2,076 matches
-
răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă; nopți reci suflate cu argint de lună; norii groși, plumburii mătură crestele dealurilor; plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Și-acolo că-m’ țese/ Iana Sâmziana” (Malu - Ilfov). Într-o variantă culeasă în Pătroaia Vale, Dâmbovița, luminozitatea este sporită de compoziția prețioasă a instalației tradiționale: „Foaie salbă moale,/ P-un buhaz de mare,/ Mie mi se pare/ Ca nouă mărgele,/ Ca nouă argele,/ Țese Iana-n ele;/ Un război d-argint/ Ce n-am mai văzut,/ Cu ițe de sârmă,/ Viața ți se curmă”. Insula marină readuce în atenție coordonata acvatică imanentă inițierii feminine. Buhazul are nouă argele, toate ale surorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Luxul e o „pasiune“ universală. Îl găsim la toate popoarele, în toate epocile, în toate regimurile politice, de la satrapiile asiatice până la democrația ateniană. Instinctul podoabei prevalează adesea, în cazul semințiilor primitive, asupra instinctului de conservare. Ne-am pus cercei și mărgele înainte de a ne pune pantofi și pantaloni. Odată cu „inutilitatea“ ornamenticii, știm însă să apreciem utilitatea confor tului. Și orice confort - de la furculiță până la canalizare, de la calorifer la frigider, de la baie la medicamente - e, în fond, un lux. Prin definiție, omul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
găsește un pieptene mirele va fi urât, colțat, dacă va găsi un boț de mămăligă va fi sărac, dacă găsește un dărab de sare va fi aspru, dacă găsește o prună, mirele va fi beutor, dacă găsește un șirag de mărgele acesta va fi muieratic, și tot așa pentru fiecare fată se va găsi un mire cu calitățile sau defectele lui. O altă credință în privința calităților alesului era aceea că fetele mergeau pe întuneric, pe rând în ferdelă și ieșeau cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cu drag, familia N. Stoica. Și acum scrisoarea (rile) de la Coca: „Draga mea cumătră Mia, Nu știu cu ce să încep. Sunt de-a dreptul copleșită de cadoul, de surpriza făcută...” Era vorba , după cum am înțeles, de un lanț de mărgele expediat de familia Mânăstireanu mai tinerei lor prietene, Coca, fiica soților N. Stoica, prietenii lor de la Cârțișoara, el beneficiarul meditațiilor de la Școala normală din Bârlad, cu foarte mulți ani în urmă... „Tata a rămas încântat și el în fața șiragului. Mi-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fiica soților N. Stoica, prietenii lor de la Cârțișoara, el beneficiarul meditațiilor de la Școala normală din Bârlad, cu foarte mulți ani în urmă... „Tata a rămas încântat și el în fața șiragului. Mi-a spus că parcă sunt dintr-o poveste. Adevărate mărgele. Ieri, toată ziua le-am ținut la gât. Le-am pus apoi undeva în dulap, dar mereu deschid ușa dulapului pentru a le privi. De abia aștept acum să am ore la liceu să mi le pun. Să vedeți colegele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mama lucrează în tăcere deplină la planificare sau coase, eu... Lectura mi e singurul prieten, scrisorile pe care i le fac lui Gabi (sora ei n.m.) și pe care le primesc de la ea și acum... bucuria de a-mi pune mărgelele. Mai fac câte o cafea, dar n are cine să se uite în ea, eu nu pot !, mai vine vecina de jos la câte o parolă, mai ies după nimicuri prin oraș. Singură nu-mi place. Colegele mai vin pe la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vă rog, că îndrăznesc să vă cauzez, poate, greață. Norocul e plantă rară. Eu nu l-am prea cules ! Sunt cea mai lipsită material dintre ele, dar cea mai îngrijit și asortat îmbrăcată, curată, parfumată și cu un șirag de mărgele deosebit. Ele, de zgârcite ce sunt, nu-și cumpără, dar îmi spun că de cu seară se gândesc la mine: „oare cu ce vine Coca mâine ?” Ele, în schimb, sunt un gen de vampiri care-mi fură energia. Am doar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
borangic, brâu și bete. Un alt tip de costum este cel format din fustă aleasă („androc”, cămașă din borangic sau bumbac, ștergar de cap, brâu și bete. Toate piesele sunt bogat ornamentate, multe din ele fiind decorate cu paiete și mărgele. Costumele bărbătești sunt mai simple, fiind compuse din ițari din cânepă sau lână, cămașă simplă sau cu fustanelă, pieptar, brâu și uneori chimir. Sunt expuse și piese de același fel grupate în aceeași vitrină - peștimane, androcuri, cămăși, ștergare de cap
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
și „Te deranjează dacă doar mi-o iau la labă?“ Eroul nostru, care își spune Sexpertul, nu agață decât fotomodele și poartă permanent asupra lui o pungă cu lubrifiante, bile vaginale, vibratoare-stimulatoare clitoridiene și cam o duzină de șiraguri de mărgele anale. Fiecare femeie pe care o întâlnește se udă de plăcere. Are drăguțul obicei de a linge fețele femeilor în public și de a-și freca degetele de sexul lor pe sub masă, la Balthazar, în timp ce le strecoară droguri ca OxyContin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi, frumoși ca o mărgea. L-a mângâiat pe frunte moșul Sărmana babă l-a spălat, L-a îngrijit cu grijă nouă Și cerbul mi l-a vindecat. Era frumos și blând sărmanul, Zburda mereu din loc în loc. Se bucura de-o viață nouă, De
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de in înălbit, încins cu bârnețe cu mărgele și cu cojocelul de rigoare. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat în așa zisele țoale nemțești. Moșul era, cum s-ar spune, funcționar la stat, salariat al primăriei. Îngrijea de buhaii comunali și, când era nevoie, bătea darabana de la un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe margine aveau garnitură de blană, de regulă, de vulpe. Femeile mai purtau sumănici înflorate și cu diverse garnituri. În picioare purtau opinci, ghete sau ciuboțele. Aceste din urmă se cumpărau de la târg. Se mai purtau și polci bătute cu mărgele.și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era formată din ii, catrințe, casânci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele; bărbații purtau cămăși de cânepă sau bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit.// Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele / Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit;/ Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 260. Câteodată imaginile sunt explicite, aproape povestite. Altădată însă ele par mai degrabă imagini ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un șes. Apa aceasta este de un colorit frumos. De la bleu la albastru deschis, apoi Închis, mov până la violet. Așa se schimbă ea din bleu În mai multe nuanțe, după curenții carei poartă valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript pește pe jăratic Domnul și a dat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pasărea Îndată după primirea hârtiei care mă libera oficial și după plecarea Liei, mă dusei la Pasărea ca să-mi ridic bagajul și să-mi aduc înapoi servitoarea. Am revăzut pe toate maicile și le am dat colane și cruci de mărgele foarte frumoase, făcute de prizonieri români. Maica Domnica, noua stariță, era foarte amabilă, dar nu se putea compara cu predecesoarea ei. Adusesem de la Crucea Roșie haine pentru cei treizeci de prizonieri mai puțin bine înțoliți de Lia. Acum erau toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
duse portțigaretul la gură și trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice încet către tavan. Fotoliul este plasat în mijlocul camerei, iar femeia se așază mai bine (mărgelele lungi zornăie, dar sunetul este aproape catifelat, plăcut la auz), apoi scutură din nou port țigaretul în scrumiera așezată în stânga sa, pe o măsuță cu un singur picior și îndreptă privirea către unul dintre tablourile care ocupă un perete al
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd: "Dane! ce m-ai făcut pe mine? " Și un glas răsună în urmă-i: "Nefericite, ce-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vorba întreagă!... " Supt ca de-un magnet în nemărginire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de-o mie de ani. Deodată întunericul dimprejurul lui de veni liniștit, negru - mort, fără sunet și fără lumină. El deschise cartea, aruncă mărgeaua și începu a ceti: mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric și se desfășura din ce în ce. Din ce în ce mai mare, mai mare - se lumina - pân o văzu departe asemenea unei lune - și el cobora cu cartea sub mână nourii groși, s-- apropia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un magnet în nemărginire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de-o mie de ani. Deodată întunericul dimprejurul lui de veni liniștit, negru - mort, fără sunet și fără lumină. El deschise cartea, aruncă mărgeaua și începu a ceti: mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric și se desfășura din ce în ce. Din ce în ce mai mare, mai mare - se lumina - pân o văzu departe asemenea unei lune - și el cobora cu cartea sub mână nourii groși, s-- apropia de pământ, deja vedea culmile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine, să știi că te spun, ia mâna, nenorocitule... Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ouă și-un butoiaș de vin. Oamenii i-au mulțumit cu urale, apoi boierul a luat drumul Mârșaniului, unde avea de gând să petreacă celelalte zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o ura și-ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și pe care o mai strânsese în brațe și prin toamnă, la culesul viei. Dar atunci era Pampu. Întâlnirea de acum era pentru el nouă. Știa ce urmează și păstra în suflet și în minte amintirea întâlnirii anterioare. Femeia avea mărgele făcute din gâturi de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]