10,420 matches
-
atentă la siluetă. Îmi pare rău, mami, n-o să-ți mai pun niciodată Întrebări de spre toate astea. Te rog să mă crezi. De cealaltă parte a sălii, perechea de chinezi din ascensor, cu mâinile Întinse și cu degetele unuia mângâind degetele celuilalt, căutau doar să se asigure că sunt acolo Împreună și că așa aveau să rămână dacă se pierdea controlul rotirii restaurantului. Johan ar fi dorit ca Încăperea să se Învârtă din ce În ce mai repede. Voia să vadă ce-ar face
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iarba Începea să ruginească. — știi, n-am mai stat niciodată pe-aici pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copiii din insule. Dar, de fapt, fără Îndoială... A schițat un zâmbet fin și trecător ca un fluture, atât de delicat, Încât ea și-a zis că l-ar strivi dacă-l atinge. A Întins o mână și i-a mângâiat cu dosul degetelor pielea fină a obrazului. Ar fi dorit să nu-i fie degetele atât de osoase, cu Încheieturi reliefate, ci curbate grațios ca ale copiilor dansatori din insulă. El i-a acoperit mâna cu a lui, a apăsat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a pus pe umărul ei. Nu i mai vedea fața, dar Îi mirosea părul, avea o aromă dulceagă de lapte. Dar, de fapt, ce? — Ce?... Ziceai dar, de fapt... Atâta doar că nu ți-ai terminat vorba. Începuse să-l mângâie pe cap, Îi grebla ușor cu degetele părul lung și mătăsos. — N-am știut cum să-ți spun ce gândeam. — Erai gata să spui că de fapt devenim adulți și că nu ne mai În tâlnim niciodată cu copilăria... Așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Johan l-a ținut strâns În brațe, așa că până la urmă unul dintre frați a zis: Lăsați-i, nu mai avem ce face, ăștia doi sunt cam apucați. Toată noaptea aceea și noaptea următoare și noaptea de după, Johan avea să-l mângâie pe cap, iar când era fierbinte să-i sufle pe frunte ca să-l răcorească ori să l strângă În brațe dacă tremura de frig. Asta-i o pedeapsă? Îl Întrebase Adam. E-o pedeapsă pentru că am furat fructul ăla? O să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din Ajunul Crăciunului petre cute alături de părinții mei fără ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. Singura piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-o lume trecută, pierdută, o lume În care nu existau nici mașini de scris și nici tipografie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tău. Ai idee unde-ar putea să fie Din acum? Z s-a oprit și s-a Întors spre ei pe jumătate. Era tot Încruntată, dar expresia i se Îndulcise și părea surprinsă. și-a scuturat capul, părul i-a mângâiat bărbia și i-a dat o Înfățișare copilărească. — Nu știu pe unde poate să fie. V-aș spune dac aș ști. Îmi dau seama că e foarte important pentru dumneavoastră. — N-ai nici cea mai mică idee? a Întrebat Mick
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plac mie. Îmi plac chiar foarte mult. Nyoman s-a ridicat de pe platformă și a tușit iarăși. A venit să vadă tabloul și a pufnit Într-un râs pros tesc, cu mâna la gură. Drăguța de ea, a zis Karl, mângâind-o blând pe frunte. Cred că nu se simte prea bine, chiar dacă zice că n-are nimic. — S-ar putea să aibă tuberculoză, a zis Margaret. Karl s-a arătat Îngrijorat. I-a pus o mână pe frunte să-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jumătate din corp Îi era umbrită, când, dacă Întorcea ușor capul, plafonul Își schimba dintr-odată poziția, iar el părea mai Înalt. Era Înconjurat de persoane elegante, bărbați În costume occidentale sau În uniformă, femeile cu rochii lungi care le mângâiau gleznele. Purtau și bijuterii femeile acelea, coliere și brățări și cercei cum Adam nu mai văzuse niciodată. A Încercat să nu se uite În jur, să-și continue liniștit drumul. Necazul era că nu prea știa Încotro să se Îndrepte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i ia multă vreme. S-a stre curat prin acel Îngust coridor, mergând pe-o parte, aproape că n-a atins pe nimeni. Un bărbat s-a mișcat și a dat peste el. Stofa moale a hainei lui i-a mângâiat obrazul și mirosul loțiunii de ras l-a izbit În nări. L-a auzit pe acela spunând o vorbă de scuză, dar nu s-a Întors. Ajunsese lângă scară când a observat un panou, un pătrat de lemn pictat cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Adam. Mi amintesc că m-am dus la fereastră și că am Încercat să surprind sunetele mării. Nu era departe, dar noi n-o auzeam niciodată, niciodată. Așa că eu, eu... Respiră adânc, Johan, liniștește-te! Te rog. I a mângâiat mâna. Bine, bine, Îmi pare rău! Am așteptat să se facă ziuă, iar când s-a luminat am Început să mă simt mai bine, m-am gândit că poate n-aveam de ce să mă Îngrijorez, că eram nebun, că-mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mișcat și nici n-am deschis gura. Am Îngenuncheat pe banchetă cu fața la orfelinatul care se pierdea În depărtare. Se ridicase un nor de praf care Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acum nu era decât un ușor iz de la lâna covoarelor. Era Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul venețian nu-și amintea, Înainte fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea cu ea, pipăind conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâinile În mâinile lui fierbinți, asta Îi făcea bine, dorea să se umple de atingerea lor, să o păstreze În ea, astfel Încât să o simtă din nou oricând ar fi dorit, În clipele când ar fi avut nevoie să fie mângâiată și ajutată, pentru că știa că s-ar putea să nu mai simtă niciodată mâinile acelea peste ale ei. Nu știu. Dar e cu siguranță ceva de făcut. Oare ai idee de ce-i arestează acum pe toți nemții, ba chiar și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus peste sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drumul la niște prețuri cu atâta siguranță încât rămâi mască și nici nu mai ai timp să-ți revii. Ei, lasă, Nik, o să trecem și prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca într-o fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată de îngrijorare, chinuită și plină în același timp de speranțe. Știi ce am discutat noi, îi reaminti Carminei și-i mângâie brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E vreun complot organizat împotriva mea, s-a alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în zeci de cuvinte, bine plasate, își expuse ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să învețe ca să-și completeze studiile era păcat să rămână așa, neterminați, când minte, har Domnului, aveau destul de bună. Tatăl Carminei mângâia pisica aciuată pe canapea lângă el, părea absent. Încet, își ieșea din tihna potolită, prin ochii lui micșorați, vitregiți de gene, începeau să se filtreze culorile ticluite ale unor vise mai vechi. Trecând cu degetele peste blana sură a pisicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați, o umbră de lene le muia trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi simte în liniștea nopții inima și pulsul, tot ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un ușor spasm în intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu Ela și asta contează pentru el enorm, ea i-a replicat: Așa-i mamă, când e ciurul nou, apoi și-a strâns baticul sub bărbie cu un gest hotărât, pe urmă cine știe cum o să fie, a mai zis și a mângâiat părul de pe ceafă al Elei, cu durere, parcă o căina deja pentru viitoarele ei pătimiri. Lui Dimitrie am să-i spun diseară că am venit la tine, el o să mă înțeleagă și o să-mi spună: vezi dacă nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]