KorAP: Find »[drukola/base=măgar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...116 >

2,890 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102

am nimic de ascuns. Domn’colonel, sunt om bătrân cu credință În Bunul Dumnezeu, nu am făcut nici un fel de tranzacție cu acel gentlemen...!” Torționarul râse sarcastic. “Faci pe nebunul cu mine...? Drept cine mă iei, mă șmecherie un ageamiu...? Măgar bătrân, am să te țin În anchetă până ce mă voi plictisi de tine...!! Îți promit, ai să dorești să spui adevărul care Însă pe mine nu mă va mai interesa...!” Apoi se adresă unuia din ofițeri: “Colega, coboară În arest

Legea junglei by Dumitru Crac (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

emoționat, nervos, se tăiase cu lama, de dimineață, în timp ce se bărbierea. A venit cu mine în clasă, m-a așezat în prima bancă și mi-a spus „Copile, aici stai! Dacă nu ești cuminte, ajungi în ultima bancă, în banca măgarilor”. Tata a plecat, a venit învățătorul, om cărunt, blând, în pragul pensionării. S-a uitat la mine, eram mai înalt decât ceilalți, m-a ridicat în picioare și m-a mutat direct în ultima bancă, banca măgarilor. Mi-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
bancă, în banca măgarilor”. Tata a plecat, a venit învățătorul, om cărunt, blând, în pragul pensionării. S-a uitat la mine, eram mai înalt decât ceilalți, m-a ridicat în picioare și m-a mutat direct în ultima bancă, banca măgarilor. Mi-a fost atât de rușine (parcă destinul meu de măgar al clasei era deja pecetluit definitiv), încât nu i-am spus lui taică-meu nimic până la sfârșitul anului, când am luat premiul întâi. Am luat mereu premiul întâi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
cărunt, blând, în pragul pensionării. S-a uitat la mine, eram mai înalt decât ceilalți, m-a ridicat în picioare și m-a mutat direct în ultima bancă, banca măgarilor. Mi-a fost atât de rușine (parcă destinul meu de măgar al clasei era deja pecetluit definitiv), încât nu i-am spus lui taică-meu nimic până la sfârșitul anului, când am luat premiul întâi. Am luat mereu premiul întâi, dar n-am nici o amintire plăcută legată de asta. Dimpotrivă. Parcă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am lucrat de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful Mind că nu aveam telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în care îmi face urâtul câte o vizită foarte generoasă. Dacă slujbele ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în turnul Comarilor, o impunătoare citadelă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai aștepte răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un slujitor care să aibă grijă de mine, în persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să mai aștepte răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un slujitor care să aibă grijă de mine, în persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee Amr și la bazarul cu țesături, înainte de a mă îndrepta spre noul Cairo de unde m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
îmbrăcat o tunică strâmtă cu dungi verzi, cusută pe piept și evazată până la poale. Am încălțat sandale după moda veche. Pe cap mi-am înfășurat un turban mare din voal indian. Astfel înveșmântat, am pus să mi se aducă un măgar pe spatele căruia m-am așezat ca pe tron, în mijlocul străzii, înconjurat de o sumedenie de vecini, ca să mă duc să urmăresc festivitățile. Simțeam că orașul îmi aparține și asta îmi dădea o imensă senzație de bine. În câteva luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de vecini, ca să mă duc să urmăresc festivitățile. Simțeam că orașul îmi aparține și asta îmi dădea o imensă senzație de bine. În câteva luni devenisem un adevărat cetățean de vază din Cairo. Aveam slujitorul meu care se ocupa de măgar, negustorul meu de fructe, negustorul meu de parfumuri, argintarul meu, furnizorul meu de hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem în oaza izvoarelor răcoroase. ANUL CIRCAZIENEI 920 de la hegira (26

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
acela să împartă cu mine taina ei, cea mai primejdioasă cu putință, deoarece putea să mă lipsească și de viața de aici, și de cea de dincolo. Ziua în care am cunoscut-o începuse îngrozitor. Băiatul care avea grijă de măgar o luase pe alt drum decât cel obișnuit, cu puțin înainte de a intra în orașul nou. Crezând că voia să ocolească vreo îmbulzeală, l-am lăsat în pace. Numai că el m-a dus în mijlocul unei gloate, apoi, punându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
întâlnit. Buzele ni s-au întredeschis. Eram deja prieteni. Slujnica, mai hlizită ca oricând, se fâțâia printre noi, grijulie să nu piardă vreo șoaptă. Întâlnirea a rămas fixată: vineri, la amiază, în piața Ezbekieh, în fața saltimbancului care făcea ghidușii cu măgari. De când sosisem în Egipt, nu lipsisem niciodată de la rugăciunea solemnă de vineri. În ziua aceea, însă, am făcut-o fără prea multe remușcări; la urma urmei, Ziditorul o făcuse pe femeia aceea așa de frumoasă și tot El mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
după ceremonie ca să joace zaruri, să plece urechea la vorbele înșelătoare ale povestașilor, să se piardă uneori pe ulicioarele învecinate unde anumite taverne ofereau o cale mai scurtă spre Rai. N-o vedeam încă pe circaziana mea, dar saltimbancul cu măgarii era acolo, înconjurat deja de o sumedenie de gură-cască al căror număr amenința să se facă tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse pe spate cu picioarele în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse pe spate cu picioarele în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict: toată suflarea trebuie să iasă mâine cu mic cu mare ca să asiste la intrarea sa triumfală în oraș. Măgarii sunt luați spre a le duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict: toată suflarea trebuie să iasă mâine cu mic cu mare ca să asiste la intrarea sa triumfală în oraș. Măgarii sunt luați spre a le duce în spate pe doamnele din lumea bună. Atunci măgarul țâșni în picioare și începu să-și dea ifose, părând foarte vesel. Stăpânul lui râdea în hohote, ca de altfel întreagă gloată. — Așa deci, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din Cairo, sultanul a dat un edict: toată suflarea trebuie să iasă mâine cu mic cu mare ca să asiste la intrarea sa triumfală în oraș. Măgarii sunt luați spre a le duce în spate pe doamnele din lumea bună. Atunci măgarul țâșni în picioare și începu să-și dea ifose, părând foarte vesel. Stăpânul lui râdea în hohote, ca de altfel întreagă gloată. — Așa deci, zise el, îți plac femeile frumoase! Dar sunt mai multe pe aici! Pe care ți-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
atât de dese, încât chipul îi era invizibil. I-am recunoscut însă pe dată înfățișarea. Speriată de râsete și de priviri, se apropie ea însăși de mine și se prinse de brațul meu. M-am grăbit să lansez în direcția măgarului, pe ton glumeț: „Nu, n-ai s-o duci pe soția mea!“ îndepărtându-mă apoi demn împreună cu ea. — Nu mă așteptam să te văd purtând văluri. De n-ar fi fost măgarul, nu te-aș fi recunoscut. — Port văluri tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
meu. M-am grăbit să lansez în direcția măgarului, pe ton glumeț: „Nu, n-ai s-o duci pe soția mea!“ îndepărtându-mă apoi demn împreună cu ea. — Nu mă așteptam să te văd purtând văluri. De n-ar fi fost măgarul, nu te-aș fi recunoscut. — Port văluri tocmai spre a nu fi recunoscută. Suntem împreună, pe stradă, în mijlocul unei mulțimi curioase și flecare, și nimeni nu-și dă seama că nu sunt soția ta. Și mai adăugă, pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]