub mână pe frumoasele satului ce încântau obștea prin puritate și naturalețe, prin frumusețea costumelor naționale pe care și le etalau, expozeu de artă populară desăvârșită, de bun gust, de virtuozitate, mândre că de mîna lor erau lucrate. Se ducea o viață de satisfacții, de tihnă pe tălpiță la vreme de înserare, în dumineci senine, după o săptămână plină de trudă pe hotar, în luncă sau la pădure. Era perioada în care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o floare. În
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi din sat. Mă surprind din când în când cum mă uit și eu la discuțiile despre cum a înjurato țața Floarea peste gard pe țața Vica, la analizele analiștilor despre cât de grav e că Vasile sa luat de mândra lui Gheorghiță, la discoteca de la căminul cultural, sau la seminariile televizate iscate de faptul că purceaua lui Ion a intrat în porumbul lui Costel. Apoi mă trezesc din iureșul ăsta mediatic și mă întreb: de ce trebuie sămi încarc viața cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea mea. Iar eu te binecuvântez din nou și întotdeauna. M. 19/1949 Marți, 8 noiembrie [1949] Frumoasă aniversare, dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a avut un sfârșit fericit, de vreme ce bucuria și un anumit aer sărbătoresc domnesc în casă. Pe divanul tău, pe hârtia fină cu care era acoperit, am orânduit ca într-o vitrină toate obiectele de la Paris, de care sunt grozav de mândră. A fost o zi frumoasă, draga mea. [...] M. 29/1950 I Duminică, 5 februarie [1950] Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală]. Îmi încep acum corespondența, adevărata corespondență cu tine. [...] Nu te supăra pe mine pentru insistența asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe care doctorița asta a văzut-o dintr-o privire. Altfel, de ce ar fi venit glonț la mine să-mi sugereze că ar trebui să mă înscriu la medicină? Doctor Rebecca Bloomwood. Baroneasa Rebecca Bloomwood, Doctor și MBE. Dumnezeule, ce mândră ar fi mami de mine! Doctorița începe să vorbească, dar eu nu o pot urmări. Sunt complet transpusă de viziunea pe care o am, cu mine în halat alb, traversând cu pași energici un salon de spital, zicând „Tensiune arterială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
picioare lungi. Apărută ca din pământ, ca o mașteră din povești. E îmbrăcată într-un compleu roz, are în mână o sacoșă de la Tiffany și emite ostilitate prin toți porii. Tocmai azi, dintre toate momentele posibile. Ca să vezi, spune. Ești mândră de tine, Becky? — Ăă... nu. Nu neapărat. — Mireasa anului. Miss Pădurea fermecată. Ce idioțenie! Mă uit la ea nedumerită. Știu că eu și Alicia nu ne prea omorâm una după alta - dar parcă asta e chiar prea de tot. — Alicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oară conversația în minte. — Unele din lucrurile pe care mi le-a spus mi s-au părut adevărate, iar altele total false. — False? Ce anume? zic cât pot de lejer. Așa, că veni vorba. Când mi-a zis că e mândră de tot ce am făcut, de la faptul că mi-am făcut firma asta și până la faptul că te-am ales pe tine de soție. Nu știu, parcă sună... nu știu... Scutură din cap. — Mie nu mi se pare nimic deplasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se bucura de faptul că astfel „a Încetat vechea deprindere a boierilor de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-o casă de boier fanariot din Bucureștii Începutului de veac XIX, anume
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost „Îndrăgostit nebunește” timp de șapte ani (cum zice o legendă din secolul al XIII-lea) <endnote id="(509 și 767)"/>. În aceste cazuri pare să fie vorba de un pattern legendar preluat din povestea biblică a Esterei, evreica „mândră la stat și frumoasă la chip” care l-a sedus pe regele persan Ahasverus (Xerxes I) al Persiei (486-465 Î.e.n.) (Cartea Esterei 2, 7). Dr. Iuliu (Iehuda) Barasch călătorea În 1841 de la Berlin la București, traversând Galiția pentru a ajunge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
presupusa frumusețe a evreicelor din epoca biblică. „Ești frumoasă, Lea !”, Îi spune evreul habotnic Manasse nepoatei sale, În piesa omonimă publicată de Ronetti Roman În 1900. „Dumnezeu ți-a dat moștenire frumusețea mamelor noastre străbune. Așa de frumoase și de mândre se plimbau reginele noastre pe coastele muntelui Zion” <endnote id="(650)"/>. Și personajele evreice dintr-o piesă puțin cunoscută a lui Liviu Rebreanu (Jidanul, 1914) sunt frumoase (drăguțe, cel puțin) și Îmbrăcate elegant (cu bun-gust, cel puțin), după cum le caracterizează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un pic de libertate și informalitate modernă. Alura interpretei principale, Kirsten Dunst, e cu siguranță modernă (o detașare grațioasă, ușor narcotizată) și, cu atîtea muzici mișto (Aphex Twin, Gang of Four, Bow Wow Wow...) defilînd pe soundtrack și părînd destul de mîndre de sound-ul lor anacronic, e puțin probabil ca publicul tînăr să nu prindă ideea : ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă și să ai la dispoziție toată vistieria Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
romantic tra- versat de efuziuni și vizionarisme, ci enor mi tatea proce- deului asemeni unui critic literar care sesi zează retorismele și artificiozitățile. „Într-o scenă memorabilă a lui Victor Hugo, nobilul hidalgo Silva prinde la fidanțata și pupila lui, mândra Dona Sol, pe doi cavaleri. Pe toți sfinții Castiliei și Aragonului ! Doi ! Măcar unul ! și tot era prea mult ! Ce face nobilul Silva, bătrânul ofensat ? Credeți că trage spada să pedepsească repede pe acei cutezători ? Nu ! El se gân- dește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă", era tare drăgălașă, o prezență proaspătă, gingașă, ca o gâză abia trezită la viață de soarele primăverii. Era, vorba poetului național, "mândră-n toate cele", brunetă cu ochi albaștri, cu un năsuc de jucărie, un corp frumos, o privire curată, caldă și un fel de a fi deschis, sincer și prietenos. La prima vedere, conform obișnuinței mele de june student cu aere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
crezi că nu... că nu ți-am dat nimica... nimica?... Ștefan tace, tace, apoi, cu glas domol, trist chiar: Poate... poate și eu, da, și eu sunt de vină. N-am găsit cheia inimii tale. Ești atât de zbuciumată, de mândră, de, de complicată... Și eu... eu n-am avut timp. N-am avut timp și răbdare. Suntem două pietre tari... Uite din ce ne-am luat și unde-am ajuns, Maria, spune el cu părere de rău. Ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]