2,766 matches
-
Laurei: Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!" Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecîndu-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducîndu-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul devenea în ochii lor de o goliciune ucigătoare. Asta era limpede. Mai limpede decât cerul pe care toamna îl așeza deasupra mării. Boala reprezenta suportul vieții lor, boala îi ținea în viață, încît fără să vreau îi lovisem în inimă, în ceva care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care astfel a devenit cap de linie. Și în tot timpul acestui sfârșit de vară ca și în timpul ploilor de toamnă, puteai să vezi de-a lungul cornișei, în toiul nopții, convoaie stranii de tramvaie fără călători, hurducându-se deasupra mării. Locuitorii au sfârșit prin a afla despre ce era vorba. Și, în ciuda patrulelor care interziceau accesul cornișei, grupuri de oameni reușeau destul de des să se strecoare pe stâncile care se înălțau deasupra mării și să arunce flori la trecerea tramvaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de tramvaie fără călători, hurducându-se deasupra mării. Locuitorii au sfârșit prin a afla despre ce era vorba. Și, în ciuda patrulelor care interziceau accesul cornișei, grupuri de oameni reușeau destul de des să se strecoare pe stâncile care se înălțau deasupra mării și să arunce flori la trecerea tramvaielor. Și se auzeau atunci vehicule zdrăngănind în noaptea de vară, cu încărcătura lor de flori și de morți. Către dimineață, în orice caz în primele zile, un abur gros și grețos plutea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la liceul agricol din localitate. E transferat, dar și aici ajunge să termine cu mare greutate și să obțină o diplomă. Ei, ce facem acum, unde mergem, că agricultura nu se face la umbră și în curtea copilăriei lui... Tot Măria-Sa, tânărul matur, hotărăște, că vrea la Facultate, însă e nevoie de pregătire intensă, ca să reziste concurenței. E ajutat, meditat, obligat oarecum la efort, la muncă. Părinții lui îl trimit la București cu tot ceea ce trebuie pentru înscrierea la concursul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Santei. — Santa, dragă, ce drăguță-i Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și Santa spuse: — Nu-i așa că-i drăguță? E o mică Sfânta Măria protectoare a televiziunii. Are o ventuză la bază ca să n-o dau jos când trebăluiesc prin bucătărie. Am cumpărat-o de la Lenny. Acolo găsești to’ ce vrei, spuse doamna Reilly. Și pare făcută dintr-un plastic bun, nu se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fură înghițite de zăpadă, iar el era închis în coliba Zemstvo din Kozelsk. Încercă să și-l imagineze pe Porfiri Petrovici. Cînd lucrul acesta i se păru imposibil, se imagină pe sine, vara, mergând agale pe lângă Nevski. ă Ei bine, măria voastră, ia uitați-vă la asta! Ulitin își ridică privirea. Nikita îi arăta spre fereastră. Furtuna se oprise, iar cerul se înseninase. ă Pregătește caii! ă Doar nu aveți de gând să mergem acum? ă Nu avem timp de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se oprise, iar cerul se înseninase. ă Pregătește caii! ă Doar nu aveți de gând să mergem acum? ă Nu avem timp de pierdut, strigă Ulitin, ridicându-se în picioare. Nikita dădu din cap cu regret. ă Nu, nu, nu, măria ta. Se va întuneca înainte de a reuși să scot sania afară. Mai bine ar fi să așteptăm până mâine. Vedem cum stau lucrurile de dimineață. Amintindu-și cum se simți când Nikita se întorsese la sanie în mijlocul furtunii, Ulitin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întâmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul devenea în ochii lor de o goliciune ucigătoare. Asta era limpede. Mai limpede decât cerul pe care toamna îl așeza deasupra mării. Boala reprezenta suportul vieții lor, boala îi ținea în viață, încât fără să vreau îi lovisem în inimă, în ceva care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe lângă Portofino. Descrierea lui Belbo era umorală, nu se Întrezăreau peisaje, ci excese, tensiuni, descurajări. Lorenza Își Îndeplinise comisionul În timp ce Belbo aștepta Într-un bar, și apoi spusese că puteau merge să mănânce pește Într-un restaurant așezat chiar deasupra mării. Din acest moment relatarea se fragmenta, o deduc din frânturi de dialog pe care Belbo le Înșiruia fără ghilimele, ca și cum ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și, în timp ce el cânta, soarele a intrat în nori și marea s-a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai mult cu cât Rotari nu se arăta milos în astfel de cazuri. De aceea am hotărât să merg cu soldații la fața locului. Templul, din care Petru o alungase pe Venus, se afla pe o stâncă mare perpendiculară deasupra mării, alături de ruinele unui castel roman. Urcușul până acolo nu era deloc ușor. Porțile în vremea aceea erau căptușite cu plăcuțe de fier, și zăvoarele de pe dinăuntru rezistaseră până și la un berbece improvizat. Ferestre nu existau pe fațadă; se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și de cocos proaspăt. Ostia Îi plăcu imediat. Ca și Emma de altfel. Pe malul mării, Salvatore insistase să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-a intrat bine pe poarta mare că i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o simplă slugă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doborâse cu un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se aruncase asupra ei și-i apucase gâtul cu o singură palmă. În acest moment de viață și de moarte, Talpă intrase val-vârtej, slobozind cuvintele în șoaptă înaltă: Măria ta, măria ta! Am terminat treaba. Apoi, oprit brusc în ușa salonului, încremenise fără vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să nu te miști de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se aruncase asupra ei și-i apucase gâtul cu o singură palmă. În acest moment de viață și de moarte, Talpă intrase val-vârtej, slobozind cuvintele în șoaptă înaltă: Măria ta, măria ta! Am terminat treaba. Apoi, oprit brusc în ușa salonului, încremenise fără vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să nu te miști de-aici. Altfel vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru toate slăbiciunile mele și ajută-mă să merg pe drumul Tău cel drept, fie ce-o fi. Dumnezeule mare și Pampule, fratele meu, vin de la Giurgiu. Suntem plecați de dinainte de Sfântul Andrei, cu noaptea-n cap, eu și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că vorbește unui mort și că oricum nimeni nu-l aude nici pe el. Dar l-a auzit și a întors fața, uimit, derutat, contrariat. - Cine vorbește cu mine? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi dispărură armele avute, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]