18,914 matches
-
mai românească", și ca să nu fie dubii asupra caracterelor celor mai românești, mai specifice, se recurge la cultura populară, rurală, ca un mediu exclusiv de îndrumare și imitație, ca un orizont răsturnat în aceeași incipientă primitivitate. E un abuz ce mărturisește lipsa gravă a unei conștiințe estetice și a bunului gust". Și dacă pînă și la un M. Sadoveanu, la un G. Călinescu, la un T. Arghezi, spre a nu vorbi de Petru Dumitriu, ca și de atîția alții, găseam reflectate
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
început pentru noi lungă noapte care a durat o jumatate de secol. Lucian Blaga s-a născut la data de 9 mai 1895 în comuna Lăncram de lângă Albă Iulia într-o familie de slujitori ortodocși ai altarului. După cum avea să mărturisească în poezia „Autoportret” și în volumul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, până la vârsta de patru ani a fost „mut că o lebădă”, neputând articulă nici un cuvânt. A urmat cursul primar la Scoala Germană din orașul Sebeș iar liceul în orașul
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
luând doctoratul cu teza „Kultur und Erkenntnis” (Cultură și Cunoștință). În acea perioadă și-a desăvârșit cunoștințele de limba germană pe care o cunoștea de altfel din copilărie și care a fost pentru el o a doua limba maternă, după cum mărturisea unor tineri admiratori care l-au vizitat la Cluj în perioada de ostracizare. După anul 1920 a funcționat că redactor al revistelor „Banatul” din orașul Lugoj și „Cultură” din Cluj, unde s-a stabilit după căsătoria cu Cornelia Brediceanu, descendentă
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Beniuc, după cum l-a caracterizat I.Muslea, a publicat românul „Pe muche de cuțit” în care l-a atacat în mod josnic pe Lucian Blaga. Fiica lui, Dorli Blaga, în cartea de aminiri intitulată „Lucian Blaga-tatăl meu” apărută de curând, mărturisește că acel atac murdar a cauzat agravarea bolii grăbind sfârșitul marelui gânditor, care a decedat în condiții de existență precare la data de 6 mai 1961, fiind înmormântat în curtea bisericii din Lăncrăm de ziua lui aniversara, 9 mai, când
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
filosofice, poeziile și dramaturgia lui fiind amplu comentate și analizate. În legătură cu așa zisă „coabitare” a lui Blaga cu regimul comunist care l-a umilit și marginalizat, coabitare menționată în scrierile unor detractori, scriitorul Ion Papuc care l-a cunoscut personal, mărturisește în cadrul unor amintiri cu privire la acest idol al tinereții lui clujene: „Lucian Blaga era al nostru, a celor care nu eram comuniști, iar marea lui opera, prin comparație cu mediocritatea culturii oficiale, ne dădea o imensă încredere în justețea poziției noastre
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
la conducerea revistei s-a resimțit în ultimul timp. Ca atare, este de datoria mea să vă rog a lua în considerare eliberarea - cînd veți crede potrivit Dumneavoastră - din funcția ce o dețin la "România literară", deși trebuie să vă mărturisesc că despărțirea de o profesiune căreia m-am dăruit de peste 45 de ani nu-mi va fi deloc ușoară." Din fericire pentru noi, cererea nu i-a fost îndeplinită. Mizeria despăgubirilor De luni de zile se scrie în presă pro
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu o dragoste tandră. Regizorul îi mărturisea tot focul ce începuse să-l mistuie în vatra dragostei ce-i mistuia fața ca soarele." etc. etc. Cartea ar trebui rescrisă, într-un stil sobru, pentru a salva sutele de informații prețioase din revărsarea de pseudoliteratură. Manuela Cernat, Jean
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
lăsăm duși în eroare", încheindu-și sacramentalul opus retoric cu un nelipsit "vă felicit cu sărbătoarea", chiar așa, de Ziua Limbii." Tînărul scriitor, care ar fi vrut ca această sărbătoare să fie și "o zi de igienă pentru verbul matern" mărturisește că n-a îndrăznit să intervină: "O atitudine exigentă față de inadvertențele înregistrate ici și colo, nu ar fi picat bine în zi de sărbătoare, nu ar fi fost bine primite, niște exagerări și pretenții intelectualiste, riscînd să fii taxat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
al său, Revoluția în dezbatere, ideile istoricului francez sînt nu numai foarte bine argumentate, ci și deosebit de incitante. într-o altă carte apărută de curînd la Editura Polirom, Omul romantic (coordonată de același François Furet), autorul capitolului Revoluționarul, Bronislaw Baczko, mărturisește că evită să deschidă o discuție interminabilă: "cui, dintre Franța, coloniile americane și Anglia, îi revine prioritatea de a fi inventat revoluția democratică". Pentru Furet însă, această întrebare nici măcar nu-și mai are locul; "ideea franceză de revoluție" este cea
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
deasupra partidelor și împotriva lor. Și a ocupat, aici, portofoliul Finanțelor, al Externelor și al Internelor. Era criză economică și Argetoianu pretindea specialitatea de finanțist, avînd proiecte de scoatere a țării din criză. Evident, n-a izbutit în intențiile sale, mărturisind, în memoriile sale - supremă incompetență - că n-a bănuit că fenomenul crizei va fi atît de acut în S.U.A., deși de acolo au pornit ravagiile ei. Guvernul Iorga a căzut, la demisia excedată a premierului, Argetoianu trecînd în opoziție. La
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
întrebuințat. Argetoianu a făcut gafa impardonabilă de a se înapoia în țară unde, după o scurtă aferare cu un grupuscul politic, a căpătat domiciliu obligatoriu și, apoi, a fost întemnițat. Șerban Voinea, în memoriile sale, menționează că Argetoianu i-a mărturisit că se reîntoarce în țară pentru că vrea să moară la Breasta lui (moșia lui din județul Dolj). Dar cum cînd exproprierea moșiilor s-a făcut încă în 1945 și Breasta lui era luată. Oricare din versiunile acestea e valabilă (poate
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
al seducției: "Am cultivat (...) și pînă la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunei devastatoare, dezgustătoare". Ceea ce e mărturisit din nou, pe un ton de incantație, puțin mai la vale: "Am fost și am rămas foarte sensibil la farmecul și atracția feminină, acel izvor de feerii interioare; și am fost prietenul și confidentul femeilor (un lucru de care duc
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
o dragoste și o amabilitate fără margini. Ei îmi fac tot ce doresc și caută să nu mă obosesc, să nu mă irit, să duc o viață liniștită". Peste cîteva zile, cu febră și în imposibilitate de a scrie, îi mărturisește: "Îmi dau seama în fiecare zi tot mai mult de cîtă importanță a fost pentru mine întîlnirea mea cu tine. Tu ești expresia lumii tari, de bază, granitică și mi-ai adus în cunoașterile mele o realitate care îmi lipsea
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
jos în subsol, la calorifer. În fine, vei vedea."? Dar boala lui Blecher evolua. În septembrie îi scria că "am un os necrozat chiar lîngă vertebrele atacate și că ar trebui poate scos pe cale chirurgicală" încît într-o altă scrisoare mărturisea că e atît de amărît că scrie romanul numai pentru a isprăvi un lucru început. La sfîrșitul aceleiași luni îl înștiința că M. Sebastian, vizitîndu-l, a luat cu el manuscrisul viitorului roman, pe care l-a citit la Roman fiind
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
trăiește în intimitate cu moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu termen lung. E moartea lui, precisă, definită, cunoscută în detalii, ca un obiect. Ce îi dă curaj să trăiască? Ce îl susținea? Nu e nici măcar disperat. Nu înțeleg, mărturisesc că nu înțeleg... Am plecat de acolo răvășit, amețit." În decembrie 1936 noul roman al lui Blecher a apărut și autorul nu pregetă să adauge lui Bogza gratitudinea pentru "cîte ai făcut tu pentru mine și ce-ai făcut tu
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
roman al lui Blecher a apărut și autorul nu pregetă să adauge lui Bogza gratitudinea pentru "cîte ai făcut tu pentru mine și ce-ai făcut tu din mine". Boala îl împresura tot mai nemilos. În decembrie 1936 i-a mărturisit lui Sebastian, care l-a vizitat a doua oară, că s-ar sinucide dar, țintuit cum e în patul cu rotile, n-are cu ce. Apoi, în martie 1937, a fost internat în sanatoriul bucureștean Saint Vincent de Paul și
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
regal, Ferdinand al României, urmat de o selecție de Cuvîntări și documente ale Regelui Ferdinand. Jumătate e copiată cuvînt cu cuvînt din Nota asupra ediției. Urmează un citat de pe prima pagină a cărții și apoi, prostiile. Zice anonimul ignorant: "Autoarea mărturisește că avea doar patru ani cînd a auzit rostindu-se pentru prima oară numele acestuia și descrie apoi contextul în care Ferdinand, fiul cel mai mic al prințului Leopold de Hohenzzolern a ajuns rege al României la numai 20 de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
actorii au mers la unison în această privință. Nu par a fi avut loc confruntări pentru ipostaze noi. O excepție este Catrinel Dumitrescu, dar și ea obosește să mai caute după prima parte a spectacolului, rămânând pe o singură coardă. Mărturisesc că piesa în sine, pe care nu o cunosc și nu știu ce modificări a produs adaptarea și în ce sens regizoral, nu este deloc lipsită de interes, are simț dramatic și umor în replică, în tipul de construcție repetitivă a situațiilor
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
e să scrie aici despre reviste și întîmplarea face ca VATRA nr. 5 să fie dedicată tot unui scriitor cu a cărui dispariție nu ne putem obișnui nici la aproape un an după accidentul fatal: Radu G. Țeposu. Al. Cistelecan mărturisește cît de greu i-a fost să facă acest număr, motivele pentru care unii colaboratori, care inițial voiseră să scrie, n-au putut-o face, dar și convingerea că menținem un om printre noi atîta timp cît vorbim despre el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
De ce scriu critică literară, în care vocea inconfundabilă a lui Țeposu ne vorbește de aproape, cu amestecul acela de ironie și gravitate, de onestitate bărbătească și spirit ludic ce-i atrăgea simpatia tuturor: Nu mă voi jena, prin urmare, să mărturisesc că scriu critică din lene. Din lenea de a lua viața în piept, de a o scutura și de a-i afla secretele. Un scriitor încheagă o carte după o experiență îndelungată. Îi trebuie timp, putere de observație și putere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
au fost numai academicienii prezenți, în frunte cu președintele C. Rădulescu-Motru. Firește, PNȚ i-a înaintat un nou memoriu de protest lui Antonescu pentru jaful și asasinatele care domină țara. Memoriul i l-a înmînat Mihalache, căruia Antonescu i-a mărturisit că se va debarasa de legionari, dar și convingerea că armata germană e invincibilă, că SUA nu contează ca putere militară față de Japonia. I-a și propus lui Mihalache să intre în viitorul guvern împreună cu alți doi-trei național țărăniști. E
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
cu Cioran. Am reușit să armonizez toate lucrurile astea și cred că, într-un fel, ca să pot să traduc pe unul a trebuit să-l traduc pe celălalt. încep să cred că, cu necesitate, lucrurile trebuiau să se întîmple așa. Mărturiseați într-una din cărțile dumneavoastră că traducerea unui mare autor duce la inventarea unei anumite "tehnici de lucru" reglată de practică, care poate deveni un punct de sprijin pentru traducător. Dacă am înțeles eu bine, fiecare mare autor impune o
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
mai mare. Și iarăși revin la această idee de relație indisociabilă între creație și traducere; sînt niște valori care sînt aceleași: creația este răbdare. Sînt multe texte ale marilor autori care spun că este răbdare creația, traducerea este răbdare. Vă mărturisesc că vreau să scriu o carte despre aceasta, despre "poiesis" ca răbdare. Truda răbdătoare a traducerii dă multă bucurie. Ce credeți despre necesitatea retraducerii marilor autori. Se vehiculează cifre precum 20, 30 sau 50 de ani de valabilitate a unei
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
vorbi mai întâi de toate despre un behaviorism metafizic, despre unul metodologic și despre unul analitic. Behaviorismul pare în orice caz să sondeze foarte adânc în mentalul anglo-saxon, preluând pe coordonate proprii tradiția empiristă dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor astfel de psihotehnici ale lui cum să... și cum să... și cum să..., behaviorismul îmi rămâne, fie și numai prin referiri tangente, o atitudine străină și întrucâtva nesuferită. Ea îmi pare că dogmatizează
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]