7,749 matches
-
de Istorie și Teorie Literară. Această rememorare, însoțită de transcrierea unor dialoguri, a unor dedicații personale și a unui extrem de amuzant document, este salutară, întrucât, până acum, în ciuda lungii colaborări cu Călinescu, Vârgolici nu s-a lăsat ispitit de asemenea mărturisiri. Mai sărac în documente inedite, capitolul nu este, totuși, mai puțin incitant. Memoria sobră a autorului recuperează, ca pe un soi de documente secundare, replici și intervenții călinesciene, ce ne permit să îl vizualizăm în imaginație pe genialul critic, silit
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
lui Perpessicius. Începuturile actualului Muzeu Național al Literaturii Române sunt rememorate aici, cu aceeași precizie și sobrietate ca și cele ale Institutului de Istorie și Teorie Literară. Câteva scrisori inedite confirmă pasiunea lui Perpessicius pentru Brăila și fac loc unor mărturisiri personale. Într-o epistolă, bunăoară, criticul i se plânge lui Vârgolici de intervențiile cenzurii, scriindu-i cu amărăciune: „poate că în felul acesta și grație cenzurei, vreun istoriograf literar al anului 2000 se va ocupa și de noi, ca de
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
importante. Nu numai referirile le detenția lui Haig, pachetele pe care Jeni i le ducea de cel puțin două ori pe săptămînă fratelui ei la închisoare, despre care amintește în prefața ei la ediția a doua Doina Uricariu, ciudat, din mărturisirile făcute acesteia de Nuni Dona, o foarte bună prietenă de-a lui Jeni, și nu citînd sursa principală - manuscrisele. Nu au fost publicate nici paginile despre Nae Ionescu sau portretele memorabile pe care Jeni i le face «Profesorului», dar și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mărturisirea de mai jos e scrisă de un fost călugăr budist. Redam câteva fragmente din ea: “Bună! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu și sunt din Myanmar. M-am născut în 1958 în orașul Bogale din sudul Myanmar-ului. Părinții mei
Site de spiritualitate: E bine să omorâm, atât timp cât credem în Iisus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63592_a_64917]
-
șansa de a încolți. Günter Grass este așadar genitorul unui nou scandal, după cel din 2006, cînd abia în paginile autobiografiei sale, Decojind ceapa, mărturisește că la vîrsta de 17 ani a fost înrolat în SS. Contextualizarea literară a unei mărturisiri tardive, care ar fi trebuit făcută coram publico cu ani mulți în urmă, ar fi avut o funcție strategică. Aflat în posesia Nobelului pentru Literatură, Grass nu-și mai vedea periclitat renumele și statutul de instanță morală și autoritate în
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
decît atît, el și-ar fi regizat spectaculos și lucrativ„mea culpa”, opinează adversarii și criticii săi. Deconspirîndu-se avant la lettre (înaintea lansării oficiale a autobiografiei sale în librării), în paginile cotidianului „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, prin publicarea capitolului conținînd dureroasa mărturisire, el a dat undă verde nu doar unei dezbateri rămase antologică în analele presei, ci a sporit și cifra de vînzare a cărții. Autoritatea morală a lui Grass însă, a avut de suferit. Un autor care tăinuiește timp de decenii
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
idei, de emoții și de palavre, e, acolo, la el acasă. Cu puțină imaginație, listei acesteia de subscripții morale i s-ar mai putea adăuga, de bună seamă, câteva. Dar, mă întreb, cu ce folos? Nici una nu va avea portanța mărturisirii indirecte pe care o face, aici, în al treilea volum al Artei de a fi păgubaș, chiar Niculae Gheran. Ceva frapează. Mai bine de patruzeci de pagini rezervă autorul taifasurilor sale cu Alexandru Piru. Cartea, repet, nu duce lipsă de
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
un călugăr, unde a fost doar rareori vizitat de cunoscuți. De exemplu, de președintele Mitterrand, care venea cu helicopterul, aterizând direct în grădina casei, unde rămânea câteva ore de vorbă cu scriitorul lui preferat. Surpriza cărții e dublă. O dată, pentru mărturisirile privind propria viață personală asupra căreia Tournier a păstrat de obicei tăcere. Mărturisește, de pildă, că a avut două eșecuri importante în viață: picând examenul de agregare la philo și ratând în dragoste. A doua surpriză este că, pe lângă puținele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
analizei Jung era o prezență liniștitoare și atâta tot (nu-i puțin lucru, de fapt).Vorbea despre ce-i trecea prin minte, adică ce-l interesa, deloc despre suferința pacientului, pe care nu voia să-l învețe, după propria lui mărturisire, decât să nu facă „prea mult caz”. Câte unul mai și observa: „...nu era de fapt foarte atent la alți oameni”. „Știe el ce face” trebuie să fi fost în mintea celor mai mulți. Căci, oricum, se aflau în preajma unui om atât
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
Sisters), Neil Larsen la clape, Leonard Cohen și Bob Metzger la chitare, instrumentele de suflat ale lui Dino Soldo, dar mai ales bass-ul, neașteptat de melodic, al lui Roscoe Beck. Intenția compozitorului e clară: cântecul e gândit că o mărturisire a eșecului, a renunțării, un veritabil repertoar al greșelilor comise de-a lungul unei vieți trăite în păcat, neînțelepciune si eroare. Gesturile gratuite („I used to love the rainbow/ I used to love the view/ I loved the early morning
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
her blouse all undone/ Sometimes I’d head for the highway/ I’m old and the mirrors don’ț lie/ But crazy hâș places to hide în/ Deeper than saying goodbye.” N-ai cum să nu fii cucerit de sinceritatea mărturisirii, de regretul enorm ce răzbate din fiecare silaba. Dar cântecul te mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
ceva care-l face irezistibil: o infinită tandrețe născută din grijă pentru ființă iubita, din traducerea misterelor mărunte ale naturii și din posibilitatea ca, odată și odată, contrariile să se contopească. Simplitatea liniei melodice, atmosfera aproape bucolica răscumpără suferință la mărturisirea căreia am fost părtași. Într-o formulă ludica, dialogul se metamorfozează în confruntare domestică, în reproș amoros și, finalmente, într-un vivace apel la armonie: „Both of uș say there are laws to obey/ But frankly I dont like your
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
eu spuneam: «Dar ești convins? De unde știi că asta-i poezie?» Și Matei spunea: «Din intuiție»” (p. 150). Care e, prin comparație, metoda lui Mircea Ivănescu? Una, dacă e să-i dăm crezare de un aleatoriu nimicitor. Scria, după propria mărturisire, la ordin: „La mine satisfacția era produsă numai de bucuria că mă aflam la limita pariului sau a comenzii pe care mi-o făcuse prietenul și poetul Ion Drăgănoiu, care-mi spunea: Până mâine la ora 12 să produci douăsprezece
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai dacă e ridicată la treapta unui act de cultură, adică la o expresie avînd noimă artistică. În schimb, o mărturisire indiscretă puțind de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
îi da acestui exponent al său care-l trădase într-un mod neașteptat. Ce a urmat dincolo, după fugă (Petru Dumitriu ține să-i spună acțiunii sale „evadare”), știam până la un punct dar știm acum și mai în amănunte, din mărturisirile pe multe pagini făcute în convorbirea cu Eugen Simion. Paradă sau nu de sinceritate, cum consideră Nicolae Manolescu mărturisirile lui Petru Dumitriu, fapt este că ele corespund unor situații reale. Așa s-au întâmplat lucrurile și nu altfel, din nefericire
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
Petru Dumitriu ține să-i spună acțiunii sale „evadare”), știam până la un punct dar știm acum și mai în amănunte, din mărturisirile pe multe pagini făcute în convorbirea cu Eugen Simion. Paradă sau nu de sinceritate, cum consideră Nicolae Manolescu mărturisirile lui Petru Dumitriu, fapt este că ele corespund unor situații reale. Așa s-au întâmplat lucrurile și nu altfel, din nefericire pentru cel care le povestește. O primire de gheață în Occidentul încremenit ideologic la cote stângiste, nedispus să întâmpine
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
E o carte ingenios decupată de autoare, doamna Gîrmacea având un mare merit: înainte de a începe discuțiile cu Nora, îi citește/ recitește întreaga creație și alege întrebări deștepte, provocând-o continuu pe autoarea care răspunde sincer, nesfiindu-se să facă mărturisiri incomode cu aceeași plăcere și voluptate cu care scrie, citește, vorbește dar mai ales trăiește. În cele 9 capitole, Nora Iuga se lasă descoperită cu tandrețe, parcă. Poeta își memorează nostalgic începuturile - generosul Miron Radu Paraschivescu, lansând-o și primind
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
și interviuri. Cei mai mulți îl cunosc însă din paginile revistei Șapte seri, unde ține rubrica de cronică literară. Nu s-a observat totuși că s-ar putea ca mizele micului roman să fie ceva mai ridicate. Cel puțin așa reiese din mărturisirea jurnalistului cultural transformat de curând în prozator: „Superhero este un roman de debut. L-am scris cu convingerea că viziunea mea asupra moralității poate avea o notă de originalitate. Tot ce scriu are această pornire. Asta nu înseamnă că mă
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
se referă la anul 1933, dar ele au mai cunoscut o ediție cu decenii în urmă. Parcurgând pasajele reproduse de „Le Nouvel Observateur” de la jumătatea lui aprilie, ne dăm seama că Marie Dormoy avea oarecare dreptate să nu publice toate mărturisirile scriitorului, chiar dacă motivele ei nu sunt neapărat și cele ale noastre. Léautaud se dovedește un obsedat sexual, notele lui zilnice având o valoare biografică și prea puțin una literară. După cărți precum cele ale unor Daniel Pennac sau Marie Darieussec
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
făcea furori, ca să nu mai vorbim de epoca actuală atât de ostilă codificării discursului critic. Au apărut și câteva studii despre Barthes. Unul din ele, Prostia lui Barthes (nu luați titlul à la lettre!), al lui Claude Coste, pleacă de la mărturisirea lui Barthes însuși că e prost în sensul de a nu avea nici inteligență literară, nici științifică, nici politică, nici practică... Cochetărie, desigur, anti-enciclopedică. Studiul lui Coste ne aduce aminte, între altele, de vremea polemicii purtate de Barthes cu profesorul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
trup ființa fuge, se evaporă și atunci „el bate străzile și orașele / vorbește, se agită, / singur, fără mine”. O cronică a cărții lui Gabriel Chifu, ceea ce comentariul de față nu este, va releva alte și alte simboluri, teme-obsesie ale unei mărturisiri lirice care impresionează prin gravitate și sinceritate.
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
epitetului) nu e Călinescu. Tot așa cum Chick nu e Bellow, Abe Ravelstein nu e Allan Bloom, iar Radu Grielescu nu e Mircea Eliade. Oricîte asemănări am putea descoperi între unii și alții. (Alexandru George relatează undeva, cu umor, despre o mărturisire a unui cunoscut al său căruia Camil Petrescu îi afirmase pe vremuri că i l-a inspirat pe Fred Vasilescu, protagonistul romanului Patul lui Procust!) Acest fel de a citi un roman conduce la aprecieri foarte riscante. Informat în privința biografiei
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
La călugărițe la Saint-Vincent-de-Paul, din strada Caulaincourt, și la școala comunală din strada Antoinette. Îmi era rușine să-i spun că nu m-au primit la liceul Jules-Ferry, dar am tras adânc aer în piept și i-am făcut această mărturisire. S-a aplecat spre mine și mi-a spus cu o voce blândă, de parcă ar fi vrut să mă consoleze: „Cu atât mai rău pentru liceul Jules-Ferry...”. Și asta m-a surprins în asemenea măsură încât mi-a venit brusc
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
alegerile locale, un fin al lui Mircea Geoană a înaintat divorț, după cinci ani de căsnicie, deoarece soția sa și familia acesteia l-au votat pe candidatul PDL. Primarul în exercițiu al comunei Feldru, Ștefan Sângeorzan a făcut mai multe mărturisiri, miercuri seară, la stadionul Gloria Bistrița, după ce echipa Pro Someș Feldru, pe care a susținut-o în timpul mandatului, a pierdut cu 2-3 finala Cupei României, faza județeană, în fața echipei Viitorul Lechința, potrivit Mediafax. Nu credeam niciodată, după 12 ani la
Dramă pentru finul lui Geoană: Divorțează din motive politice () [Corola-journal/Journalistic/44312_a_45637]
-
procesul de edificare a persoanei sale, a istoriei și valorilor sale. Depinde de tine să îl apreciezi după cum dorești. E libertatea fiecăruia. Dacă asta te stânjenește, nu e pentru că îl bănuiești pe celălalt de rea-credință sau de artificiu. E pentru că mărturisirea celuilalt te trimite la propria ta interioritate, la propria ta istorie: ce-ai putea spune dacă ai lăsa garda jos, dacă te-ai pune în aceeași postură încrezătoare? Citim viața altora pentru a ne lărgi experiența proprie, ceea ce nu se
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]