2,197 matches
-
toată lumea. Fă-i o rândunică pe fesă. Așa se vede când joacă volei. Nu pot să-mi fac tatuaje, mama nu vrea, protestă Valentina. — Vale, o apostrofă Miria, trebuie să-ți refaci lookul. Ești prea normală. Parc-ai fi o măicuță. Valentina roși. Axel Rose o Întrebă dacă Îi era teamă de durere. — Nu, deloc, răspunse. Nu voia ca Miria și tânărul ăla de cel puțin douăzeci de ani s-o considere mototoală. De fapt, era moartă de frică. Căci deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
precădere în textele lungi. Folosit cu abilitate, el oferă reportajului acea brumă inspirată de autenticitate și, în plus, sparge monotonia secvențelor discursive, sincopându-le. Maica stareță a depășit de mult îndoielile și ironiile celor din sat, care o întrebau de departe: «Măicuță, ce păcate ai mai făcut la Agapia de te-au pedepsit să vii aici, la Agafton?»” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Lucrurile se complică atunci când redăm întreaga poveste a personajului sub formă de citat. În genere, nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit voie micul Herrmann să se pișe zi de zi pe groapa iubitei sale mămicuțe? Pășește șchiopătând spre maică-sa) Și mai înainte ca bătrâna și putrezită măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței, pentru că lui Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn la gură și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și acest lucru nu este surprinzător, deoarece este cunoscut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
drept răsplată pentru acest lucru aș ajunge stăpâna lumii. Ce crimă au comis femeile pentru a fi condamnate la această aspră obligație, care constă fie în a fi întemnițate întreaga lor viața fie că prizoniere, fie că sclave? Pentru mine măicuțele sunt prizoniere iar femeile căsătorite sunt sclave"<footnote Citat preluat de pe site-ul: http://www.windweaver.com (la data de 30 iun.2009) "I say this explicitly, that it is impossible for me to marry. That is the way it
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
discreție a sfîrșitului persoanei victimizate cunosc tratamente comune. Dacă surprindem nuanțe stilistice, cu atît mai bine pentru identitatea fiecărui personaj în parte, ca și a stratului de cultură, a gradului de religiozitate. Imaginea Mariei nu se contopește cu aceea a măicuței cu furca în brîu, nici a Fiului din Treime cu a păstorului, chiar dacă devine din Om-om. Cadrul sărbătoresc și de început de resacralizare a lumii are putere unitivă. Este prilejul suprem și îndătinat, cunoscut în toate marile culturi mitologice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la lînă, Cu doi dinți în gură.... Sau: Mama-l aștepta, Dar el nu venea. Ea mult se-ngrijea, După el pleca, Cu smoatec de lînă, Cu brău de cămilă, Din drugă-ndrugînd, Din gură strigînd. Alecsandri reduce șablonul la distihul: “Măicuță bătrînă,/ Cu brîul de lînă”. La Ovid Densusianu și la Mihai Costăchescu, se adaugă elemente contrastante. La primul: “Mătușă bătrînă,/ Cu brîul de lînă,/Albă la cosiță,/ Neagră la străiță”. Pasajul este identic și într-o colecție, și în cealaltă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu mai regăsesc nimic în noul lor ambient material care să le aducă aminte de casa și camerele pe care le-au părăsit, ei rămîn uniți prin spațiu 151 pentru că se gîndesc la acea casă și la acele camere. Alungarea măicuțelor și a domnilor de la Port-Royal n-a avut efect pînă cînd n-au fost dărîmate clădirile abației și n-au dispărut cei care-i păstrau amintirea. Astfel se explică rolul important jucat de imaginile spațiale în viața noastră. Locul ocupat
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ne permit 151 (V148) dacă păstrează totuși acest sentiment... Călugării numiți și "domnii de la Saint-Royal" au fondat aici școli, unde elev a fost și Racine; pentru că era un centru al jansenismului, mănăstirea a suferit persecuții, culminînd cu alungarea călugărilor și măicuțelor în 1709, urmată de demolarea edificiului, în 1710 (n.t.). 152 (V149) Dacă evenimentul este într-adevăr grav un deces, o căsătorie care duc la părăsirea grupului de către un membru, o schimbare a raportului dintre grup și exterior, care-l
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o septagenară, cu pronunțate urme de frumuseță, vioaie, ageră, cu ochi luminoși și iscoditori. Toată făptura ei are ceva monahal, căci prin vorba ei sfătoasă și chiar prin portul ei în haine de ciac, ar putea fi luată drept o măicuță trăită prin chiliile mănăstirilor din Moldova. De aproape patru decenii este menajeră în familia Culianu, așa cum mai înainte, în tinereță, fusese în casa bardului de la Mircești, care intenționa s'o înfieze, cum mărturisește ea când evocă pe Vasile Alecsandri. Nu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zidită, în jurul anului 1700, de către Logofătul Ureche, dacă interpretarea documentelor vremii nu fac vreo confuzie. Se spune că această biserică a fost considerată înainte vreme drept mănăstire de maici, în casele mici de pe atunci din jurul ei, locuind un număr de măicuțe care trăiau din ceea ce puteau primi ca milostenie de pe la creștinii din jur sau care aveau trecere prin partea locului. Domnitorul Alexandru Moruzzi-Vodă, socotind practicarea aceasta ca de nesuferit tagmei călugărești și că locul acesta nu este cel mai potrivit pentru
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
este cel mai potrivit pentru o astfel de sălășluire, dă un hrisov la 1 septembrie 1803 prin care trimite la Mănăstirea Agapia pe toate maicile din așezarea respectivă a orașului, iar în locul caselor din ogradă să rămână doar un metoc. Măicuțele au plecat, dar bisericii i-a rămas spre amintire numele sub care este cunoscută, mai mult dacât după numele hramului ei. Arhitectura clădiri acestei biserici este în formă de cruce (treflată) cu pridvorul așezat pe partea de miazăzi a pronaosului
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Veniți, puișorii, mamei Că mi se adună anii! Veți vrea să veniți la mine, Dar nu veți avea la cine! Are mama doi copii de Maria Radu Are mama doi copii Și-s crescuți de mâna ei. S-a sculat măicuța-n zori Și a strâns în brațu-i flori Pentru cei doi frățiori. Lui Răducu, cel mai mare, I-a strâns mama -lăcrămioare. Lăcrămioare, flori de crini, Să nu plece prin străini. Lui Gelucu, cel “plinuț” Feciorul cel mai micuț, I-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Căpitanul”- fratele autoarei și haiducul „Bujor” (Căpitanul moare în vara anului 1969 înainte de a ajunge căpitan adevărat) Colindă de Anul Nou “Sus la poarta Raiului” ( Se cânta la Tansa și pe vremea când eram copil) Sus la Poarta Raiului Stă Măicuța Domnului, O năframă ține-n mână Și tot plânge și suspină Trec îngerii și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Anul Nou “Sus la poarta Raiului” ( Se cânta la Tansa și pe vremea când eram copil) Sus la Poarta Raiului Stă Măicuța Domnului, O năframă ține-n mână Și tot plânge și suspină Trec îngerii și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu se spală Și începe a face rău Și-a-njura pe Dumnezeu. Taci, măicuță, nu mai plânge Mâinile nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu se spală Și începe a face rău Și-a-njura pe Dumnezeu. Taci, măicuță, nu mai plânge Mâinile nu ți le frânge Că atunci când dau de greu Și-amintesc de Dumenzeu! La anul și la mulți ani! Scenariu de nuntă la Tansa Luatul miresei. Mirele, însoțit de tineret și nași, intră călare pe cal
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sa ni-l sape la margine de rau, Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu E ZIUA TA De E. Dragoș E ziua ta, măicuță. Te-așteaptă flori pe masă Și-un dar micuț te-așteaptă, Când vei veni acasă. Am să-ți sărut obrajii, La piept când mă vei ine Și mâinile ce nu au Odihnă pentru mine. MAMEI De E. Dragoș De dragul tău
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
Mângâie-mi inima cu degetele izvorând/ O, tu născut din strigătul prea plin!// Lumina ta îmi suge durerea/ Cu iarba se smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
ca pe o dreptate dumnezeiască trimisă pentru păcatele sale, așa cum obișnuia să‑i Învețe pe alții. În această muce‑ nicie și În iadul durerilor În care se afla, singurele cuvinte pe care le rostea sfințita sa gură erau : «Dulcea mea Măicuță ! Dulcea mea Măicuță !ă. Și Maica Domnului Îl auzea și‑l Întărea Întotdeauna În durerile trupești, astfel Încât să poată urca cu răbdare și fără să murmure muceniceasca Golgotă. Dar Într‑o bună zi a lăsat cele pământești pentru cele cerești
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dreptate dumnezeiască trimisă pentru păcatele sale, așa cum obișnuia să‑i Învețe pe alții. În această muce‑ nicie și În iadul durerilor În care se afla, singurele cuvinte pe care le rostea sfințita sa gură erau : «Dulcea mea Măicuță ! Dulcea mea Măicuță !ă. Și Maica Domnului Îl auzea și‑l Întărea Întotdeauna În durerile trupești, astfel Încât să poată urca cu răbdare și fără să murmure muceniceasca Golgotă. Dar Într‑o bună zi a lăsat cele pământești pentru cele cerești, cele trecătoare pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
răbdare și fără să murmure muceniceasca Golgotă. Dar Într‑o bună zi a lăsat cele pământești pentru cele cerești, cele trecătoare pentru cele veșnice și a mers să se odihnească În locașurile Maicii Domnului, având pe buze cuvintele : «Dulcea mea Măicuță !ă”279. Redăm În cele ce urmează și pilduitoarea atitudine În fața bolii și a morții trupești a unui alt părinte athonit, și anume părintele Ilarion († 1864). Astfel, ni se istorisește că din vârsta copilăriei avea mare evlavie și dragoste către
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ilustrare a volumului cu fragmente din creația pictorului olandez Hieronimus Bosch, iar coperta, probabil a designerului Serghei Bordeian, ar putea sugera universul spiritual ucrainean, dar pare a trimite la unul din peisajele cele mai semnificative pentru spațiul românesc dominat de „Măicuța bătrînă cu brîul de lînă“ mereu în căutarea celui bătut de noroc: „Ochilor tăi tulburi pentru veci li-i dat/ Legănat pe triluri, palid, să îl vadă,/ Pașilor să-l cate, pentru veci li-i dat/ În pădurea lungă de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
urmare el Însuși intră În joc, urlînd și lătrînd În neștire. Străin printre ruși nu Însemna deloc antirus. Ascultînd, pe barjaua care Îi transporta pe Volga, cîntece din repertoriul obișnuit al cercurilor revoluționare, nu poate să nu le admire; cîntecul măicuții Volga, se gîndește Vania, În modulările lui mărețe atot-dominatoate nu putea izvorî decît În cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor. Dar nemărginirea acestui peisaj, Întunecat de cuburile din bîrne Înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, În aceste sate
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ilustrare a volumului cu fragmente din creația pictorului olandez Hieronimus Bosch, iar coperta, probabil a designerului Serghei Bordeian, ar putea sugera universul spiritual ucrainean, dar pare a trimite la unul din peisajele cele mai semnificative pentru spațiul românesc dominat de Măicuța bătrînă cu brîul de lînă mereu În căutarea celui bătut de noroc. Tentația istă de negare a naționalului, de teama de a nu fi considerat Înzidit Între niște limite mărginașe sau marginalizante, te privează de perspectiva necesară asupra universalului și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]